Vă mai amintiţi zilele geroase când vă trezeaţi ţepeni de frig şi nu aveaţi apă caldă nici pentru un spălat pe dinţi?
Vă mai amintiţi când stăteaţi la coadă zile si nopţi în speranţa că poate „se bagă ceva”?
Vă mai amintiţi de zilele şi nopţile când aveaţi chef să faceţi sex sau dragoste (fiecare după înzestrare si simţire…), iar a doua zi vă străfulgera gândul că nu aţi numărat bine zilele din calendar?
Vă mai amintiţi de toate femeile moarte în urma avorturilor la lampa de gaz sau la pâlpâirea lumânării?
Vă mai amintiţi de pâinea beton, de lebărul „mozaic” cu tuleie de porc, de pastele fără ou şi de ouăle fără ouă?
Vă mai amintiţi de sărbătorile petrecute la muncă doar ca să nu aveţi sărbători?
Vă mai amintiţi de cele două ore de program de la TV populate doar de „geniu” şi de „savantă”?
Vă mai amintiţi de cărţile trase la xerox şi plimbate din mâna în mâna până nu mai rămâneau din ele nici măcar coperţile din carton „glasat”?
Vă mai amintiţi când copiii voştri vă întrebau de ce oamenii din „Dallas” sunt altfel?
Vă mai amintiţi de verile toride când stăteaţi în linie pentru o halbă de „detergent”?
Vă mai amintiţi că nu-i ştiaţi pe Cioran, Ţutea, Noica, Steinhardt, pentru că nu aveaţi voie să-i ştiţi?
Vă mai amintiţi de toate orele de învăţământ politic, plenarele şi conferinţele şi de toate ziarele care aveau acelaşi conţinut?
Vă mai amintiţi că până şi amintirile vă erau cenzurate?
Şi atunci…
De ce aţi uitat?
Privind Romania de acum si privind baza societatii, chiar credeti ca aceste lucruri nu mai exista? Din pacate cred ca invatam sa ne uram degeaba!
Intotdeauna vor exista oameni care au si care nu au. Din pacate cei loviti de soarta acum sunt mai multi, familiile despartite, copiii abandonati, goana asta dupa mai mult si nestiinta de a sti cand sa te opresti sau cand sa-ti revezi prioritatile. Din pacate viata multora nu s-a schimbat. Caderea mamutilor nu a fost rezolvarea. Poate ca trebuia sa invatam sa-i hranim.
Multinationalele nu sunt tot niste mamuti? Intreb si eu care am vazut doua ferme zootehnice nou-noute taiate la fier vechi si animalele ameliorate genetic duse la abator. Nu exista perfectiune! Sau strigatul de ura nu exista! Da, unii o duc foarte bine si altii foarte rau. Dupa mine, ca si stare generala, acum este mai rau. Pe mine ma doare doar prostia de care ne-am lasat orbiti.
Tot ce a fost a fost construit cu truda si am dat la tot cu piciorul si am ramas din nou foarte multi saraci si mai avem de dus si batranetile. Dupa ce ne-am cocarjat muncind acum ne purtam demn cocoasa.
Nu stiu daca regulile revistei permit postarea unor linkuri spre alte surse, dar eu indraznesc totusi, pentru ca e o continuare (sau poate un preambul) pentru articolul de mai sus:
http://www.cafegradiva.ro/2013/01/test-psihologic-afla-daca-esti-psihopat.html
@Mircea Poeana. Bag seama că aveți niscai nostalgii, că altfel nu-mi explic… Serios. Cine din noua generație, de ex. cei doi fii ai mei și fiica mea, credeți că mai știe ce semnificație are data de 26 ianuarie. De ce credeți că ar fi util să reamintiți data asta?
@Sorin Paliga
> Bag seama că aveţi niscai nostalgii
Eu am înţeles exact pe dos…
> Cine din noua generație … credeți că mai știe…
Doar o minoritate a românilor sunt din
a douanoua generaţie, iar printre cititorii lui ACUM sunt, probabil, şi mai puţini.@Alexandru Leibovici. Vă asigur că, dacă îi întrebi pe tinerii sub 30 de ani, nimeni nu știe ce semnificație are 26 ianuarie. Printre rînduri, am avut senzația că autorului îi pare rău că tinerii au uitat semnificația datei.
@Sorin Paliga
– Regretul că tinerii au uitat nu e totuna cu a avea „niscai nostalgii”
– Tinerii sub 30 sunt cam jumătate din populaţia României, şi nu sunt majoritatea cititorilor lui ACUM. Deci de 26 ianuarie îşi amintesc destul de mulţi cititori.
Și care ar fi argumentul pt care ar trebui să marcăm ziua aici în ACUM? Ar mai fi, atunci, ceva zile de naștere: a lui Lenin, Stalin, Hitler, Kim-ir Sen, Pol-Pot, Castro… lista e deschisă și destul de lungă.
@Sorin Paliga
Eu n-am citit printre rânduri, ca să găsesc inexistente nostalgii, ci chiar textul articolului. Acesta porneşte de la premiza/constatarea că mulţi români sunt nostalgici după acea perioadă, şi le reaminteşte care erau realităţile de atunci.
