Cred ca toata lumea a fost sensibilizata de stirile de ultima ora venite de la acel „Large Hadron Collider”, o instalatie cu caracter pur stiintific aflata pe teritoriul a doua tari (Franta si Elvetia), care a costat contribuabilul european si american miliarde de dolari. Multi oameni au protestat cand s-au investit atatia bani pentru un scop pur stiintific, iar acest tip de reactie a publicului a dus chiar la inchiderea unui proiect si mai fantastic in SUA (Superconducting Supercollider), care a fost ingropat de-a binelea – dupa ce a fost construit pe jumatate. Si care nu va mai fi reactivat niciodata!
Ceea ce vreau sa fac aici nu va fi o „popularizare” a proiectului (ca nu este nevoie de asa ceva) ci mai degraba voi face cateva corectii la modul cum au fost prezentate datele stiintifice in presa de limba romana (si nu numai!). Din nefericire noi romanii avem traditia saltului peste cal, mai ales cand din motive de traditie istorica, spiritul critic este foarte deficitar. M-am obisnuit deja cu cei care daca descopera un mormant dacic sau tracic incearca imediat sa deschida si o… facultate de limba daca! Ca sa mobilizeze patriotismul local! Sau, cum spunea Ceausescu, „ca sa dea dovada!”.
In primul rand numele din wikipedia in limba romana este un prim salt peste cal: „particula lui Dumnezeu”.
„The god particle” a fost numele (foarte neinspirat!) sub care a aparut cartea fizicianului Leon Lederman (un laureat pe merit al Premiului Nobel).
Numai ca nu el a dat cartii sale acest nume, ci editura respectiva! In varianta initiala nu exista cuvandtul „God”, ci „Goddamn”! Insa editorii l-au atentional pe dl Lederman ca nu poate publica in aceasta tara crestina (SUA)… o carte despre o particula cu nume de…”injuratura” sau asa ceva!
Asa ca i-au ajustat numele particulei respective. Si al cartii! Lederman era foarte frustrat de dificultatea de a dovedi ca aceasta particula exista; din acest motiv si-a exprimat frustrarea sa printr-o…hai sa zicem…o injuratura blanda!
Dar cand varianta traducerii in romaneste a acestui nume ajunge „Particula lui Dumnezeu”, nu putem sa nu radem. Pentru ca este evident ca aceia care au dat o asemenea traducere se fereau sa fie acuzati de…blasfemie! Nu „particula dumnezeu”, ci particula „lui dumnezeu”. Toate si toti apartin „lui Dumnezeu”, ca Fecioara Maria, Sfantul Sisoie, fizica moderna, etc. Asa mai merge.
Voi incerca in acest scurt ciclu despre capcanele de azi ale stiintei sa fiu cat mai obiectiv.
De aceea, daca cumva i se pare cuiva ca am sarit si eu „peste cal”, rog sa mi se raspunda.
Fapt este ca am fost fascinat tot timpul de traiectoria fizicii in ultima suta de ani si am urmarit de multe ori cu creionul in mana succesele si intorsaturile cu 180 de grade ale acestei stiinte. Si acum mai simt magia primilor ani de facultate, cand am inteles ca desi parea fantastica, fizica relativista era o realitate! Subiectul este vast si vreau sa fac macar unele corecturi in prezentarea de multe ori abracadabranta a unor teorii fizice pentru informarea (de multe ori gresita) a publicului (de multe ori chiar a publicului calificat!)
Prima confruntare pe acesata tema am avut-o chiar pe acest site cu ceva vreme in urma, cand s-a publicat stirea fulgeratoare si fulminanta a constatarii vitezelor superluminice la particulele neutrino. Era ceva „epocal” mai ales ca faptul respectiv parea confirmat de peste 7000 de date experimentale! Multi au strigat atunci: „Gata cu Einstein! Teoria relativitatii a picat!”.
Atunci am ripostat destul de dur.
O asemenea interpretare nu putea decat sa fie falsa! Pana acum teoria relativitatii a fost confirmata de zeci de mii de fapte, fara a fi infirmata de nimic. Chiar daca intr-adevar ar fi aparut ceva contradictoriu acestei teorii, nu ar fi putut in nici un caz sa o rastoarne, ci doar sa o… completeze! Din acest motiv am fost foarte sceptic atunci. Intr-adevar a aparut destul de repede explicatia acelor rezultate: erori statistice!
Stadiul in care se afla cunoasterea fizicii in acest moment nu permite de fapt rasturnari epocale ale FAPTELOR, ci numai ale TEORIILOR! Tot ce s-a constatat pe cale experimentala va ramane pentru totdeauna in picioare (si teoriile lui Einstein sunt in aceasta categorie). Degeaba au jubilat unii atunci!
Daca ar fi existat particule superluminice, ceva ar fi fost total gresit in fizica moderna, pentru ca vitezele superluminice implica MASE INFINITE pentru particulele care nu au masa de repaus zero. Ar fi fost un nonsens total!
Care sunt insa implicatiile acestei ultime descoperiri din fizica moderna?
Sunt oare corecte analogiile care fac referinta la „ciocnirile dintre particulele elementare” – protoni aici- ca fiind analoge cu ciocnirea a doua ceasuri complicate ca sa putem intelege cum functioneaza elementele lor componente?
Las asta pentru urmatorul articol.
„Particula lui Dumnezeu”, pare sa fie o facilitate de limbaj, destinata starnirii unui interes mai larg, depasind sfera omului de stiinta, uneori greu accesibila omului de rand.
Dupa mine, faptul ca este vorba de „elemente” lipsite de masa, nu face decat sa intareasca ideea ca notiunii de Dumnezeu nu i se poate atribui o realitate propriu-zisa, decat in propria noastra imaginatie. Fenomenul descoperit la CERN, gratie impresionantului „Large Hardon Collider”, banuit ca ar preceda Big-bang-ul, este inca o dovada ca existenta a ceea ce numim Dumnezeu depaseste orice imaginatie. Cand vorbim de Dumnezeu, care iarta si pedepseste, comitem o veritabila blasfemie fata de forta incomensurabila a energiei universale, a caror legi n-au niciun raport cu ala noastre, nascocite de mental.Probabil ca dl Constantinescu ne va expune mai pe larg si pe inteles general cum s-a ajuns la concluziile actuale in urma faimoaselor ciocniri din tunel…
erata:”Big-bang” ci nu Bing-banb
Foarte promiţătoare serie de articole! Este foarte pertinentă observaţia dv. că faptele experimentale şi teoriile care le explica nu pot fi răsturnate, poate fi cel mult precizat domeniul lor de aplicabilitate.
