Cu mulți ani în urmă am primit un cadou neprețuit din partea Mamei mele – un crin plăpând. Traversase oceanul, într-o batistă umezită, în poșeta Mamei. Mare ne-a fost mirarea când am văzut că rezistase istovitoarei călătorii din România până în Canada.
Am plantat crinul într-un vas și l-am așezat cu grijă pe pervazul ferestrei mele, în bucătărie. Nu bănuiam atunci, că această mică plantă va deveni un simbol al dragostei pe care Mama mi-a purtat-o de-a lungul vieții sale.
În primii săi ani, crinul dădea naștere doar la frunze ascuțite și verzi. Glastra era înconjurată de alte flori – orhidee, violete, cyclame, asparagus, crăciunel… Au trecut câțiva ani, până când, în 29 Martie, ziua de naștere a Mamei, tija florală, ivită cu câteva săptămâni înainte, a dat viață unui boboc, care s-a deschis în trei cupe mari, cu petale roșii – portocalii. Erau o încântare pentru ochii mei; razele soarelui, care pătrundeau prin fereastră, se proiectau pe petale, învăluindu-le într-o aură strălucitoare. Am sunat-o atunci pe Mama, care locuia în România, împărtășindu-i bucuria „Mamă, crinul de la tine a înflorit pentru prima dată, de ziua ta! Sper ca în fiecare an să îmi vestească, prin florile lui, faptul că tu ești sănătoasă și în putere.”
!poza224!D
De atunci, crinul meu înflorea în fiecare an, aproximativ la aceeași dată, ziua Mamei. Sfârșitul anului 2003 a adus cu el o mare durere în sufletul meu – moartea Mamei dragi. Cu o zi înainte de trecerea în Noul an, inima ei obosită a refuzat să mai pulseze; avea 79 de ani. Venisem în România – ultima bătaie a inimii am simțit-o aproape; își dăduse ultima suflare în brațele mele.
Doi ani la rând, după plecarea Mamei într-o altă lume, crinul nu a mai înflorit; suferea și el în tăcere, alături de mine. Doar frunzele lungi și ascuțite aminteau de gingășia cu care îmi încântase privirea odată. În al treilea an însă, în preajma zilei Mamei, au apărut două tije florale. La vederea lor am lăcrimat; le urmăream în fiecare dimineață, le mângâiam, le vorbeam, sperând ca astfel își vor deschide mai repede cupele colorate, spre lumină.
De atunci, crinul Mamei își oferă florile roșii – portocalii în fiecare an, la aceeași dată. Anul acesta, spre încântarea mea, au răsărit trei tije. Cupele cu flori s-au deschis de ziua Mamei, amintindu-mi dragostea nemărginită pentru fiica sa.
Foarte frumos si plin de sensibilitate, Cristina. Am lacrimat citind randurile tale.
Tuturor Mamelor minunate ale acestei lumi, un gand frumos ca o zi calda si insorita de primavara!
Draga mea Cristina,esti o minune fata,esti o sensibila,asa o fata care ,pe care o poate iubi orice mama. Te sarut viki
Cele scrise de Cristina Dobrin ne dezvaluie un crampei din interconexiunile tainice, uneori intuite, care ne impresoara si ne sustin.
Felicitari Cristinei pentru poemul ei in proza, o adevarata proza onirica, sentimentala, care patrunde la inima.
Poemul Cristinei: minunat, o atingere delicata a celor mai adinci simtaminte.
*** Crinul mamei sau …fiica mamei. Legatura dintre fiica si mama, este de o gingasie de nedescris, ca si crinul din fereastra. Floarea Cristinei, este, de fapt, talismanul oferit de mama ei cea draga. Sa-i poarte noroc.
Sint convinsa, ca i-a suris norocul in toate, de cind crinul – talisman, a inflorit. Succese in continuare ! Crinul te protejeaza…. este talismanul tau.
Paula din / in Haifa