Pictura este un limbaj artistic universal cu însemne şi valori locale. Că şi muzica, de altfel. Asta ar explică de ce mulţi oameni, de altă profesie decât pictura, se îndreaptă spre minunata lume a culorilor, în spirit paralel, unii reuşind să ajungă la recunoaştere publică. Am scris, cu un alt prilej, că dintre aceşti artişti neprofesionişti se evidenţiază în mod deosebit medicii. Mai ales după ieşirea la pensie, când timpul le permite schimbarea stetoscopului cu pensula, o veche pasiune pentru care nu au avut timp atâţia ani îşi cere drepturile. Mă întreb dacă preferinţa ştiinţei umaniste, cunoaşterea intimităţii corpului uman dar şi a sufletului omenesc, nu explică în bună măsură numărul apreciabil de muzicieni, pictori sau poeţi cu pegatire medicală.
Toni Herşcovici a fost ani de zile medic pediatru în Beer Sheva şi Dimona. Astăzi, după pensionare, doctoriţa din Neghev pictează , după ce a învăţat secretele tehnicii de la oameni de meserie. Din marea varietate de stiluri şi subiecte, în mod firesc a optat pentru realism şi ceea ce se întâmplă în imediata apropiere. De altfel, majoritatea medicilor pictori preferă o interpretare literală, figurativă a realităţii, astfel că arta lor să atingă multiple aspecte ale existenţei. Nu lipsesc din tematică portretele, peisajele, florile, scenele cotidiene dar pictoriţa se inspiră şi din Biblie sau din istoria recentă.
În tablourile ei, Toni Herşcovici dovedeşte un temperament atistic calm, fără a ţine neapărat la considerente formale, stilistice sau tehnice. Concepţia personală, abilitatea creativă cu încărcătură emoţională crează un context cultural intim şi bine cunoscut.
Ea pune accentul pe subiectul favorit, subliniind calitatea figurii cu linii curate şi frumuseţe intrinsecă. De aici pictura ei poate numai progresa, surprinzând viaţa şi oamenii atât de interesanţi şi surprinzători ai Beer Shevei şi ai Neghevului.