De curând s-a deschis Târgul de Mărţişor găzduit de Muzeul Ţăranului Român până la 1 Martie.
Aici am simţit o altfel de Românie în prag de primăvară.
Zgribulită, dar plină de culoare, speranţă şi de viaţă. Înghesuită într-un perimetru restrâns, sub biciuirea slobodă a vântului, dar cu sufletul larg deschis spre frumuseţea profundă a tradiţiilor. Departe de furnicarul kitsch-urilor, aici este un loc unde-ţi poţi reîntregi fiinţa cu bunul gust al micului mărţişor.
Un curcubeu de emoţii de toate vârstele, de la tineri aspiranţi la originalitate, la bunicuţe desfăşurându-şi goblenuri miniaturale şi mărţişoare de turtă dulce…
Este frig şi din cer se scurg flori minuscule de nea. Un zvon de primăvară se strecoară nebăgat de seamă prin acest sfârşit de februarie , asemenea unui copil care trage cu urechea la şoaptele serioase ale adulţilor.
Scoarţă de copac, muşchi verde, seminţe de ardei, linte şi boabe de cafea, şofran şi ace de pin, scorţişoară, susan şi boabe de fasole, teci de mazăre şi petale diafane de flori de munte, iată o parte din ingredientele magice cu care primăvara îşi arată chipul, graţie harului şi măiestriei artiştilor care ne-o dezvăluie, inspiraţi .
Cu o incantaţie şoptită din vârful degetelor, boaba de cafea s-a transformat într-o buburuză, seminţele de susan au devenit petale de ghiocei, iar boaba de fasole a căpătat silueta unei ciupercuţe….
Diafanele petale şi frunzuliţe ale florilor de munte presate între pagini de carte, apoi lipite pe rotocoale lustruite de marmură seamană cu un ierbar în miniatură în care a rămas aninată delicateţea gestului cu care şi-au câştigat sorocul imortalităţii, strecurându-şi şoaptele albastre, mov sau galbene purtând încă ecoul raiului de pe pământ…
O familie din Braşov adună toate aceste miracole ale vieţii, oferindu-le cu dragoste celor care-şi apleacă inima spre ele. O muncă plină de dăruire şi de pasiune, care câştigă noi valenţe de inspiraţie pe masură ce artistul îşi desăvârşeşte talentul sub atingerea plină de viaţă a naturii. Munca aici nu are preţ…
Savurez prilejul de a mă lăsa absorbită într-o zonă adâncă şi rezonantă a sufletului meu în care mă identific cu stropul de lumină pe care-l ofer cu dragoste femininului care mă înconjoară şi-mi face viaţa mai frumoasă…
”Pune-ţi la gât un crâmpei de viaţă vibrând de sărutul soarelui risipit în mângâieri multicolore, porneşte la drumul tău şi fii puternică în această primăvară !”….îi soptesc fiicei, mamei, prietenei, iar într-un acces de cochetărie, chiar şi mie…
Căldura sufletească a familiei Zina şi Sorin Măneasa-Burloiu din Scheii Braşovului se revarsă asupra mea ca un leac îndulcit cu miere. Mama a învăţat să ţeasă broderii vegetale, fiica acesteia este o talentată artistă în lemn, soţul este cel care garniseşte cu slovele ierburilor podoabele miniaturale de marmură…Plin de căldură şi de pasiune , acesta îmi spune numele plantelor, cum le culege primăvara şi la venirea toamnei pentru a le rostui apoi cu răbdare.
- D-na Zina Maneasa-Burloiu
Îmi prezintă un pliant editat de Asociaţia Americană a Manufacturierilor din Lemn, „ A Gathering of Spoones”, o colecţie de linguri de lemn din care face parte şi una creată de soţia sa, un remarcabil talent comparat cu un „ Brâncuşi al lingurilor cioplite” de către un profesor de artă din SUA. Mă surprinde modestia acestor oameni, sinonimă cu spiritualitatea profundă şi cu mulţumirea de sine ce însoţeşte împlinirea sufletească.
Sunt invitată să-i vizitez, să culeg flori din grădina lor sărutată de roua muntelui, unde din când în când poposesc căprioare…Mă voi despăţi de ei mulţumindu-le că mi-au împrimăvărat sufletul.
Motivul lingurii de lemn mă readuce de pe pământ american pe înălţimile Ceahlăului…
Meşterul sucevean Viorel Marian desfăşoară privirii o panoplie de mărţisoare.
- Mesterul sucevean Viorel Marian
Dezvăluie astfel simboluri culese din tradiţiile populare străvechi cu care artizanii împodobesc lingurile de lemn:
Dragobetele- două păsări conturând o inimă, Baba Dochia- figura unei femei bătrâne, Coloana Vieţii-o frântură din Coloana Infinitului a lui Brâncuşi, Speranţa- cocoşul care anunţă victoria unei noi zile în faţa întunericului, Curajul- coarne de berbec contopindu-se într-o săgeată , Înţelepciunea-bufniţa, Frumuseţea- păunul…
Am întâlnit tineri care au zugrăvit marţisoare „prietenoase cu natura”, din materiale reciclabile, oferind inimi din ipsos , fluturi cu aripile grele de seminţe de lavandă, împletituri de argint cu boabe de pietre semipreţioase, broşe din dantele îngemanate într-o fantezie inepuizabilă de culori, o adevarată comoară de lucru manual, o paradă a bunului gust de care primăvara se va simţi cu siguranţă mândră, răsplătindu-ne pe măsură…
Dacă pentru fiecare mărţişor pui de-o parte o frântură de 15 minute într-o pereche de mâini dibace, calculul nu este steril de emoţia investiţiei în timp şi a resurselor. Am poposit alături de aceşti entuziaşti ai Mărţişorului privindu-le trupurile uşor încovoiate de frig deasupra măsuţelor cu mărţişoare, regăsindu-mi zâmbetul printre aburii de ceai fierbinte şi căldura , mângâind o bătrână rătăcită cu un braţ de şosete de lână, oferind prilejul unui dialog şi al unui bun-rămas, plecând acasă purtând în geantă un mănunchi de vise de primăvară…
Fericirea se află în lucrurile mărunte, iar pregătirile de 1 Martie pot începe de aici…