Căteva observaţii de detaliu: DEX (şi Wikipedia) recomandă scrierea boson, vitezele superluminice implica mase imaginare, iar „neutrinul superluminic” s-a datorat, în cele din urmă, unor aparate defecte (contact prost al unei conexiuni optice şi un cronometru cu cuarţ defect).
Aştept cu nerăbdare continuarea!
Domnule Ionesco, este o diferenta extraordinara intre „Particula lui Dumnezeu” si „Particula Dumnezeu”, nume venit de la…o injuratura blanda „Goddamn” care ar putea fi tradusa si prin „fir’ar sa fie”.
Nu a fost intentia lui Leon Lederman sa lege asa-zisul „Creator” de aceasta particula propusa in 1964 de Higgs ca sa explice problema originii masei in Univers. De altfel Lederman a spus clar de cateva ori ca nu crede in Dumnezeu.
Cum Romania de azi este „picata fara speranta” in misticismul religios, dupa ce a fost picata fara speranta in comunism, cer sa traducem corect cuvintele din engleza in romaneste. In definitiv dupa parerea dvs stiu ca „toate lucrurile din Univers sunt ale lui Dumnezeu,” nu-i asa?
Atunci de ce spuneti ca numai nenorocita asta de particula (care genereaza campul Higgs care da nastere masei…etc) este „a Lui”?
Am impresia (cred ca am dreptate!) ca romanii vor trage iar concluzia: „uite ca pana si asta e a lui Isus Cristos”! (care evident este dumnezeu in crestinism (sau a lui Iehova; idem pentru iudaism; sau a lui Allah etc).Si zau ca nu e cazul!
Domnule Alexandru Leibovici, cred ca aveti dreptate.
Dar eu ezit de multe ori intre prezentarea numelor stiintifice in romana sau engleza. In chimie de exemplu aproape toate numele substantor sunt prezentate in romana in mod diferit. De exemplu, pentru „Benzoyl Hydroperoxide”, spunem Hidroperoxid de Benzoil. In fizica este „asa si asa”.
Chimia organica, datorita lui CD Nenitescu are o traditie foarte solida in romaneste. Fizica mai putin, cred.
Uneori sunt in dubiu, nestiind ce sa fac. De exemplu nu-mi place deloc numele de „black holes” tradus prin „gaura neagra”.
Poate ca nu m-am obisnuit eu sufcient cu problema asta.
Astept si de la dvs contributii explicative la unele din aceste subiecte!
Eu ma voi lega mai mult de ceea ce cred ca sunt „salturi peste cal” in interpretari.
In privinta rezultatelor anuntate inainte, cred ca faceti o eroare, domnule Alex Leibovici. Nu a fost vorba de „neutrini cu mase imaginare” ci de neutrini cu mase reale mai mari ca zero, care ar fi depasit viteza luminii. Asta a fost bomba care i-a facut pe unii sa spuna ca „gata. Einsein a fost detronat!”.
Sigur, puteri vorbi de particlulele superluminice (ca tahionii) cca ar avea mase imaginare (in caz ca exista!), Dar aici nu a fost vorba de acest caz. Cazul maselor imaginare e cunoscut de zeci de ani, dar nu despre acest caz a fost vorba.
http://arxiv.org/ftp/physics/papers/0604/0604003.pdf
Dar nu cu mult in urma s-a pretins in mod clar ca au existat neutrini cu mase reale care au avut viteze superluminice.
Acest lucru a fost gresit, pentru ca orice particula cu masa ne-zero va avea o masa infinita la viteza luminii!
Cat despre explicatia erorii, cel care a mentionat faptul ca erorile ar fi „de natura statistica” a fost fizicianul Lawrence Krause (unul din fizicieni mei preferati). Cu siguranta ca vor veni mai multe precizari pe parcurs.
@Anton Constantinescu
1. Despre scrirea boson. În afară de sursele citate, mai verificasem scrierea şi în Mecanica cuantică a lui Ş. Ţiţeica, 1984, dar n-am mai menţionat-o. Cum denumirea vine de la persoana Bose, nu văd vreun motiv pentru scrierea cu „z”. În general, în limba română numele nu se preiau fonetic, ca în rusă, de exemplu. Cu „z” au scris ziarele româneşti…
2. Mase infinite vs. imaginare. Aveţi dreptate, m-am gândit la tachyoni. Mase reale + viteze > c nu-s compatibile cu invarianţa Lorentz, iar asta ar fi, într-adevăr, o bombă teoretică!
3. Despre sursa erorii cu „neutrinul superluminic”. Aşa este, primele presupuneri au fost că marja de eroare a fost greşit calculată, pentru că ipoteza defecţiunii aparatelor era prea ruşinoasă ca să fie luată în consideraţie! Am şi citit că şeful grupului respectiv de experimentatori a demisionat pe chestia asta.
Apropos „‘salturi peste cal’ în interpretări”: numele Mario Bunge vă spune ceva? Este preferatul meu în filozofia fizicii.
1. Da, v-m dat dreptate in privinta ortografiei cuvantului boson. De altfel trebuie sa ne ferim si de cuvantul „bozo”…care in engleza e altceva.
3. Da, stiu acest nume si am fost inclinat foarte mult sa inteleg mai degraba interpretarea fizicii moderne dcat sa refac calcule complicate, mai ales ca multe capitole ale matematicii avansate ma depasesc.Nu am citit ultimele lui lucrati, pentru ca am dat de alte surse interesante. Dar imi place.
Nu cred, dle Constantinescu, că aţi înţeles comentariul meu. Mă refeream la noţiunea comună de”Dumnezeu” care, personal, o substitui Conştiinţei Universale, a cărei definiţie nu ne este accesibilă. .
Chinezii antici o numeau Tao, refuzându-i orice traducere. Bozonul Higgs nu este decât o firimitură din marele mister al apariţiei universului care frământă inteligenţa omului evoluat.
Va multumesc ca m-ati ajutat sa pricep mai bine un numar de lucruri. Oricum, ma simt mai putin bozo.Astept urmatorul articol. Succes!
Ba eu cred foarte tare ca am inteles perfect ce spuneti. Numai ca tot ce sustineti aici nu are nici un sens.
Sa va explic: mecanica cuantica nu este o iluzie. In 1926 ea a fost creata tocmai pentru ca fara a respecta premizele acestei discipline noi (in cadrul fizicii, evident) cuvintele fizicienilor au inceput sa nu mai aiba sens!
De exemplu, fizicienii mai batrani (inclusiv Einstein care, in mod ironic, a participat prin lucrarile lui la crearea mecanicii cuantice), erau obisnuiti sa gandeasca in termenii fizicii clasice traditionale. Ei credeau ca electronii se misca in spatiu pe traiectorii precise.
