În ziua de 20 mai 2013 Departamentul de Stat a publicat raportul său anual asupra situaţiei religioase în lume.
Au fost criticate pentru lipsa libertăţii religioase ţări că Arabia Saudită, Iran, Sudanul, China, Birmania (Myanmar).
Anumite ţări europene au fost criticate pentru islamofobie, pentru interzicerea vestimentaţiei femeilor musulmane în locurile publice, pentru interzicerea construirii minaretelor (Elveţia). s.a.
Cu o lună înaintea publicării acestui raport a avut loc un atac terorist la Boston cu prilejul unui maraton, soldat cu trei morţi şi numeroşi răniţi, atentat comis de doi tineri de confesiune musulmană. La câteva zile după publicarea raportului a fost asasinat la Londra un militar englez de către doi tineri negri de origine nigeriană, dar născuţi în Marea Britanie, de confesiune musulmană. Câteva zile mai târziu a avut loc la Paris o tentative de asasinare a unui militar francez. La Stockholm, timp de 5-6 nopţi consecutive au avut loc acte de vandalism comise de emigranţi de religie musulmană.
După asasinarea deosebit de sălbatică a militarului englez (încercare de decapitare cu un satâr), Primul ministru al Marii Britanii a declarat următoarele: „este un atac nu numai contra Marii Britanii şi a modului sau de viaţa ci şi o trădare a Islamului… Nimic (sic!) în Islam nu justifică acest act”.
O afirmaţie uluitoare, falsă, care se poate explica numai prin ignorantă, sau prin oportunism, sau prin ambele!
Dacă ar fi să mă prezint în faţa unui tribunal fiind acuzat de insultă şi calomnie publică (eventualitate improbabilă, autorul fiind un oarecare iar media care l-ar publică, dacă-l va publică, nefiind desigur cunoscută de guvernanţi sau informatorii lor), nu mi-aş angaja un avocat ci aş veni înarmat cu o carte – Coranul – din care aş citi suratele şi versetele din care rezultă că cei care au comis asasinatele amintite nu numai că nu au trădat Islamul ci dimpotrivă, s-au conformat preceptelor, poruncilor şi în general învăţămintelor Coranului, cartea fondatoare a Islamului.
Iată o parte din aceste învăţăminte (primul număr desemnează surata, al 2-lea număr – versetul) [1]:
3/17 religia lui Dumnezeu este Islamul.
9/33 Dumnezeu (Alah) – l-a trimis pe Profetul sau Mahomed cu adevărata religie pentru a o ridica deasupra tuturor celorlalte religii.
48/16 Arabilor care au rămas acasă le cerem să mărşăluiască împotriva naţiunilor puternice şi să le combată până când vor adera la Islam.
9/29 Faceţi război celor care nu cred în Dumnezeu, care nu acceptă ceea ce Alah şi Profetul său au interzis, precum şi popoarelor Cărţii [creştinii şi evreii] care nu practică adevărata religie.
9/39 Dacă nu veţi merge la război, Dumnezeu vă va pedepsi şi vă va înlocui cu un alt popor.
5/37 Pe cei care luptă împotriva lui Alah şi a Profetul sau îi veţi omorî sau răstigni, sau le veţi tăia mâna şi piciorul opus.
5/56 Nu va împrieteniţi cu evreii şi creştinii…
Mă opresc aici sperând că am demonstrat ipoteticului tribunal şi eventualilor cititori ceea ce era de demonstrat, deşi lista este foarte departe de a fi epuizată.
Ignorantă şi/sau oportunismul nu sunt apanajul exclusiv al unora dintre politicienii şi intelectualii occidentali, le întâlnim şi la personalităţi din lumea Islamului.
Nu mă refer la monarhii arabi din Golful Persic care întreţin legături de afaceri şi politico-militare cu ţară creştină care este UŞA, nici la preşedintele Algeriei, Bouteflika, care cere Franţei să se scuze pentru perioada colonială, dar care tot în Franţa vine să-şi trateze accidentul vascular cerebral, deşi Franţa este o ţară laică cu populaţie creştină.
Nu mă refer nici măcar la ayatollahul Khomeini care s-a refugiat în Franţa „impură” – „tot ce nu este Islam este impur ca urina, fecalele sau sudoarea cămilei”.
Mă refer la profesorul universitar Ekmeleddin Ihsanoğlu, Secretarul General al Organizaţiei Cooperării Islamice (OCI) – organizaţia celor 57 de ţări islamice, care se străduieşte să impună prin ONU, pe plan mondial, penalizarea criticării religiilor (a tuturor religiilor, spune, deoarece nu poate să se refere numai la Islam!), considerând aceasta o blasfemie [2].
