ACUM.TV

Revista ACUM, aşa cum o cunoaştem azi, poartă amprenta inconfundabilă a celui care a păstorit-o în ultimii ani în calitate de Redactor Şef.

Retragerea lui Petru Clej din această funcţie, din motive de sănătate şi de timp, aşa cum explică el însuşi într-un material publicat în această ediţie, este pe cât de neaşteptată, pe atâta de nedorită. Este greu de imaginat cum va supravieţui revista fără contribuţia lui Petru şi, trebuie să recunosc, am fost extrem de tentat să afirm că revista ACUM îşi încetează activitatea.

Totuşi am meditat îndelung şi am ajuns la concluzia, sprijinită indirect şi de comentariile echipei aflată în roluri editoriale şi administrative ale revistei, că, dacă sunt cu adevărat consecvent cu tot ce am spus până în prezent despre ACUM, atunci nu am nici măcar dreptul moral să fac o astfel de afirmaţie!

În primul rând, revista ACUM nu este „ a mea” ca sa pot spune peste noapte că îşi încetează activitatea. Revista ACUM este a celor care au depus şi depun eforturi speciale pentru a o menţine în spaţiul comunicării în limba română. Consider munca lor voluntară ca pe o investiţie reală pe care, chiar dacă o fac cu plăcere, are o valoare aflată mult deasupra capacităţii unei activităţi plăcute de a face un bine celui care o derulează. Această valoare cu proiecţie socială, care se reflectă şi se multiplică în alte creiere decât ale lor le aparţine iar eu nu am dreptul să o anulez, numai pentru faptul că am la dispoziţie mijloacele tehnice. În egală măsură revista ACUM este a unui număr (e drept, limitat, foarte mic) de cititori care îi sunt fideli. Am spus de nenumărate ori şi poate este un nou prilej să repet: nu scriem „pentru ei”, scriem pentru ca avem ceva de spus şi credem în acest ceva.

În al doilea rând, a anula revista ACUM în acest moment presupune o aliniere la o situaţie nedorită care se produce în viaţa unuia sau mai multora dintre noi, dar în mod cert nu în viaţa tuturor. Dacă Petru va dori cândva să revină la ACUM (unde îl aştept – şi nu cred că sunt singurul – cu braţele deschise) dar ACUM nu va mai exista din cauză că a murit o dată cu renunţarea lui? N-ar fi un mare păcat? La fel pentru oricare dintre noi. Şi poate ar trebui să adaug aici că, dacă va trebui să plec eu însumi de la ACUM într-o bună zi, de voie sau de ne-voie, voi avea grijă să las cheile tehnice pentru a fi preluate de altcineva care va dori. Cu alte cuvinte, ACUM are o viaţă proprie, viaţa pe care sunt dispuşi cei care doresc în mod volutar să i-o ofere, din timpul lor.

În al treilea şi ultimul rând, ACUM este o grupare în jurul unor valori. Să ne reamintim mereu acest lucru şi să fim mai consecvenţi cu valorile în care credem şi pe care le promovăm. Această afirmaţie mă conduce implicit şi la cateva corolare pe care unii dintre voi le vor considera poate extreme, dar ele fac parte din regulile unui joc de mult stabilit şi îmbunătăţit de Petru în ultimii trei ani prin acţiuni directe legate de experienţa lui dobândită în activitatea din presa britanică.

