Comentarii la: Noi evreii nu am fost vânduți, noi am fost cumpărați ieftin!

De către: Meir Meron

Meir Meron — Mon, 23 Jan 2012 12:50:09 +0000

Am citit cu interes si durere marturirile din perioada grea a guvernari fasciste a anilor 1940 1944 /Si eu imi aduc aminte, de perioada copilarie mele si de suferintele parintilor mei si ale mele.
Darea afara din casa,din scala , din serviciu. ascunsul in pivnita in perioada rebeliuni si FRICA de orisice

Au fost insa si oameni de omenie care au ajutat si au facilitat supravetuirea in mare majoritate a comunitatii evreesti din Muntenia si din Moldova.
Cred ca trebue si ei adusi aminte

Personal vreau sa amintesc pe

Catoi Victoria si sotul ei care ne-au ajutat in timpul rebeliuni pazind intrarea casei din str, Mircea Voda 19 si aducindune mincare in pivnita

Dna Sefanescu din strada Orhei care a inchirat 4 aprtamente la familii evreesti

Dnul Roscoban care era chipurile patronul pravaliei romanizate unde lucra tata si astfel tata a ramas in slujba

Si in alta ordine de idei pe Ing Sen inginer sef adjunct al sectiei de locomotive si vagoane dela fabrica 23 August care in Feb-Mart 1960 mi-a spus pe coridorul sectei- Mircea tu pleci in citeva luni- nu-ti mai pot mari salariu dar voi avea grije de tine la prime
Nu veni la sedinta de UTM de mine ca te dam afara

Doua perioade- oameni de omenie

MEIR MERON

Apreciat. Îți place sau nu: 5 0

De către: Andrea Ghita

Andrea Ghita — Tue, 17 Jan 2012 14:19:51 +0000

Povestea e foarte interesanta si-i multumesc d-lui Stefan ca ne-a impartasit-o.
Cateva marturii despre vanzarea (sau cumpararea) evreilor din Romania, pot fi citite in articolul Marele exod evreiesc, semnat de Silvia Craus intr-un numar din 2006 al revistei Ieseanul http://old.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/marele-exod-evreiesc/9483/. Chiar daca articolul respectiv contine unele inexactitati legate de evenimentele so personajele politice, povestile de viata relatate, merita sa fie citite.

Opinie solidară cu comentariul 2 0

De către: Paula

Paula — Tue, 17 Jan 2012 09:16:55 +0000

*** Situatie teribil de asemanatoare, ca cea din articolul domnului dr. Stefan Israel, doar ca in

cazul nostru, era vorba de anul 1972.

Shlomo de la ambasada, era acelasi Shlomo si in 1972, cu aceleasi sfaturi si in cazul nostru …

sarcina incipienta. Urgent sa plecam, cit nu este vizibila.

Obligatia de a renunta la cetatenia romana, o data cu OBLIGATIA de a plati valoarea unui salariu,

fiecare dintre noi, pentru fiecare ” renuntare “.

Locul de munca a pus pe tusha, pe depunatori.

In loc de comitetul judetean ca in articol, am fost convocata la sectia de militie de pe b-dul

Republicii – Bucuresti, nestiind daca voi mai ajunge acasa vreodata.

In acelasi timp, familia nefiind pusa la curent cu locul unde ” petreceam ” in ziua respectiva.

Vizita Goldei Meir in Bucuresti, la inceputul lui 1972, a avut ca urmare eliberarea a 600 pasapoarte,

noi fiind printre cei fericiti.

Am plecat in perioada de citeva zile, cit Golda Meir se afla pe pamintul romanesc. In 2 mai 1972 era

invitata comunitatii din Bucuresti. Si noi eram pe lista celor invitati la receptie. Am preferat in 2

mai 1972, sa zburam spre Israel. Actuala noastra casa.

Nu se stia, ce poate fi, dupa terminarea vizitei…. totul era posibil.

Se sufla in acea perioada, si…..in iaurt!

Paula din / in Haifa

Opinie solidară cu comentariul 2 0

De către: Petru Clej

Petru Clej — Mon, 16 Jan 2012 16:16:27 +0000

Domnule Steiner, “părerile abundente” la care vă referiți sunt irelevante. Vă recomand lectura Raportului Comisiei Wiesel, recunoscut oficial de statul român, http://www.inshr-ew.ro/raportul-wiesel.

Opinie solidară cu comentariul 1 2

De către: Steiner Nicolae

Steiner Nicolae — Mon, 16 Jan 2012 16:07:33 +0000

Desi nu prea cunosc articolele despre care este vorba in aceste marturii, totusi ca unul nascut intr-un lagar din Transnistria si apoi traitor cu familia in Ghetoul de la Moghilev Podolski pot sa spun ca din vremurile inceputului de diaspora si pana in zilele noastre asa a fost permanent cu evolutii cand mai acute cand mai line dar permanente. Desi facem parte din poporul cartii si intotdeauna am dat tarilor unde am trait intelectuali de marca, cand venea vremea nu se tinea seama in nici un fel. Negarea Holocaustului din Romania este o problema care poate fi inteleasa numai de cei care nu inteleg evidenta. In ciuda tuturor parerilor abundente in Romania a fost holocaust nu asa de metodic si asa de organizat dar nu mai putin ucigator. Nu intotdeauna direct dar unde oamenii nu au actionat au ac tionat fortele naturii, promiscuitatea lipsa de alimente si inainte de topate lipsa de speranta. Cel putin in Tranistria actionau pe deplin legile junglei, copii, cei slabi si batranii nu aveau nici o sansa. Asa cum se spune in multe din rugaciuni nu vom uita.

Opinie solidară cu comentariul 2 0

De către: AlexL

AlexL — Mon, 16 Jan 2012 14:51:48 +0000

@Stefan Israel

Multumesc pentru marturisirea impresionanta.

Cred ca descrierea corecta a “tranzactiei” este: guvernul roman de atunci v-a tinut ostatec(*), iar cel israelian a platit si v-a eliberat.

(*) ca si pe toti ceilalti supusi ai sai (= banditism)

Opinie solidară cu comentariul 3 0

De către: CC Ficu Shlomovici

CC Ficu Shlomovici — Mon, 16 Jan 2012 05:29:16 +0000

Aveai dreptate mai Ficule, mai…Cum o ziceai pi anglizesti.
ברוך שפינוזה “The more we grind it, the clearer the lens. But then again time also grinds the mind along with what is lost as clear eyesight.”
Therefore, out of sight, out of mind. Perhaps…/…should be the question.
Aveai dreptate mai Ficule, mai…Intr-o buna zi vom scapa de religii. Dar sa speram ca nu intru totul. Caci mai apoi pe ce ne-am mai certa?

Opinie solidară cu comentariul 1 1