Ori tocmai aici a intervenit mecanica cuantica, prin constatarea ca este incorect sa se vorbeasca despre lucrurile nedovedite prin experiente. De exemplu, electronii nu se misca pe traiectorii, cum ne-am astepta.
Ei au numai o probabilitate de a fi intr-un anumit punct la un moment dat. Probabilitatea aceasta e data de o functie (matematica) de unda (care reprezinta variatia densitatii de probabilitate). Este straniu, dar asa este.
Nici un experiment nu a determinat faptul ca electronii s-ar misca „pe traiectorii”! In conceptia fizicienilor de azi, ceea ce nu poate fi dovedit…nu exista. Nu avem voie sa vorbim despre ce nu exista, ca si cum ar exista!
In consecinta nici dvs nu aveti nici un drept sa discutati de „dumnezeu” sau „spiritul universal” cand acesta nu este dovedit prin experimente precise ca exista si practic nu are nici un sens. Cuvintele goale, fara acoperire, sunt doar baliverne.
De exemplu un fizician celebru, cand a prezentat o lucrare in india, a fost oprit de o hindusa ca i-a spus; „las’ca stiu eu ca voi oamenii de stiinta mintiti. De fapt lumea noastra se sprijina pe o broasca testoasa. La care fizicianul a intrebat: „si broasca aia pe ce se sprijina?”
La care ea a raspuns: „pe alta broasca testoasa. Si tot asa la infinit.”
Evident ca fara experimente care sa dovedeasca existenta acestor broaste testoase, teoria ei este egala cu zero. Ca si „teoria” dvs si a altora despre un „dumnezeu” sau „un spirit universal”. Pot sa va intreb cum dovediti ca exista asa ceva? Existenta electronului, a nucleelor, a atomilor se bazeaza pe informatiile rezultate in urma unor experimente precise. Prin ce experiment ati determinat ca exista spiritul asta universal si cum il definiti?
Inca ceva dle Ionesco: atunci cand spuneti „“Particula lui Dumnezeu”, pare sa fie o facilitate de limbaj, destinata starnirii” va „dati cu presupusul”. Fizica nu este o disciplina „de dat cu presupusul” ci este una precisa. Ori esta asa, ori nu este asa. Nu mergem pe ghicit in bobi ca la Mama Omida.
Dle Constantinescu, cantonăm pe două poziţii diferite. Dv., adoptaţi suficienţa unor oameni de ştiinţă care pretind, cu surprinzătoare obstinaţie, că răspunsul nu poate veni decât din produsul raţiunii lor, dovedit „pe concret”, adică experimentat, uitând, voit sau nu, că afirmaţiile cele mai „incontestabile”, conţin, în stare latentă, morbul relativităţii. În pofida convingerii unora, teoriile cele mai tenace, au admirabila calitate de a-şi accepta limitele valabilităţii. Cum vă explicaţi că, în cea mai mare majoritate a ei, omenirea (7 miliiarde), e tributară spiritualităţii, neavând nevoie de nici o experimentare ştiinţifică a acesteia? Ar contiunua ea, omenirea, adicţia la „opiumul religiei” de atât amar de vreme?
Dv., faceţi referinţă la un Dumnezeu de serviciu, dacă mă pot exprima astfel. În 1929, când rabimul Herbert Golstein îl întreba pe Einstein dacă crede în Dumnezeu, raspunsul venea cu o limpezime admirabibă: „Cred într-un Dumnezeu care se afirmă lui însuşi în ordinea armonioasă a ceea ce există şi nu într-un Dumnezeu preocupat de destinul şi acţiunile omului.” Sau,evocând răspunsul servit jurnaliştilor, cam tot în aceeaşi perioadă: „Definiţi-mi mai întâi ce înţelegeţi prin Dumnezeu pentru a vă răspunde…”. Vedeţi aşadar, dle Constantinescu, că ceea ce numim Dumnezeu poate avea şi o altă interpretare decât a dvs. E vorba, bineînţeles, de o non-conceptualizare a noţiunii care, din nefericire, a condus la idolatrie, fanatism sau alte aberaţii, divizând umanitatea în credinţe potrivnice, soldate cu tot soiul de „cruciade”, mai degrabă de natură politică.
Domnule Ionesco,
Sa fiu sincer, mie asta imi si place la Stiinta, ca isi cunoaste lungul nasului, demonstrandu-ti ceea ce pretinde ca stie, spre deosebire de Religie, care pretinde ca le stie pe toate, cerandu-ti sa le crezi fara demonstratie.
Domnule Maier,
Îmi amintesc cum la grădiniţă ni se cerea, de fiecare dată, recitarea rugăciunii „Tatăl nostru…”
Singura frază „filozofică” din recitare, dacă îmi aduc bine aminte, suna cam aşa „…stăpânul tuturor văzutelor şi nevăzutelor…”. Nu ştiu cum şi de ce dar această frază m-a urmărit multă vreme, pănă când am auzit vorbindu-se de „sindromul Toma necredinciosul”. Mai târziu, ideologia marxist-leninistă, ateistă prin excelenţă, infirma existenţa „nevăzutului”, cheia însăşi a credinţelor religioase. Am constatat însă că unele afirmaţii stiinţifice demonstrabile devin caduce, lăsând locul contrariului. E drept că religiile, în general, au un caracter dogmatic, ne permiţând analiza. Dar, domnule Maier, cine ar putea avea dreptul să ne împiedice gândirea analitică şi cum această magnifică vocaţie umană ar putea constitui un păcat? Exist, deci gândesc…, nici mai mult, nici mai puţin.
Domnule Ionesco, sunt de acord cu una din afirmatiile dvs, conform careia ne situam pe doua pozitii diferite.
Da, asa este
stiinta accepta numai afirmatii facute pe baza unor dovezi, pe cand religia cere sa accepti fara dovezi. „Crede si nu cerceta” aceasta a fost devizaq bisericii timp de multe secole. Numai ca s-a compromis!
In realitate nici chiar dvs nu credeti orice fara sa cercetati. Daca vi se spune: am depus un cec in contul dvs, sunt sigur ca nu veti crede acest lucru fara sa cercetati. Nu-i asa ca am dreptate?
Superioritatea stiintei consta tocmai in faptul ca VERIFICA CEEA CE SUSTINE!
Nu merge orbeste!
Poti sa te bazezi pe ceea ce sustine stiinta!
Dar nu poti sa te bazezi pe ce spun religiile. Mai ales ca toate cele spuse de religii se bat cap in cap!