Domnia sa, specialist în istoria ştiinţelor, ştie că nimic nu este mai presus de dreptul de a gândi, de a-ţi exprima părerile şi că fără acest drept s-ar continua să ni se impună credinţa că, de exemplu, Soarele se învârte în jurul Pământului. Domnia sa ştie că în Coran se afirmă că Pământul este plat ca un covor (Coran 50/7, 51/48), că Alah a creat omul dintr-o picătură de spermă (Coran 16/4), însă în 55/13 este scris că a făcut omul din pământ, iar în surata 96 versetul 2 stă scris că omul a fost făcut dintr-o picătură de sânge coagulat.
Oare nu se impune concluzia că în afară de violentă, cruzime, discriminare de sex şi religie, Coranul se mai caracterizează şi prin afirmaţii contradictorii şi inexacte? Ca intelectual puteţi deci cere penalizarea criticării Islamului?
P.S. Nu în toate traducerile Coranului numerele versetelor sunt aceleaşi, dar citind 4-5 versete mai sus sau mai jos de numărul pe care l-am indicat, veţi găsi ceea ce doriţi să verificaţi – mă adresez cititorilor care doresc să verifice exactitatea citatelor.
———
[1] Pentru citate suplimentare v. alte articole ale autorului: aici şi aici
[2] V. de exemplu articolul „Defamation of religion and the United Nations” din Wikipedia şi referinţele respective.
Aş adăuga un răspuns la o obiecţie evidentă, şi anume că şi în celelalte două religii abrahamice, Iudaism şi Creştinism, dar în special in Iudaism, găsim apeluri la violenţă.
Autorul, dr. R. Neumann, aduce numeroase asemenea exemple într-un mai vechi articol de-al său din ACUM, intitulat „Mitul pacifismului monoteist” (v. aici).
Există deci vreo deosebire?
Islamul este în prezent o armă politică, inclusiv cu sprijin statal (Iran, Arabia Saudită), iar apelurile la violenţă sunt departe de a fi căzut în desuetudine. Spre deosebire de Islam, Creştinismul şi Iudaismul sunt politic impotente şi au devenit deci relativ inofensive şi au grijă să se distanţeze, vehement, de violenţele din cărţile *lor* sfinte.
Se poate face o paralelă relevantă între Islamul militant şi comunismul marxist militant – la nivelul metodelor de atac şi de subminare a statului de drept.
@Ramon Neuman
„Ca intelectual puteţi deci cere penalizarea criticării Islamului?”
Nu, dar as cere sa nu se penalizeze nici cei care neaga Holocaustul sau genocidul armenilor, si in general sa nu fie penalizat nimeni pentru opiniile si teoriile pe care le are despre orice.
@Alex Leibovici
„Spre deosebire de Islam, Creştinismul şi Iudaismul sunt politic impotente şi au devenit deci relativ inofensive şi au grijă să se distanţeze, vehement, de violenţele din cărţile *lor* sfinte.”
Au intrat in hibernare dupa Reforma si Iluminism, au devenit „all you need is love” dar se pot „trezi” oricand, mai ales ca exista precedent istoric.
Cruciadele Crestine ca fenomen istoric au fost o replica directa la precedentii 450 de ani de Jihad si de expansionism Islamic. Conceptul insusi de „Razboi sfant/Cruciada” a fost imprumutat si adaptat de teologia crestina din teologia islamica a Jihadului (vezi Andrew G. Bostom, The Legacy of Jihad, Prometheus, 2005).
Acest religii se pot „trezi” oricand la militantism agresiv, pentru catolici e suficient un Papa mai belicos. Vezi si linkul pe care l-am dat in discutia cu d-na Olivia despre teocratizarea armatei israeliene.
@Ion Ionescu
> „penalizarea criticării Islamului” … as cere … sa nu fie penalizat nimeni pentru
> opiniile si teoriile pe care le are despre orice.
Evident.
> Aceste religii [creştinismul şi iudaismul] se pot “trezi” oricand la militantism agresiv
Ca şi comunismul/marxismul, sunt periculoase doar atunci când:
– „au în spate” un stat (teocratic) care să-i sprijine,
– au intenţii expansioniste,
– şi un număr suficient de mare de adepţi fanatizabili.
Nu este cazul niciuneia din cele două religii menţionate. Şi nu văd nici premise ca lucrurile să se schimbe în viitor.
@Alex Leibovici —„Nu este cazul nici uneia din cele două religii menţionate. Şi nu văd nici premise ca lucrurile să se schimbe în viitor.”
Nu va impratasesc opinia. Eu cred ca in conditiile actuale, ale globalizarii si identitatilor transnationale, nu suntem departe de momentul cand Crestinismul se va „trezi” si va incepe sa politizeze identitatea religioasa.
Ramane de vazut cine are dreptate.
Depinde cum citești aceste texte. Nu știu araba, ca atare nu pot pătrunde în adîncul textului Coranului (amicii arabiști îmi spun că este de o profunzime extraordinară).
Am citit Coranul de 2 ori, o dată în română, o dată în engleză. Eu nu am văzut acolo pasaje agresive, oricum nu mai agresive decît unele de tip milităros din Vechiul ori din Noul Testament. Jocul de cuvinte „Tu est Petrus et super hanc petram aedificabo ecclesiam meam”, adică „tu ești Petru (, cel de piatră”), iar peste [cu] această piatră (cu Petrus) voi ridica biserica mea” are, interpretat dintr-un anume unghi, același sens agresiv ca și orice alt pasaj similar din Coran.
