in stradă sînt revolte
protestatarii au ieşit din cămaşa de forţă a tăcerii
e o toamna furibundă şi imprevizibilă
iar dimineaţa aceasta se scurge în canalizare
fiindcă nimeni nu are timp s-o trăiască
poate la amiază
poate seara
sau poate la noapte
îmi voi desface aripile şi voi zîmbi
fără să reproduc imagini stocate pe retină
poate că Lana s-a întors de la scoală
cu zîmbetul meu în ghiozdan
poate că ne vom face lecţiile despre viaţă împreună
vom scrie pe asfalt despre ceea ce nu se poate vorbi
şi apoi vom trece pe curat
în văzduh în apă în pămînt în foc
pentru trecătorii grăbiţi să uite încotro merg
oricum Lana pînă să ajungă acasă
s-a întîlnit cu mine pe toate străzile pe unde am fost cîndva.
Stimata doamna RUXANDRA ANTON, viziunea domniei voastre e probabil poetica sus in cerurile imaculate sau furtunoase, aici la noi pe pamantul arid sau asfaltat, peste tot pe unde esti determinata sa sbori, sa inoti sau sa calci, tasneste poezia, cum tasnea candva petrolul la Moinesti, Oinesti, Campina si la Ploiesti.
Comlimente si inbratisari, LANEI .
Deh! ce spui tu aici! divinul care tasneste pe pamant in poezie…sunt magulita de acest compliment…sper ca-l merit.
Asa zbor eu…:)
Multumesc mult…toate cele bune!
…multumiri pentru multumesc… sarbatorile cu bine si chef !
….poezia pentru mine , are farmec si apel in clipa in care, citind-o, sunt capturat de autor si incep sa conlucrez cu el – sau ea – sugestionat de puterea creatoare care ma face partas, vrei, nu vrei, la procesul de creatie…
In cea ce te priveste, lano,lano, asta mi se intampla mie, la fiecare din poeziile tale … ce e de facut ?
când simți că trăiești, deja ai făcut ceva…