Este extrem de interesant faptul ca in ultimele secole o serie din domeniile filosofiei si religiei au fost preluate de stiinte tocmai pentru ca religiile si filsofia nu aveau nici o credibilitate. Pana si lucrarile unor filosofi celebri, cum a fost Kant, despre timp, au fost facute praf de o singura ecuatie a lui Einstein!
Mai mult decat atat, in timp ce religiile sunt prin natura lor pompoase, goale si cu pretentii, stiinta adevarata este umila.
Nu vedeti ce palarii si ce coroane „puse una peste alta” vorba lui Eminescu, isi pune papa de la Roma sau episcopii din catolicism si ortodoxism? Sau in ce se imbraca rabinii? Circ nu alta!
Si ei toti iti promit ce nu pot controla: viata dupa moarte!
Pe cand modestia stiintei este proverbiala. Stiinta nu promite viata dupa moarte, nu promite nici macar ca stie raspunsurile la multe intrebari. Dar incearca sa afle cum functioneaza Universul, cu rezultate exceptionale pana acum!
Domnule S. Ionesco, scuzaţi că mă amestec în discuţie.
(Vă) întrebaţi: Cum vă explicaţi că, în cea mai mare majoritate a ei, omenirea (7 miliiarde), e tributară spiritualităţii, neavând nevoie de nici o experimentare ştiinţifică a acesteia?
Vă răspund astfel: majoritatea omenirii işi poate permite luxul să ignore raţiunea tocmai pentru că există o minoritate care n-o ignoră. Dacă aceasta minoritate ar fi lipsit, atunci am fi rămas la nivelul Evului mediu, inclusiv material. Vă amintesc că Renaşterea a fost punctul de cotitură spre raţiune.
Un detaliu: formula ‘…stăpânul [‘făcătorul’, de fapt] tuturor văzutelor şi nevăzutelor…’ este de fapt din Crezul pronunţat la Liturghia euharistică.
Despre epitetele „suficient” şi „obstinat” pe care le-aţi folosit, permiteţi-mi să vă spun că sunt regretabile.
Foarte corect, domnule Alex Leibovici!
Ati pus punctul pe i!
De exemplu, din teoria evolutiei a lui Darwin, s-au castigat trilioane de dolari si s-au salvat sute de milioane de oameni, datorita medicamenelor noi create pe baza ei sau pe baza noilor soiuri de cereale, care au salvat de la moarte indieni, mexicani, africani si au marit considerabil productia de produse alimentare in lume.
Care a fost alternativa? „Creationismul” religios? Caruia i s-a adaugat numele de „stiintific” numai pentru ca toate pseudostiintele fac asa, la fel ca in cazul „socialismului stiintific”?
Dar acest „creationism” nu a adus nici un ban lumii, decat poate din cersit!
Domnule Alex Leibobici, va rog sa nu va mai scuzati!
Asta asteptam cu totii, sa va spuneti deschis parerea. Faceti un serviciu tuturor!
Chiar si dl Stephane(!) Ionesco este binevenit sa-si expuna …ma rog, parerile alea, chiar daca ele sunt atat de dogmatice si retrograde.
Am o propunere, dle Constantinescu, în legătură cu cecul în chestie. Puneţi-l în contul meu, cu o sumă cât mai generoasă posibil, şi daţi-mi posibilitatea să vă cred fără să cercetez nici o iotă din această simpatică propunere.
Trebuie neaparat sa va dau un alt exemplu pe care l-am intalnit chiar ieri.
O colega de serviciu, de religie islamica, mi-a marturisit ca a revenit la birou dupa o operatie de cancer la san.
Dupa cenusa in cap de rigoare pe care mi-am pus-o legat de surprinderea ei ca nu stiam despre dificultatea prin care a trecut (cum sa stiu daca in loc sa stau la taclale si la fumat cu colegii eu imi fac jobul sau ma ocup de ACUM in momentele in care altii isi iau pauze), am afirmat ca a avut un doctor bun daca de la operatie si pana la revenirea la job au trecut doar trei saptamani.
La care ea mi-a replicat: „D-zeu a avut grija de mine, nu doctorul”.
Am admis ca oricare ar fi fost cauza, ma bucur ca s-a refacut atat de repede (probabil vor urma teribile sedinte de chemoterapie, dar n-am intrat in detalii) si i-am urat sanatate, cu toata sinceritatea si compasiunea dar fara sa fiu patetic, mai degraba sportiv si increzator.
Oarecum nemultumita (oare fiindca nu m-am convertit subit la islamism, fiind martorul „unei minuni”?) mi-a adaugat: „Doctorul, inainte de operatie, mi-a spus sa nu-mi fie teama, ca va face totul sa-mi fie bine si va avea grija de mine. La care eu i-am replicat: Nu tu, D-zeu va avea grija de mine. Tu vei fi o unealta in mana Lui”.
Ce vreau sa spun cu asta?
Vreau sa spun ca stiinta nu are doar treaba ei de facut in anumite imprejurari, dar mai are si de respectat un juramant de a salva vieti (cum e cazul de fata) transpirand si uneori riscand-si propria viata pentru asta, in schimbul atribuirii efortului si riscului nu celui care opereaza efectiv, ci unui dumnezeu oarecare, in functie de credinta pacientului.
Nu ma intrebati de ce nu s-a dus sa se vindece la moschee si ce a cautat la spital, ca ma provocati sa va raspund: „dulce” ipocrizie…
Sper ca oamenii de stiinta sa ramana in continuare ceea ce sunt: varfuri de lance spre viitor ale unei omeniri in care, vorba lui Einstein, „populatia planetei creste continuu, dar cantitatea de inteligenta ramane constanta”.
Dle Constantinescu, credeţi că participarea mea „dogmatică şi retrogradă” – merci pentru amabilul calificativ !- la o discuţie de acest gen, are trebuinţă de invitaţia dvs ? Mai degrabă, v-aş propune să preluaţi ultima frază „Chiar şi dl Stephane (!) Ionesco…etc., etc” şi să-i conferiţi, dacă ţineţi musai, un aspect ironic mai puţin lamentabil. Am impresia că „redutabilul polemist” de altădată, începe să dea semnne de oboseală în privinţa argumentelor. Văd că nici formula de politeţe a Domnului Alexandru Leibovici nu vă intră în graţii. Sau poate că „superioritatea” opiniilor, exprimate cu atâta emfază de domnia voastră vă îndreptăţeşte să indicaţi inutilitatea unui fair-play celor bine crescuţi. Sincer, ca să rămâna amuzantă această tărăşenie, ar avea nevoie de un punct terminus, la care subscriu fără rezerve.
Dle Steph: nu am spus ca va voi face o donatie baneasca pentru ca aveti argumente de doua parale, ci am spus pana si dumneavoastra sunteti Toma Necredinciosul cand aveti interese personale!
