În copilăria mea acest drum era “pavat” cu bolovani. Un praf fin ca făina se învolbura în aer rareori şi doar când trecea o maşină. Un nor cu sclipiri argintii pe care-l vedeam din vârful dealului de lângă casă rupea monotonia vreunei dupamiezi în care lâncezeam la umbra nucului. …Un drum de ţară.
Şi a rămas… un drum de căruţă ca multe alte drumuri spre vacanţe româneşti.
De câte ori mă întorc aici am senzaţia că bolovanii au revenit, ieşind pe alocuri printre peticele de asfalt. Din când în când navălesc năluci biciuindu-şi calul în beţia vitezei şi a parfumului de prune. Înserarea va aduce, o dată cu vitele care se întorc de la păscut, liniştea drumului circulat din ambele sensuri de săteni şi de maşini. Târziu, lumina vreunui far se va pierde stingheră în noaptea adâncă plină de stele.
Vacanţa va începe doar după ce maşina va dispărea în curte, propunându-mi să uit de ea şi de întoarcerea la Bucureşti.
Vă invităm să trimiteți fotografii originale, autentice care să se încadreze în această tematică pe adresa fotoacum@gmail.com. Așteptăm propunerile dumneavoastră pentru noi tematici la rubrica FOTOGRAFIA ZILEI.