Cât priveşte marcarea zilelor de naştere „a lui Lenin, Stalin, Hitler, Kim-ir Sen…” – n-aş avea nici o problemă să citesc, sau chiar să scriu, aşa ceva în ACUM. „A marca” nu este totuna cu „a sărbători”.
De fapt, afirmația că mulți români sînt nostalgici după perioada aceea este un clișeu nesusținut de un studiu sociologic serios. De fapt, nu există sau eu nu știu vreun studiu care să analizeze statistic, pe categorii de vîrstă și de sex, o asemenea atitudine. Clișeu s-a răspîndit prin cîteva așa-zise reportaje luate prin satele patriei, unde cei intervievați erau niște bețivi și niște subdezvoltați mintal. Asemenea „reportaje” au fost apoi „comentate” de niște așa-ziși ziariști care au conchis, în înțelepciunea lor, că uite cîți nostalgici are România.
Am mai citit alte asemenea bazaconii, zise analize, de exemplu „trăiați mai bine înainte de 1990”, fără să definească mai binele, adică atunci aveau 2-3 mașini și acum nu mai au; atunci se plimbau în fiecare an la Viena și la Paris și acum nu; își permiteau să aibă casă de vacanță și acum nu-și mai permit etc. etc. Este știu că mentalul uman reține partea frumoasă a amintirilor și uită restul, doar oameni cu probleme psihice fac invers. Ca atare, totdeauna îți aduci aminte cu nostalgie de anii tinereții, de iubirile de atunci, de micile bucurii, fără să le asociezi comunismului. Dacă un deștept de analist trage de aici concluzia că asemenea oameni ar avea nostalgia comunismului e, pardon, un idiot. Din păcate, mass media de la noi nu duce lipsă de așa ceva, ba din contra, are în prea mare exces.
Ca să fiu scurt: cum nu s-au făcut „studii serioase”, nici dv. nu puteţi afirma cu tărie că nu sunt mulţi nostalgici.
(desigur, printre cei care ar putea cu adevărat să fie, adică cei care au avut peste 30-35 de ani în 1990).
Eu nu pot afirma că sînt mulți sau puțini bazîndu-mă pe date, dar dacă dv. credeți că sînt într-adevăr mulți ar trebui să aveți măcar niște date serioase, solide, nu vorbe culese din zbor. Eu, după percepția mea, au fost și sînt extrem de puțini la modul real. De vreme ce faceți afirmația, presupun că aveți niște date cît de cît solide. Poate le aveți, mai degrabă nu le aveți, relatați niște clișee care circulă.
@Sorin Paliga
> Eu nu pot afirma că sînt mulți sau puțini…
Prin urmare nici dv. nu puteţi spune că articolul este inutil pe motivul că nostalgici n-ar fi, sau ar fi prea puţini. Nu este coerent să-mi reproşaţi mie ceea ce aţi practicat şi dv.
> De vreme ce faceți afirmația, presupun că aveți niște date cît de cît solide
(Nici) Eu nu am nici un fel de date, ci numai aud de la unii şi de la alţii că traiul pe vremuri era mai bun – mai liniştit, mai aşezat, mai asigurat, mai… etc. Astea sunt date ca argumente, şi nu „anii tinereții, de iubirile de atunci, de micile bucurii”; primele sunt asociate clar şi neechivoc cu comunismul.
Aţi mai spus spus că articolul sugerează nostalgia autorului, dar văd că aţi renunţat, tacit… Măcar atât.
Cred că ajunge pt astăzi, sînteți deja prea răutăcios ca să mai continui.
Nostalgici dupa vremurile de inainte de ’89 sunt in procent mare.Se poate observa acest fenomen daca aveti tangenta mai multa cu categoriile mai sarace, considerandu-i aici pe toti de la salariu mediu in jos.Acestia sunt mai multi decat jumatatea populatiei,salariul mediu calculat fiind dupa multe salarii mai mici si mai putine mai mari si si mai putine „nesimtite”.
Nu inseamna ca toti se plang dupa vremurile lu’ impuscatu’,dar sigur sunt foarte multi.
Nu stiu daca s-au facut studii,dar sondaje de opinie s-au facut din cand in cand,si rezultatele confirmau,dupa cate imi amintesc, regretul dupa vremurile apuse,in procente mari.
Domnilor,
Eu nu am nostalgii „patologice”.
Dacă vremurile acelea mai durau, cu siguranţă că mi-ar fi fost imposibil să mă adresez Dumneavoastră.
Din simplul motiv că, poate, nu aş mai fi existat.
Textul meu este o trecere în revistă a MIZERIEI pe care am suportat-o.
Şi un semnal de alarmă – dacă vreţi – apropo de actuala situaţie din România, rezultată din alegerile de la 9 decembrie 2012.
A readuce la putere un regim comunistoid (aşa cum s-a intamplat şi imediat dupa „revoluţie”) este dovada că avem încă destui nostalgici.
