Păsările se prăbușesc cu aripile rupte.
Frunze abandonate de toamnă în brațele vântului.
Cad la-ntâmplare.
Odată cu ele, pacea din sufletul meu.
Grindul e luat pe nepregătite.
Nu are timp să întindă brațele sălciilor
Să le aline căderea, durerea.
Ochi ageri coboară priviri pătimașe.
Câinii aleargă scăpați din strânsori.
Zgomot înfundat, knock-out, tăcere.
Cu sprâncene aurite,
Sfinții se apleacă și ei, curioși, dintre nori.