… pe care il vom trece cu totii.
Cum ne vom aminti de el? Cum va ramane in istorie?
Istoria de durata va decide. Din perspectiva celei recente, in doar cateva randuri, fara a face din disparitia lui un prilej de expunere personala si afirmatii patriotarde, noi vedem urmatoarele cateva repere:
In 1996 Ion Diaconescu ajungea nr. 1 in PNTcd si presedintele Camerei Deputatilor. A fost cu certitudine un om de treaba si un om care a suferit enorm in tinerete. Din pacate foarte sovaielnic si fara viziune. A fost umbra lui Coposu, o umbra mica si muta cit timp a trait Coposu. Dupa ce Cornelui Coposu nu a mai fost, aproape parca nu a mai stiut sa vorbeasca.
Politic, a ratat un moment foarte prielnic, in ’97. Atunci cind CDR era (inca) pe val si era cotata la 70% s-a opus organizarii alegerilor anticipate care i-ar fi scapat de PD din guvern. Cum n-au reusit sa scape de ei, mai tirziu PD si Emil Constantinescu au ingropat definitiv PNTcd.
Dupa dezastrul electoral din 2000 Ion Diaconescu n-a putut sa mentina PNTcd ca un tot si sa-l pregateasca pt revansa.
Iata azi PNTcd este o ruina, faramitat in vreo 3 aripi care se injura intre ei, chiar si la catafalcul celui abia plecat.
Poate ca moartea acestui martir sa mai intrerupa din dulcegariile nostalgice super-mediatizate despre familia Ceausescu.
Ion Diaconescu nu s-a opus alegerilor anticipate, membrii din biroul de conducere, parlamentari si unii parteneri din CDR ( pentru adevarul istoric).
Confirm cele spuse de dna Comsea, Diaconescu a avut (clar)viziune, atunci si in alte momente, nu a avut din pacate autoritatea sa-si impuna punctul de vedere. Chiar daca nu era un mare orator – nu il preocupa forma-a avut o minte stralucita si sesiza esentialul mai rapid decat noi, mai tinerii din jurul lui. Si avea simt al umorului si bunatate si modestie spre deosebire de multi altii carora, odata ajunsi in functii, nu le mai ajungeai cu prajina la nas… Dumnezeu sa-l odihneasca, a murit un Mare Roman.
Dumnezeu sa-l odihnească! Am avut prilejul sa-l cunosc si sa stam cateva ore împreună in anii cand CDR se lupta sa ajunga la putere. Eram jurnalist la Romania libera si, impreuna cu Domnia sa si cu avocatul Nicolae Cerveni am susținut, fiecare cu mijloacele specifice, cauza unui lider țărănist din Turnu Magurele care fusese arestat abuziv, dupa cum avea sa se constate. Desi liderul respectiv m-a dezamagit ulterior, nu-mi regret gestul.Asta probabil si pentru ca am stat la aceeași masa cu cei doi. Sa le fie țărâna ușoara și memoria veșnică!
Dumnezeu sa-l odihnească în pace! Am avut ocazia sa îl cunosc și să stăm poate cateva ore impreuna la Turnu Magurele, cu ocazia apărării unui lider țărănist local, arestat abuziv, dupa cum avea sa se demonstreze ulterior.Era prezent și avocatul Nicolae Cerveni, a cărui pledoarie a fost magistrală. Am stat împreuna cu cei doi si am trăit langa ei sentimentul asumării istoriei noastre recente. Eram jurnalist la Romania libera si am si acum conștiința că am facut cu adevărat jurnalism, spre deosebire de ceea ce se face azi, spre rușinea acestei bresle. Încă o dată, Dumnezeu sa-i dea odihnă și memorie veșnică! Istoria îl va așeza alături de Maniu, Mihalache și Coposu întru memoria rezistenței anticomuniste.
Iulian Chivu
L-am cunoscut pe Ion Diaconescu in zilele tulburi din ianuarie ’90 cind contra-manifestatiile organizate de FSN asediau ba sediul PNL, ba cel PNTcd. Mai tirziu, in ’92, am facut parte (eu de la PNL-AT)din colectivul CDR care negocia locurile pentru listele de candidati la alegerile din toamna acelui an. Negocierile se prelungeau pina tirziu in noapte si au durat zile in sir. Era un proces greoi de armonizare intre diverse partide, grupari, lideri, etc. Intreg procesul era condus de Ion Diaconescu, desigur cu o oarecare partinire pentru PNTcd, dar recunosc si cu destul de mult fair-play fata de ceilalti parteneri din CDR. Era dificil sa multumesti pe toata lumea si zilnic apareau dispute aprige. Totusi, chiar si in aceste conditii, Diaconescu reusea sa gaseasca o solutie de compromis, in final acceptata de toti. Iti trebuie pentru asta si dirzenie, dar si multa diplomatie. Tin minte ca dupa o zi de astfel de negocieri duse pina spre dimineata, cind noi astia mai tineri eram terminati de oboseala, dar Diaconescu si Gabrielescu erau proaspeti de parca atunci intrasera pe usa, Horia Rusu le-a spus celor doi venerabili: „d-lor, va spun sincer ca am inceput sa-mi fie mila de securistii care v-au torturat”!