Şi toţi atâţia – dacă nu mai mulţi – nepăsători.
@Mircea Poeana. Trebuie să respectăm părerile altora. V-aș întreba, totuși, de ce vi se pare mai „comunistoid” guvernul actual decît guvernul Boc sau MRU? Ce le califică drept „dreptoide”, ca să respect stilul.
Eu nu judec prin comparatie.
Spun doar ca nu reusim sa deosebim graul de neghina.
Si mi-e teama ca drama noastra – spre tragedie – e tocmai ca nu avem grau nici macar de-o gaura de covrig.
@Mircea Poeana. Ei, acuma nu dați înapoi, dacă tot e un forum de vorbe. Dacă ați afirmat că USL e comunistoid aveți, totuși, un reper, pe ceilalți, nu? Mai buni, mai curați, mai competenți… Persoane ca Boc, Udrea, Blaga… vă duc în spațiul superior al katharsis-ului, presupun, vă simțiți eliberat de corvoada vieții, intrați în etern.
Imi plac oamenii care manuiesc abil ironia.
Ave!
Dar o sa va „dezamagesc”.
Nu mi-am gasit „katharsis”-ul nici in „statura” lui Boc, nici in „nurii” Udrei si nici in „ne-metafizica” lui Blaga.
Sunt politico-autist in ceea ce priveste Romania.
Am visat, dupa revolutia de 3 ore, ca vom redeveni monarhie.
V-am spus ca sunt autist?
Încerc sa compun un termen savant în latina pentru ,,revolutie intrerupta”. Ma ajuta cineva? Ma tem ca nu exista termenul de revolutie la acel moment (exista numai termenul concret de rasucire, rotire).
Deci, revolution interrupta – ar merge?
@Mircea Poena. Sper că nu v-ați supărat, dar nu m-am putut abține.
Cu precizările ultime, m-ați mai liniștit. Monarhia poate fi o temă serioasă de dezbatere. În golănia politică din ultimii ani, poate fi o soluție. Mă uitam aseară la un discurs al reginei Danemarcei, Margrethe II, era în daneză subtitrat tot în daneză, am mai priceput una-alta. Nu m-aș simți deloc rău cu un asemenea monarh. Se poate face export de monarhi? Respectiv import? La referendum aș vota pentru, cu speranța că nu va fi un referendum așa, să ne aflăm în vorbe că-l facem.
Domnule Profesor, m-ati mai linistit si Dumneavoastra.
Sincer.
Ma bucur ca pana acum suntem doi care am spune DA la referendum-ul despre care pomeneati.
Sper sa apuc ziua cand vom deveni UK of Romania.
Dialogul cu Dumneavoastra imi face oricand placere.
Všechno nejlepší!
Povestea cu „supararile” imi displace profund.
Aici cred ca discutam idei, iar nu despre ce fel de „ego” are fiecare.
Legat de „sarbatorirea tovarasului”, imi aduc aminte cum de ziua lui poetii de curte gen Paunescu se dadeau in stamba cu versurile lor: „In lume-au fost si sunt barbati/Dar Unul este in Carpati!”.
Si ca dovada a barbatiei barbatului unic al Romaniei de atunci, la Sala Palatului se aduceau zeci de tone de flori, mai ales de la Gradina Botanica din Cluj (tot felul!), dar nu numai de acolo, in timp ce Televiziunea ne delecta cu cele doua ore zilnice de emisiune „patriotica”, cand se canta „Partidul, Ceausescu, Romania”.
Trebuie sa spun ca pe atunci eu sustineam ca i se canta Prohodul. Sentimentul meu era ca sfarsitul este aproape.
Pacat ca i s-a cantat prohodul atatia ani la rand.
Daca disparea mai repede, poate in ’89 aveam si noi o revolutie de „catifea” in loc de „revolutie intrerupta”, fara victime nevinovate.
@Kovacs Jozsef
Nu intentionez sa jignesc nici un popor sau tara.
Diferenta dintre Cehia si Romania a fost si este de la cer la pamant
Nu, nu e vorba de jignire. Arealul ceh face parte din Mitteleuropa, concept cultural, dar și politic în sec. 19-20. Imediat însă ce trecem mai la est, în Slovacia, se observă cum, în ciuda culturii catolice, deja ne apropiem de sud-estul european. Fiecare zonă are farmecul ei. În ultimii ani m-am apropiat și mai mult de Balcani, am văzut zone absolut superbe, cum ar fi zona Bitola-Ohrid-Struga (sudul Macedoniei), Pirinska Makedonia (arealul Blagoevgrad-Bansko, sudul Bulgariei), zona Varna-Nesebăr (litoralul bulgar)… zone de mari contraste, așa-s Balcanii, civilizație multimilenară alături de grămezi de gunoaie. Nu e Praga, dar e frumos și aici, adesea chiar fascinant. Nesebăr și Ohrid sînt, pt mine, niște repere extraordinare, recomand tuturor care nu au fost acolo și doresc să vadă ceva absolut extraordinar. Ohrid, mai ales.