Recomand tuturor sa nu accepte lozinca dvs pentru altii: „crede si nu cerceta”.
Eu gasesc nu numai ipocrizie dar si un egoism cumplit in cei care sustin ca sunt religiosi.
Cand eram copil si parintii (mai precis mama mea) mi-a bagat in cap religia crestina, mi-a spus acelasi lucru: ca dumnezeu face minuni si daca il rogi „cu constiinta curata” te ajuta. Atunci l-am rugat pe dumnezeu, isus, ingerii etc sa-l vindece de paralizie pe colegul meu. Nu a mers bine treaba si atunci am avut primele indoieli.
Credinciosii de obicei se roaga sa le dea Dumnezeu LOR LOR LOR LOR diverse.
Una din cele mai scarboase imagini din viata mea este cea a unei vecine din Bucuresti cazuta in genunchi dupa cutremurul din 1977 in mijlocul strazii sa multumeasca lui Dumnezeu: Doamne, doamne, doamne multumesc ca m-ai salvat, in timp ce mortii zaceau in apropiere. Ea, ea ea ea ea ea…….
Auzi la dumnealui: „Una din cele mai scabroase imagini din viata mea este cea a unei vecine din Buc cazuta in genunchi dupa cutremurul din 77 in mijlocul strazii sa multumeasca lui Dumnezeu ca ia salvat viata.” Adanca trebue sa va fie misoginia dle Constantinescu ca sa tratati atat de trivial o biata femeie multumindu-i Dumnului ca a tinut-o in viata dupa o asemenea oroare de cutremur.
Doamnă Rodica Damian, pur şi simplu nu pot să înţeleg nemăsuratul egoism al oamenilor religioşi, care se ghemuiesc fericiţi în credinţa că Dumnezeu îi veghează personal, îi ţine în viaţă drept recompensă pentru credinţa lor, considerând astfel că, de exemplu, zecile de mii de oameni spulberaţi de un tsunami, sigur că şi-au meritat soarta. Tot la fel consideră religioşii că cei care mor nevinovaţi într-un accident, trebuie să aibă ei vreo vină. Cât de tristă trebuie să fie viaţa unui om vârstnic, fericit că el a supravieţuit şi că alţii au murit.Nu-i aşa? Unde mai punem faptul că în capul religioşilor se produce o fractură de logică: din moment ce ei cred că le este asigurată „viaţa de apoi”, nu ştiu de ce tremură atât de tare pentru viaţa aceasta?!
Dar, „stau şi mă crucesc” :)) când văd că dezbaterea despre bozonul (bosonul) Higgs alunecă într-o confruntare între credincioşi şi necredincioşi. Bun, într-un fel această dispută este normală, având în vedere misticismul generalizat al oamenilor, probabil generat de frica de moarte, şi totuşi greu de explicat în condiţiile în care explicaţiile despre lume oferite de religie sunt mai mult decât puerile. Credincioşii sunt la fel ca acei copii care cred că au fost aduşi de barză la mama şi la tata. Şi, uite-aşa mă pierd şi eu în aceeaşi dispută, când de fapt, aici aş dori să aflu cât mai multe despre bozonul Higgs. Ce mă întreb eu, este din ce cauză a căutat Higgs (şi cei care i-au adoptat teoria) o particulă care să dea masă materiei. Mie, la fizică, mi s-a explicat că masa este dată de spin, de rotaţia particulelor şi am fost relativ mulţumit de explicaţie. De ce avem nevoie de un ceva, altceva, care să dea masa? Nu mi se pare logic, pentru că aşa cădem în capcana indiencei care credea că lumea se sprijină pe o boroască ţestoasă şi aceea pe alta şi tot aşa la infinit. Adică, după ce descoperim (dacă descoperim) că bozonul Higgs dă masă materiei, începem să căutăm o altă particulă, mai mică, una care să să-i confere bozonului proprietăţile pe care le are? Mi-ar plăcea să aflu de la domnul Anton Constantinescu, de la domnul Alexandru Leibovici, de la alţii care se ocupă de subiect, care este construcţia logică şi, de fapt, ce dovedeşte.
Stimata Rodica Damian, m-ati speriat cand ati „citat” ce am scris eu si am vazut exprimarea „sa multumeasca lui Dumnezeu ca ia salvat viata”. M-am intrebat imediat: cu ce ocazie voi fi facut eu asemene greseli infame de ortografie, ca nu am obiceiul! Numai semidoctii le fac!
Si m-am linistit cand am vazut ca in ciuda ghilimelelor, m-ati citat aiurea!
Pe de alta parte punctul dvs de vedere mi-a adus aminte de un incident din viata familiei mele: odata in trecutul mai indepartat, ne-am intalnit cu totii cu un tip care in fata noastra le-a promis unora ca „le va baga fiul la facultate”. La care parintii mei, dojenitori, l-au intrebat: Cum de faci asemenea promisiuni cand nici macar nu cunosti pe absolut nimeni acolo?
Raspunsul lui a fost: daca fiul lor e bun, va intra si ei vor spune: Vasile Costea l-a bagat la facultate. Iar daca e loaza si va cadea, ei vor spune Uite ca nici V.C. Nu a reusit sa-l bage. Tot bine ies!
Oricat de imorala mi s-a parut aceasta pozitie, nu mi se pare totusi mai oribila decat rugaciunea in care unii ii cer lui dumnezeu: doamne, baga-l pe fiul nostru inaintea baiatului care e acum in fatza lui pentru ca a invatzat, in timp ce fiul nostru se distra!
Asta m-ar face sa exclam: oh cat de mitocan si barbar e dumnezeul ala care accepta asemenea faradelegi!
Si totusi in catedralele catolice din Cluj exista si in romaneste si in ungureste placi de marmura care celebreaza faptul ca dumnezeul lor le-a bagat loazele inaintea altora!
