Andrea, Ashley, Kinni, Nicole, Chris - all wonderful people
Discutam in linii rezonabile despre o tara lasata in urma si despre care colegii mei americani mai tineri cu peste 20 ani nu stiu mai nimic, si nici nu doresc sa le ruinez micul dejun cu cu istoria de la Burebista pana la Basescu. De cand cu facebookizarea cei din jurul meu mai afla cateceva despre mine si despre plaiurile natale.
Nu stiu ce sa le spun. Ma aflu printre ei si ei stiu ca sunt roman. Imi aduc aminte de baietelul unui prieten din Germania ce spunea copiilor la gradinita cu multa solemnitate : Mein Vater kommt aus Rumanien !
– De ce nu te intorci in Romania ? Esti inteligent, ai casa, ai lumea ta si poate cei de acolo au nevoie de tine…
Tac. Se schimba inca un guvern pe malul Dambovitei si se vor mai schimba si altele. Oare va fi vreun semn ca ne vom putea intoarce in Romania ?
Imi sorb cafeaua in timp ce colegii mei trec mai departe in tineretea fara griji, in bucuria unei zile de primavara, si imi spun ca mai e loc si pentru mine la umbra zecilor de pomi inverziti, chiar daca nu e acasa.
Nici nu poti cere mai mult in viata !