15 martie este sărbătoarea tuturor maghiarilor, de aceea, la denumirea generică de “sărbătoare naţională” se adaugă şi “Ziua maghiarilor de pretutindeni”. În aceea zi, în 1848, la Budapesta, un grup de tineri revoluţionari, printre care scriitori şi poeţi (toată lumea îl cunoaşte pe Sándor Petöfi), sub influenţa mişcărilor revoluţionare din Europa, a dat semnalul pentru începerea revoluţiei şi din Ungaria, provincie în cadrul Imperiului habsburgic. Proclamaţia care s-a citit în faţa Muzeului Naţional cuprindea o serie de măsuri democratice, printre care şi emanciparea evreilor dar şi unirea Transilvaniei cu Ungaria, ceea ce a dus până la urmă la învrăjbirea românilor cu ungurii, deşi existau o serie de ţeluri comune. Mai târziu, în contextul confuntărilor cu armata austriacă, guvernul revoluţuionar ungar a proclamat ieşirea Ungariei din Imperiul habsburgic şi proclamarea independenţei ţării, ceea ce a declanşat o intervenţie militară austriaco-rusă. Revoluţia a fost înfrântă iar punctele proclamaţiei din 1848 au fost puse în practică (nu în totalitate) după compromisul din 1867 când Ungaria a primit statut de egalitate cu Austria, formându-se Imperul austro-ungar.
De-atunci, evenimentul a fost sărbătorit în fiecare an, inclusiv în perioada comunistă, numai că mesajul, semnificaţia zilei de 15 martie au fost diferite, fiecare regim politic insistând asupra acelor aspecte care îi convenea cel mai mult. Anul acesta, în capitala Ungariei, patru grupări politice au folosit marcarea zilei de 15 martie pentru a-şi prezenta sau transmite programul. Mesajele au fost diferite, reflectând în mare actualele orientări din viaţa politică ungară. Mişcarea civică “Un million pentru libertatea presei” care a reuşit să adune zeci de mii de participanţi a cerut respectarea democraţiei, renunţarea la tendinţele autocrate ale premierului Orban şi a dictaturii celor două treimi din parlament care votează legi antisociale şi antieconomice neconforme cu cerinţele UE pe bandă rulantă.. Că extrema dreaptă- formaţiunea “Jobbik” şi grupările radicalilor de dreapta au avut pe undeva mesaje asemănătoare, este de înţeles. Acestea au fost în primul rând antieuropene, cereri de ieşire a Ungariei din Uniunea Europeană dar şi cu caracter rasist, mai ales împotriva romilor dar şi împotriva evreilor (radicalii de dreapta). Ceea ce însă mi se pare îngrijorător este mesajul premierului .
Viktor Orban este poate cel mai carismatic om politic din istoria de după 1989 a Ungariei, chiar din cea a Ungariei postbelice. Acest fapt este recunoscut şi de criticii lui din străinătate care atrag atenţia că este foarte greu de schimbat deoarece opoziţia ar trebui să găsească o personalitate la fel de carismatică iar până acum aceasta nu a apărut. Este ca pasăreaPhoenixcare renaşte din propria-i cenuşă. În pofida celor două înfrângeri electorale din deceniul trecut când mulţi i-au proorocit sfârşitul politic, este un supravieţuitor, a reuşit să atragă o mare parte din populaţie, să câştige necontestat ultimele alegeri (cu contribuţia politicii proaste duse de socialişti) şi , în pofida situaţiei economice dificile, cu toată scăderea popularităţii partidului său Fidesz, reuşeşte să se menţină. Potrivit ultimelor sondaje de opinie, dacă astăzi s-ar organiza alegeri, Orban ar obţine tot două treimi din mandatele parlamentare.
Am vrut să precizez acest lucru petru a atrage atenţia asupra importanţei mesajelor transmise de el în aceste condiţii. Şi trebuie să subliniem, ascultând cuvântările lui, mai ales cea rostită la 15 martie, că acest mesaj este antieuropean şi naţionalist. Orban susţine că , asemănător cu revoluţionrii din 1848, duce o luptă pentru libertatea Ungariei împotriva duşmanilor din Uniunea Europeană care vor să umilească ţara şi poporul maghiar, că sancţiunile pe care ar urma să le impună Budapestei, nu se datorează măsurilor antieuropene luate de guvernul său ci antipatiei faţă de regimul de centru dreapta aflat la putere acum iar toate criticile făcute de numeroasele organisme europene au fost stârnite de o conspiraţie internaţională de stânga liberalo-socialistă. După părerea lui Orban, Comisia Europeană vrea să-i umilească pe unguri, să calce în picioare demnitatea lor. Deşi, sub presiune europeană, el a fost obligat să modifice anumite legi, nu a recunoscut că ar fi greşit, deşi consecinţele acestor legi greşite au fost vizibile , ducând la sărăcirea populaţiei. În discursurile sale, Orban a făcut apel la mândria naţională a poporului, arătând şi că el este un lider ales, pe când membrii Comisiei Europene nu au legitimitate, nefiind aleşi ci doar numiţi. Orban consideră că accentual trebuie pus pe caracterul naţional al fiecărui stat membru, ceea ce Uniunea Europeană nu o face .Astfel de cuvinte, rostite de liderul unui stat membru al UE care profită şi de avantajele oferite de Europa unită (despre care nu aminteşte şi nu a amintit niciodată) , în condiţiile în care renunţarea la o parte din suveranitatea unei ţări în cadrul UE este greu înghiţită şi de alte state membre, pot duce la intensificarea sentimentelor naţionaliste care pot degenera. De-acum grupările de extremă-dreapta incită împotriva străinilor care “vor să cumpere” Ungaria. A susţine ideea că Europa vrea să-i umilească pe unguri şi a eluda faptul că desele critici ale stărilor de fapt sunt îndreptate împotriva lui şi guvernului său şi nu împotriva ungurilor, pot stârni manifestări xenofobe. Trist este că, în rândul susţinătorilor lui, mesajul este receptat necritic, exact aşa cum a dorit autorul lui. De 15 martie a fost organizată şi o demonstraţie a susţinătorilor lui Orban. A fost cea de a doua în decursul ultimelor trei luni. Şi dacă în ianuarie s-au strâns 100.000 de persoane, acum numărul lor s-a dublat. Întrebaţi de reporteri de ce demonstrează, cei chestionaţi au reluat ideea călcării în picioare a mândriei naţionale de către străini. Nimeni nu s-a îndoit de conţinutul mesajului antieuropean al premierului.
Să fim însă drepţi cu Viktor Orban. Există nişte adevăruri şi în spusele lui, cum ar fi birocratizarea organismelor europene sau tratamentul uneori inegal al noilor state membre din Europa de est, ceea ce am putut constata şi noi. De aceea, o dată cu respingerea acuzelor nejustificate care se găsesc în mesajele premierului ungar, UE ar trebui să ţină cont şi de criticile care au justificare. Nici Europa nu este fără de prihană. Eliminarea subiectivismelor, a standardelor duble, o cunoaştere mai bună a problemelor fiecărei ţări în parte ar duce cu siguranţă la o coeziune mai mare a statelor membre şi la întărirea Europei comune, singura soluţie de viitor pentru bunăstarea noastră, a tuturor.