Dlui Mircioane: un raspuns detaliat la intrebarea dvs il gasiti aici:
http://physics.stackexchange.com/questions/22573/what-gives-mass-to-elementary-particles
@Anton Constantinescu
Anton, eu cred că te înşeli în legătură cu rugaciunea cu băgatul la facultate: ea nu denotă neapărat egoism, pentru ca nu implică neapărat că un alt candidat nu va intra. Într-adevăr, Dumnezeu poate să mărească numărul locurilor după voia Sa, sau fiind, după cum se ştie, atotputernic, poate să bage pe omul în cauză chiar lăsând neschimbat numărul de locuri 😉
Domnule dragă, am impresia sa suferiti de un fel „dumnezeuofobie” obsesională cu care va defulati pe acest forum. In afara modului infantil cu are povestiti amintirile din copilarie, mai o condamnati si pe biata dv mama pentru că ar fi încercat sa va bage un pic de credinta in cap. In ceea ce ma priveste, puteti face tot ce va taie capul, cu sufletul, mintea, gandirea si existenta dv fizica. Acestea va apartin iar pentru mine nu prezinta nici cel mai insignifiant interes. Socata, ma intreb in schimb ce demon va impins sa va abateţi ura asupra unei sarmane femei, speriate de cutremur si sa-i stigmatizati imaginea cu infectul calificativ de scabros. Ar merita, daca bunul simţ va indrumă, sa adresati aici cateva cuvinte de scuze acestei femei, despre care povestiti, caci umila ei ingenunchere, impune mai mult respect decat sterilul dv discurs despre bozonul Higgs, pe care oricine îl poate gasi pe Wikipendia ,pe Google sau pe orice jurnal recent.
Domnule Leibovici, asa o fi, dumnezeu in cazul cand ar exista ar putea mari numarul de locuri de intrare la facultate, chiar la inginit. Ce-i drept pana acum nu am vazut acest lucru intamplandu-se: in general nu se schimba numarul de locuri la intrarea la facultate „din mers”.
Pana acum am vazut multimi de oameni rugandu-se ca odrasele lor sa reuseasca la examene pe un numar fix de locuri, fiecare rugandu-se ca fiul sau fiica lui sa intre la examen inaintea vecinului, ca nu cumva dupa examen sa fie nevoit(a) sa foloseasca sintagma comica de „reusit fara loc”.
Iar daca „dumnezeu” ar pleca urechile la toti, el ar fi neboit sa joace la infinit jocul acesta” pe cine sa-l declar reusit”. Cel mai probabil este ca nici un dumnezeu nu influenteaza concursurile.
Cat despre Madam Rodica Damian, o asigur ca nu poate exista fobie pentru zei inexistenti. Va pot acuza si eu de fobie pentru zeul Apolo, nu-i asa?
In legatura cu ceea ce prezint eu aici, va asigur ca scopul nu este de a va invata fizica sau altceva (desi spuneti ca gasiti totul pe internet). Nu gasiti ceea ce incerc sa fac: sa arat ca unori disputele dintre specialisti au luat-o razna si motivele respectivelor certuri.
Nu pot sa ma bucur daca sunteti atat de cunoscatoare. Va voi crede cand imi veti dovedi ca dvs cunoasteti macar ortografia romaneasca!
@Anton Constantinescu
Ah, iertare, am uiat să pun un smiley în comentariul meu precedent. Am reparat 🙂
Domnule Alex Leibovici, daca as fi vazut acel smiley la dvs, nu as fi facut greselile de dactilografie (pe care le fac cand ma grabesc sa raspund:))
Mai ales in bisericile catolice din Cluj exista sute de tablite de marmura cu textul „köszönöm szépen” – multumesc frumos in ungureste si evident „multumesc” in romaneste, cu specificarea ca textele acelea sunt puse in semn de recunostinta pentru ca odraslele acelor crestini au reusit la examene („cu loc”).
Mi-l imaginez pe Dumnezeu foarte ocupat cu trierea elevilor, dupa pilele pe care le au la El! Care mama s-a rugat Lui si care NU!
Tocmai, domnule Constantinescum, cu cateva notiuni rudimentatre de psihologie aţi şti ca fobiile nu au intotdeauna justificări obiective. Dealtfel, cu ajutorul unui bun psiholog sau a unui psihiatru serios, aceste devieri au şanse, in jur de 80%, sa fie vindecate. Devenind obsesionale si mai ales cand pacientul le cultiva, cum faceti dv , sansele sunt reduse la zero, adica pacientul devine incurabil. Dar, ca sa se evite agravarea patologiei, daunatoare pe planul social(explozie sau implozie), pacientul are nevoie de un spatiu de exprimare, unde sa-si afirme cu toata energia opiniile, ceea ce, in mod caritabil, vi s-a oferit dv. Eu, ca psihanalista, as trece peste orice scapare ortografica sau redactională a dv daca nu le-ati reproduce cu atata perseverenta, Culmea deceptiei este insa ca dv imi reprosati mie greseli ortografice imaginare. Dar inteleg ca, in general, aceasta reactie face parte din simtomatologia metehnei. Mai amuzant este si faptul ca vreti sa clarificati disputele dintre specialistii care „au luat-o razna”, nestiind daca bozonul Higgs a fost numai o vedenie sau daca pantalonul Large Hadron Collider îşi va mai arata vreodată „minunea”. Nu uitati, dle Constantinescu, sa introduceti in limpetizea dezbaterilor si inexistenta spiritului universal sau a dumnezeirii, fundamentul inaltei dv gandiri inedite, inaintea carea toti savantii CERN-ului vor ramane cu gurile cascate de admiratie a curajului cu care superstitia credintei. Sunt nerabdatoare sa citesc foiletonul argumentelor irefutabile promise si asteptate de cateva miliarde de curiosi. E drept ca n-am mai ras de mult la astfel de comedii.
@Rodica Damian
Mă întreb dacă comentariul dv., pe lângă faptul că este atac la persoană, nu constituie şi o încalcare a codului deontologic al profesiunii dv, deoarece faceţi un diagnostic (1) nesolicitat, (2) la distanţă şi (3) în public.
Sau în psihanaliză se permite orice, spre deosebire de, să zicem, psihiatrie şi alte profesiuni medicale?
Dle Leibovici, cand o serie de persoane sunt ironizate, in mod imfam, deci atacate, de un pseudostiintific, dreptul lor cel mai legitim este replica. Ce fac israelienii cand teroristii islamisti catapulteaza rachete artizanale spre teritoriul lor ? Isi baga capul in nisip, asteptand sa le treaca isteria celor din fata? Nu, dle Leibovici, ar trebui s-o stiti mai bine ca mine. Cand ataci, este firesc sa te astepti la replici proportionale a ceea ce ai intreprins. Iar dv derapati un pic vorbind de un diagnostic nesolicitat, de la distanta si in public. Ce chestie mai e si asta? Dl Constantinescu, are nevoie de lungi analize pentru a i se pune un veritabil diagnostic. Dar, sincer dle Leibovici, ar fi o pierdere de timp caci acest profil e capabil sa se creada mai destept ca Freud si Lacan laolalta…Inca un lucru, eu nu analizez in niciun caz de pomana, mai ales persoane care, in ciuda evidentei, nu-si accepta maladia. Deci, draga dle Leibovici, nu va osteniti sa pledati in favoarea unei presupuse inocente caci cauza e pierduta dinainte si, mai ales, nu evocati, fara sens, codul deontologic al profesiei mele, fiindu-mi mai familiar decat va imaginati. O seara placuta si un somn odihnitor; maine dimineata veti vedea lumina zilei intr-o alta stare de spirit. Ma puteti crede.R D
@Rodica Damian
Scrieţi: Dl Constantinescu, are nevoie de lungi analize pentru a i se pune un veritabil diagnostic … nu-si accepta maladia.
