Andrea Ghiță 18-07-2010
Portretul logodnicului
Când ne-au dus în ghetou am luat cu mine un album de fotografii. Când ne-au îmbarcat în vagoane nu mai aveam decât o singură poză. Am sosit la Auschwitz şi ne-au mânat într-o baracă unde ni s-a poruncit să ne dezbrăcăm toate hainele şi să ne descălţăm. Fotografia era ascunsă într-un pantof. M-am aplecat s-o iau, crezând că am voie să fac aşa ceva. Am scos poza din pantof şi am arătat-o SS-istei, explicându-i că este a logodnicului meu. Mi-a smuls fotografia din mână şi a zvârlit-o pe jos. Profitând de un moment de neatenţie al gardienei, m-am aplecat şi am luat poza de pe jos. Fotografia aceasta am păstrat-o la mine pe tot parcursul deportării. Tot timpul trebuia s-o ţin ascunsă, dar o priveam în taină. O vreme am ţinut-o în mână, apoi am învelit-o într-o bucată de pânză ruptă din rochie. Au fost momente când a trebuit s-o ţin în gură, pentru că ne controlau mâinile. Eram nevoită să-i tot rup marginile până când a ajuns de dimensiunea unei monede de 10 bani…Dar am reuşit s-o păstrez până la sfârşitul războiului şi am adus-o acasă.
(Fragment din memoriile Evei Schmilovits Leob, din Natanya, publicate în articolul „Ne vom aştepta la Statuia lui Matei Corvin”, revista Acum, 1 martie 2009)
Camelia Lica 17-07-2010
Paula Drexler 16-07-2010
Din fragedă pruncie
Natalie Schor 15-07-2010
Sandra
Teodor Nicolescu 14-07-2010
Fotograful model
Natalie Montanaro 13-07-2010
Here is one of my most talented „bucatareasa.”
She is in the fifth grade, speaks four languages, and is making a carrot-raisin cake in the International cooking with English class here in my kitchen. We have had classes in Italian, Mexican, French, Picnic, Thanksgiving and Southern Fare to name a few. I like to introduce local ingredients in newly fashioned recipes for the children here. Just so you know…It sure was delicious!
Paula Duta 12-07-2010
Bunicul meu elev pe nava şcoală “Mircea“.
O fotografie dăruită părinţilor în Ajun de Crăciun…22 Decembrie 1932…
Târziu mi-a povestit bunicul că fugise de acasă ca să se facă marinar…O sete de orizonturi cu ape nesfârşite, fără dealurile şi pădurile de acasă, fără şoaptele tihnite ale talangelor şi salutul inimos al suflării copiilor :” Bună ziua, d-le învăţător!”…
I s-a permis să revină doar “ cu grad “, aşa că trimitea acasă din când în când o fotografie înfăţişându-l în uniformă şi cu grad, aşteptând doar ca să se mai ostoiască asprimea tatălui.
Nu a fost “ lupul de mare” cu poveşti marinăreşti spuse la un pahar de vin….Târziu am aflat că amintirile lui erau cele ale unei tinereţi brăzdate de război, conjugându-se între vizitele Reginei Maria pe puntea navei şcoală şi cea a dezarmării sub “oblăduirea” sovietică. A făcut parte din echipajul submarinului Delfinul şi a canonierei NMS Sublocotenent Ghiculescu (UJ 115-Rb 163), adică vânător de submarine şi navă de siguranţă si dragaj de mine. La 5 septembrie 1944 acestea au fost luate de sovietici împreună cu toată flota. În zilele care au urmat până la pensie, bunicul a lucrat ca muncitor necalificat la Atelierele CFR Griviţa Roşie.
La ţară, puţinii care-l cunoşteau din tinereţe continuau să-i spună Costică-Marinarul. Era o persoană modestă, iubitoare şi veselă. Mi-a fost cel mai bun ajutor la matematică şi la română până în clasa a V-a…(ar fi fost un profesor răbdător ). Îmi amintesc sania de lemn şi vocea lui clară cântându-mi “Pe lângă plopii fără soţ “, iar noaptea şi stelele de gheaţă învăluindu-ne într-o plimbare duioasă, fără de sfârşit.
Tema săptămânii este “PORTRETE”.
Vă invităm să trimiteți fotografii originale, autentice care să se încadreze în această tematică pe adresa fotoacum@gmail.com
Really liked this series very much…thanks for letting me contribute!