1. Revista ACUM va înceta orice formă de autopromovare prin mesaje de anunţare a apariţiei şi a conţinutului ediţiei. Experienţa arată că această măsură va conduce imediat la o scădere de cel puţin 30% a numărului de accesări. Totuşi refuz să mai accept ideea că trebuie să reamintim cititorilor care găsesc o valoare în paginile noastre, că această valoare, iată, a fost din nou pusă pe piaţă, într-o nouă ediţie. Avem inclusiv mecanisme de abonare la un serviciu gratuit de informare personalizată care poate anunţa via e-mail pe oricine când apar articole ale unui anumit autor sau ale unor autori diferiţi, când se actualizează o rubrică, etc. Vom face acest mecanism mai evident, dar utilizarea lui sau renunţarea la el va rămâne la latitudinea celor interesaţi. Din punctul de vedere al coeficientului de popularitate în vederea convingerii agenţilor interesaţi de publicitate că ACUM este populară, sau importantă, nu vom lua în calcul acest aspect. Oricum nu facem bani din publicitate nici în prezent, iar dacă o luăm pe panta nevoii de popularitate pentru a fi interesanţi pentru publicitate, mai bine ne schimbăm complet profilul şi încetăm să fim noi înşine – o direcţie imposibilă. Bref, revista ACUM nu-şi propune să fie populară – onestă, da. Decentă, da. Deschisă, da. Profesionist realizată din punct de vedere jurnalistic, da. Multe altele, da. Populară, NU.

2. Revista ACUM va înceta orice preluare de materiale din alte publicaţii, bloguri, diverse surse. Vor apare în ACUM doar materiale postate de înşişi autorii lor sau de editori prin aranjamente directe (deci nu ca obiectiv la nivel de publicaţie) şi numai dacă îndeplinesc exigenţele revistei. Sper să se înţeleagă o dată pentru totdeauna prin această măsură că nu interesează NUMELE celui care scrie în ACUM, nici pedigree-ul, nici popularitatea sau alte caracteristici, cât are valoare că un autor doreşte, prin contribuţia directă la revistă, să facă parte din comunitatea ACUM, donează timp, participă la comentarii, se implică. Personal. Alternativ, nu va mai exista interes. Refuz de exemplu să mai găzduim articole polemice preluate din alte surse, polemiştii înşişi fiind departe. Revista ACUM este a celor care scriu în ea şi cititorii vor şti asta. Nu vor fi excepţii, deşi, alături de ceilalţi editori, întâmpinăm cu drag şi cu respect pe toţi autorii care au fost preluaţi în timp în ACUM. În timp le vom adresa şi direct invitaţia de a posta personal, mecanismele aferente colaborării directe cu materiale fiind extrem de simple. Vom încerca să le facem şi pe acestea mai vizibile (instrucţiunile se află pe prima pagină sub titlul „Cum Postăm?”).

3. În fine, nu ne obligă nimeni să apărem cu o anumită periodicitate. Vom încerca să menţinem un ritm săptămânal, cu unele apariţii cotidiene, ca şî până acum, dar dacă nu se va putea, vom apare ori săptămânal cu mai puţine articole ori mai rar cu mai multe. Echipa editorială va fi restructurată, în sensul că vor păstra acest rol numai aceia care într-adevăr îşi asumă răspunderea uneia sau mai multor rubrici şi asigură cel puţin un material pe lună în fiecare dintre rubricile asumate – scris personal, postat de colaboratori personali sau primit din partea publicului larg şi îngrijit în vederea apariţiei (din nou, NU preluări, decât în cazuri excepţionale şi doar cu aprobarea Redactorului Şef).

Să nu uit să mai adaug un lucru, şi cu asta închei. Voi prelua, interimar, rolul de Redactor Şef, până când vom avea oportunitatea de a mări echipa care participă la realizarea revistei şi în ipostaze administrative. Revista ACUM este şi va rămâne o publicaţie de elită, care deocamdată va fi, ca şi până în prezent, mai mult urâtă decât iubită. A nu se crede că persoane care au fost eliminate din ACUM în perioada în care Petru a avut rolul de Redactor Şef au o oportunitate de a reveni. Ceea ce am câştigat în ultimii ani nu aruncăm la coş. Încă o dată îi mulţumesc lui Petru, îi urez însănătoşire căt mai grabnică şi mai deplină şi sper ca semnătura lui să fie cât mai prezentă în revistă, corespunzător timpului pe care-l va avea la dispoziţie.

Acest articol a fost publicat duminică, 20 martie 2011 la rubrica Editorial.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.