Deci persistaţi în diagnosticarea (1) nesolicitată, (2) la distanţă şi (3) în public a d-lui Constantinescu. Afirmaţi că aceasta este permisă de deontologia profesiunii dv.? Nu vă contrazic pentru că nu am făcut investigaţii şi atunci presupun că aşa o fi. Sunt însă surprins, pentru că până şi boxerii sunt ţinuţi să se abţină să-şi exerseze tehnicile contra unui profan.
Scrieţi: cand o serie de persoane sunt ironizate, in mod imfam, deci atacate, de un pseudostiintific, dreptul lor cel mai legitim este replica. Ce fac israelienii cand teroristii islamisti…este firesc sa te astepti la replici proportionale
Nu ştiu exact la care „pseudoştiinţific” vă referiţi, dat fiind că suntem mulţi din ăştia pe-aici 😉 , dar m-am uitat la ce au scris aici trei dintre suspecţi, A. Constantinescu, A. Mircioane şi A. Leibovici, şi am constatat că, în ce priveşte atacul la persoană (care este prin definiţie nominal), situaţia este următoarea:
M. Mircioane: nimic
A. Constantinescu: „[nu] cunoasteti … ortografia romaneasca!”
A. Leibovici: „atac la persoană”, eventuala încălcare a deontologiei
Nu stiu dacă astea merita calificativul de „atac infam”. În schimb:
R. Damian:
– „Adanca trebue sa va fie misoginia dle Constantinescu”,
– „suferiti de un fel ‘dumnezeuofobie’ obsesională cu care va defulati pe acest forum”, – – „…infantil…are nevoie de lungi analize pentru a i se pune un veritabil diagnostic”
– „fobiile … aceste devieri au şanse …sa fie vindecate… obsesionale … pacientul devine incurabil … agravarea patologiei… pacientul are nevoie de un spatiu de exprimare… simtomatologia metehnei”
– „pantalonul LHC îşi va mai arata vreodată ‘minunea'” [asta din urmă este pure Freud; dar dacă ziceţi că nu încalcă codul de deontologie al profesiunii dv…]
– „acest profil e capabil sa se creada mai destept ca Freud si Lacan laolalta”
Las cititorii să judece singuri cât de „proporţională” este replica dv. Eu am remarcat cu interes numai analogia-echivalarea pe care o faceţi între un (presupus) atac verbal la care aţi fi fost supusă şi atacurile mortale ale unor terorişti.
Disclaimer: Cele de mai sus nu trebuie să fie interpretate în sensul că ader întrutotul la:
„Una din cele mai scarboase imagini din viata mea este cea a unei vecine…cazuta in genunchi dupa cutremurul din 1977 … sa multumeasca lui Dumnezeu … in timp ce mortii zaceau in apropiere. Ea, ea ea ea ea ea”
care este, în opinia mea, over the top, dar probabil din alte motive decât ale dv.
Ma asteptam la atacuri furbunde si nu sunt dezamagit.
Dar voi da cateva raspunsuri pe care le consider necesare:
Domnului S. Ionesco (vad ca v-ati schimbat semnatura; inainte obisnuiati sa semnati Stephane; scuze ca nu am accente), spuneti:
„Dle Constantinescu, credeţi că participarea mea “dogmatică şi retrogradă” – merci pentru amabilul calificativ !- la o discuţie de acest gen, are trebuinţă de invitaţia dvs ?”
Cred ca este bine ca participati la discutii. Daca tot scrieti din Franta, probabil ca stiti ca in cele mai bune parfumuri frantuzesti se adauga substante rau mirositoare pentru ca celulele receptoare din nas percep nu mirosul in sine ci diferenta de miros. Astfel ca prezentarea alaturi de punctul de vedere stiintific a unui punct de vedere bazat pe nimic cred ca e o necesitate.
Pentru dna Rodica Damian:
Scrieti:
„Culmea deceptiei este insa ca dv imi reprosati mie greseli ortografice imaginare”
Nu stimata doamna psihoterapeuta, faceti o eroare gramaticala neimaginara cand scrieti: “sa multumeasca lui Dumnezeu ca ia salvat viata”. Si una de etica. Nu ma opresc la toate greselile gramaticale; dar mai departe vad: „simtomatologia metehnei”. Ce-o fi aia? Ca in romaneste corect este sa spuneti „simptome” nu „simtome”.Nici asta nu este eroare gramaticala? Si nici nu ma leg de erorile de…dactilografiere pe care nici nu vi le citez, decat una, ca am si eu scapari. Dar nu gramaticale. Si imi cer scuze pentru scapari, nu ca dvs care, pusa in fata evidentei, negati.
Nu va critic greselile de dactilogarafie (ca de exemplu „sa introduceti in limpetizea dezbaterilor si inexistenta spiritului universal sau a dumnezeirii”) pe atat cat va critic greselile de logica.
Ce-o fi avand „limpetizea” cu „dumnezeirea”, ramane sa-mi explicati. Dar nu acum, ca azi intreaga tara este cazuta in butoiul cu religie (dupa ce a ramas orfana de alt tatuc). Nimeni nu mai stie sa gandeasca independent!
Cat despre „acea doamna”, ea vedea ca au murit atatia oameni in cutremur si daca a scapat (din intamplare, nu datorita dumnezeirii) putea sa se gandeasca mai intai daca poate sa-i ajute pe altii, raniti. Asa gandesc eu, nemaifiind crestin. Mai „crestineste” ca dvs.
Mai departe: „ar fi o pierdere de timp caci acest profil e capabil sa se creada mai destept ca Freud si Lacan laolalta”.
Oh mon Dieu, sunteti si Freudiana (sau Freudista?). In lumea (stiintifica) intreaga se stie astazi, dupa critica vehementa pe care i-a facut-o Popper, ca Freud nu a creat nimic stiintific. Psihanaliza nu are caracter stiintific. Va rog sa cititi ce scriu revistele de psihologie despre acest subiect. „Singurul merit al lui Freud este ca a deschis discutia despre sexualitatea umana”. Restul este, vorba lui Einstein, „literatura”. (Einstein folosea cuvantul „literatura” cu intelesul de „baliverne”.)