Da, a fost un om inarmat cu un crez si cu o vointa care l-a facut sa reziste tuturor vicisitudinilor doar ca sa-si vada visul implinit: o tara libera si un partid taranist puternic!
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Din pacate, PNTcd nu a invatat din istorie ca TOTI cei care au acceptat compromisuri cu comunistii au platit scump (a se vedea cazul Regelui Mihai sau al legionarilor).
Insa, cu toate erorile de strategie de dupa 1996 (care nici macar nu-i apartin in totalitate), Ion Diaconescu a plecat dupa zeci de ani de lupta, spre o binemeritata eternitate, acolo unde-l asteapta Corneliu Coposu si Iuliu Maniu. Sunt simboluri care ar merita mai multa atentie si timp de reflectie din partea societatii romanesti de astazi.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
din pacate martiri gen ION DIACONESCU sunt si azi victime ale comunistilor adusi de Regele Mihai in Romania.
Domnule Dan Petre, Iuliu Maniu, pe care, banuiesc, nu-l acuzati de compromisuri cu comunistii (ca pe legionari, fata de care nu v-ati ascuns in trecut simpatia, sau pe Regele Mihai) a platit mai ieftin sfarsind la groapa comuna?
Domnule Pintilii, in ce mod „i-a adus pe comunisti in Romania” Regele Mihai?
Un fost detinut politic care cerea despagubiri in instanta pentru bataia luata in ani de temnita, pentru degradarea la care a fost supus si pentru sanatatea pierduta.
Partea opusa a calcat in picioare si nu a pierdut prilejul ca in afara dialofului cu judecatorul sa se adreseze direct batrinului si sa-l ia in badjocora.
Asaltul verbal se constituia in injosire care a fost indurata cu stoicism.
Am auzit acest dialog din intimplare in aeroport si din descierea posibil ca acel om fost, detinut sa fi fost Ion Diaconescu.
Vroia sa doneze banii fundatii non profit a PNTCD.
Nu Regele i-a adus pe rusi,ci Yalta.Si Iuliu Maniu,si Brateanu,daca ar fi fost liberi si nu omorati, n-ar fi putut face nimic pentruca zarurile fusesera deja aruncate la Yalta,asa cum nici Ratiu,si nici Diaconescu n-au facut nimic.La asta,a mai contribuit,fara indoiala,si faptul ca noi n-am fost si nu suntem nici polonezi,nici cehi,nici nemti si nici macar unguri.Restul sunt scenarii,ipoteze,speculatii,care ne ajuta taman ca o frectie la un picior de lemn.Asta ne e istoria,soarta si firea.Poate de aia am rezistat in veacuri in acest cot al Carpatilor.Macar cu asta ca ,,am fost’Ä’ si ,,suntem”,ne oblojim ranile prezente,gasindu-ne in treaba,daca avem de ales intre Rege si…Basescu.Da, am zis bine:semnul de intrebare de care se ocupa natiunea nu e daca alegem pe Rege ori pe Antonescu,care,oricat s-ar stradui o minte ratacita,tot la lada cu gunoi a istoriei ramane;tricul e altul:il preferam pe rege,astazi ponegrit,cu ce are si cu ce n-are,ori alegem intre rege si Basescu,care,cu perfidie golaneasca a aruncat acest balon politic,sperand sa-si atraga ,,nostalgicii”:,,hei!daca Ceausescu ar fi guvernat numai 10 ani…”,ori ,,…si eu as fi ordonat treceti Prutul…”.Ce hram au purtat aceste ,,elucubratii…prezidentialre”,deadreptul,nu alta?Nada pentru Coja, si ai lui,care a si declarat imediat ca-l sprijina pe Basescu din toate puterile.
Stiu,n-are legatura cu disparitia lui Diaconescu,dar ma tem sa nu fie si acesta decat un preilej de a abate atentia dela ceeace,de fapt, ,,arde” astazi la noi.
Multumsc pentru rabdare.