Va mutumesc pentru inventarea termenului „dumnezeofobie”. Il adaug la lista, alaturi de islamofobie.
In general, eu asteptam reactii furibunde de la psihopati, dar tocmai de la un „cadru medical” nu m-as fi asteptat la o asemenea furie!
Abia acum imi dau seama ca tot ce am auzit despre lozincile care se puneau in trecut pe Spitalul nr 9 din Bucuresti sunt adevarate. Se scria pe pereti:
„ATENTIE, IN ACEST SPITAL PANA SI PACIENTII SUNT NEBUNI! Cu alte cuvinte cadrele medicale erau nebune dincolo de orice indoiala!
Scuzati (sau nu scuzati) ironia! C’est la meme chose!
P.S. Se pare ca tot ce am scris inainte despre Diogene, care fiind anuntat ca un prieten il vorbea de rau in absenta lui a spus: „in absenta mea poate sa ma si bata” este mai aproape de casa! Nu as vrea sa fiu aproape de madam psiholoaga! care vorbeste de „deontologia medicala” dar daca ar fi langa mine sunt sigur ca mi-ar da cu ceva in cap, dupa cat de furioasa este! Ca s-a usurat numai verbal aici, cum afirma.
Ma intreb totusi: cum de in Romania nu a ajuns inca stirea ca psihanaliza lui Freud nu are un caracter stiintific?
Iata critica adusa ei de reputati teoreticieni ai stiintelor!
„E. Fuller Torrey, writing in Witchdoctors and Psychiatrists (1986), stated that psychoanalytic theories have no more scientific basis than the theories of traditional native healers, „witchdoctors” or modern „cult” alternatives such as est.[86] Frank Cioffi, author of Freud and the Question of Pseudoscience, cites false claims of a sound scientific verification of the theory and its elements as the strongest basis for classifying the work of Freud and his school as pseudoscience.[87] Among philosophers, Karl Popper argued that Freud’s theory of the unconscious was not falsifiable and therefore not scientific.[77] Popper did not object to the idea that some mental processes could be unconscious but to investigations of the mind that were not falsifiable. In other words, if it were possible to connect every conceivable experimental outcome with Freud’s theory of the unconscious mind, then no experiment could refute the theory”
Ca sa nu mai spun despre faptul ca psihanaliza este acuzata ca este o unealta a regimurilor totalitare!
Tare ramasa in urma este psihiatria romaneasca!
Eu stiu mai bine decat oricine acest lucru, intrucat, adolescent fiind, si tanar, unii psihiatri se dadeau de ceasul mortii sa-mi schimbe orientarea sexuala!
Halal pisicologi si pisicoloage are tara!
Dar pana la urma ma intreb: de ce oare ati aruncat in discutie numele lui Freud? Ce llegatura o fi avand Freud cu bosonul Higgs?
Natural,nici o legatură aparenta pentru moment. Ceea ce nu impiedica psihanalistul sa asocieze, sa interpreteze si sa gaseasca sensul acestor cercetari duse pana in panzele albe ale cunoasterii inteligente. Orice mnifestare a omului de stiinta sau a celui de rand, are o explicatie in ochii analistului. mai mult sau mai putin subuectiva, deoarece procesul gandirii nu poate fi quantificat, lipsindu-i „masa”…Iar problemele dv, dle Constantinescu, precum a multora dintre noim au originea in copilarie, unde vi s-a impus o personalitate care nu va era proprie. Nu ca psihiatrii romani sunt retrograzi si ramasi la socul electric, dar orientarea dv sexuala, a ramas in multe cercuri medicale ca o deviere de la normalitate. Psihanalistul n-o combate nici cu medicamente, nici cu injonctiuni morale. El tentează o conciliere a eului dv profund cu refuzul societaţii de a va considera normal, incercand sa gomeze conflictul artificial cauzat , la inceput de preceptele religioase ipocrite si apoi de regimul dictatorial si obtuz care v-a timorat tineretea. Daca ieri am emis unele observatii indelicate asupra persoanei dv., va rog sa nu tineti cont de ele caci n-au fost deca reacţii de vanitate scapate controlului. Sa auzim de bine, R. D.
Dna. Damian, Continuarea acestui articol a aparut in editia din aceasta saptamana.
Poate aveti comentarii la partea a doua?
Problema orientarii sexuale nu mai este considerata o problema inca din anul 1973 in SUA. De altfel am descris evenimentele respective care au dus la schimbare. OMS si-a revizuit politica abia din 1990. In Romania psihiatria este extrem de retrograda devreme ce situatia de azi este cea pe care o descrieti.
Am vazut de altfel la TVR, cand eram in tara, ca pana si astazi sunt psihiatri care nu au renuntat la „tratamente de reconversiune” nici azi, cand asemenea tratamente au fost declarate neetice in SUA si psihiatrul Nicolosi a fost dat afara din APA pentru ca a continuat sa le faca. Ele sunt si daunatoare si multi se sinucid dupa asemenea abuz.
Cat despre “tratamentul” homosexualitatii, el se cunoaste inca din 1968: el nu consta dintr-o incercare de reorientare ci intr-un ajutor pentru autoacceptare.
Faptul ca Romania a ramas atat de in urma spune multe despre societatea romaneasca dar si despre competenta medicilor psihiatri, fara prea multa scoala.
Dar sa revenim la boson.
Poate aveti si dvs pareri sau intrebari.
Doamnă Lucaciu, ma sateptam sa gasesc in continuare, in articolele dlui Constantinescu ceea ce
am citit mai in toata presa. Natural ca dlui n-ar fi putut inventa o alta istorie a bozonului Higgs decat aceea cunoscută de toata obstea. Am fost insa surprinsa de modud deosebit, lejer didactic, cu care a fost abordata acesta descoperire, de o atat de mare importanta, de catre autorul articolului. Îl voi reciti cu mai multa atentie, dar fara sa pasesc , sigura de mine, intr-un domeniu cunoscut in simplu amator. Deci, dna Lucaciu, nu sperati din partea mea la o argumentare dialectica inatacabila. In afara privilegiului de a fi vizitat „cetatea” CERN-ului, in compania unor prieteni care-si istoveau energiile cautand, printre altele, particula lui Dumnezeu, competenta mea in acest domeniu este mai putin decat modesta. Poate ca dv dispuneti de cunostinte do mai mare abilitatie pentru a crea un mic colocviu virtual, unde cei avertizati pot avansa idei personale, sau ecouri, de ce nu, contradictorii, pe marginea articolelor.
@ Dl/Dna Damian,
Cand va decideti sa ne dati o adresa de e mail corecta si comentarile dv. vor fi despre subiectul articolului, redactia va decide daca le vom publica sau nu.