Așa a și fost creștinismul de la 313 încoace: o religie dinamică, expansionistă, intolerantă și, timp de secole, de o cruzime că numai de toleranță creștină nu poate fi vorba. Creștinismul a devenit uman începînd cu sec. 19, adică atunci cînd ateismul, marxist sau nu, a început să-și facă loc în societatea europeană și în cele derivate din ea pe alte continente (Americile, Australia…).
Nu cred că lumea musulmană este funciar condamnată la intoleranță, mișcările din ultimii doi ani arată că un procent tot mai mare de musulmani doresc o lume normală, a mil. III. Nu cred că femeile musulmane sînt prea încîntate de broboada aia pe cap, așa, numai să fie. Protestele din Turcia îmi apar ca ivite dintr-o societate matură, coaptă pt mileniul III, o lume în care dl Erdoǧan pare depășit, mizînd pe votul și pe sprijinul populației needucate din mediul rural (adică exact cum miza Iliescu și PDSR-ul în anii ’90).
@Sorin Paliga
Faptul ca sunt pasagii agresive si in biblie si in Coran prezinta o oportunitate pentru preotime de tot soiul sa aduca in relief agresiunea pentru scopuri politice.
In fond est o manifestare a zeului Janus cu doua fete. D-zeul iudaic este si marinimos si intelegator dar are si o fateta razbunatoare. Nu stiu suficient de mult despre religia crestina dar cum a fost trecuta de curand o lege homofobica in Rusia sub influenta bisericii. Interesant ca asta se intampla in secolul 21 !!
@Neumann
Un articol binevenit. As comenta doar cele de mai jos:
> La Stockholm, timp de 5-6 nopţi consecutive au avut
> loc acte de vandalism comise de emigranţi de religie musulmană.
Traiesc in Stockholm, dar nu in cartierele-problema despre care e vorba.
Am rezerve in a pune semnul egalitatii intre cei care au comis actele huliganice si „apartenenta” lor la religia musulmana.
Mass media suedeza nu mentioneaza niciodata apartenenta etnica a unor presupusi delincventi. Mai multe informatii nu am putut nici eu afla.
Dar „se stie” ca acesti vandali sunt copii ai unor imigranti originari din tari islamice. In principiu nu este sigur ca acesti adolescenti minori sunt practicanti ai religiei islamice. Asa cum cunosc eu dinamica societatii suedeze, care ii afecteaza in special pe tineri, adolescenti, deja de la prima generatie care traieste in Suedia adolescentii isi pierd orice interes pentru pracaticarea vreunei religii.
Este posibil ca parintii sa exercite presiuni in cazul ca ei insusi sunt religiosi practicanti (probabil circa 30% din ei nu sunt ci eventual promoveaza doar traditii si obiceiuri din tara de origine). In cazul familiilor „islamice” exista prin traditie (atita cit stiu) o ierarhizare a copiilor, in sensul ca baietii minori se bucura de un alt tratament decit surorile lor (asta se practica, mai voalat, si la populatii din Europa de Est – români, greci etc).
In concluzie, pentru ca minorii adolescenti sa se poata numi „de religie musulmană” trebuie ca parintii lor sa fie practicanti, sa impuna copiilor practicarea religiei. Tot parintii trebuie sa dispuna de o autoritate suficient de puternica pentru a-si controla in acest sens copiii, practic baietii, pentru ca acestia probabil sunt aproape in exclusivitate autorii actelor de huliganism.
Nu exclud ca acesti huligani sa foloseasca religia ca pretext pentru justificarea actelor lor, la fel cum folosesc si motivele de clasa. Seria recenta de acte de huliganism din Suedia a fost amorsata de uciderea unui concetatean de catre politie in cadrul unei descinderi. Asta complica si mai mult stabilirea relatiilor cauza-efect ale acestor evenimente.
Acest comentariu nu exclude sau contrazice esenta articolului.
Dle Sorin Paliga, „depinde cum citesti aceste texte”, spuneti dvs.
Raspunsul este: ca orice text. Nu stiu care este modul dv. de a citi Coranul dar poate de acea nu ati gasit nici in traducerea in limba romana si nici in traducerea in limba engleza „pasaje agresive de tip militaros”; credeti ca trebue citit in limba araba, avand profunzimi deosebite?
In lume traiesc cca. 300 milioane de arabi si cca. 1,5 miliarde de musulmani; deci cca. 1,2 miliarde de musulmani nu cunosc Coranul. Am rasfoit in graba http://www.coran.ro/coran pdf si am gasit pasajele pe care le-am indicat, fara diferente de sens.
Recomandarea de a citi Coranul in araba este „argumentul” celor care nu accepta critica islamului ptr. violenta, cruzimi, afirmatii inexacte, contradictorii, discriminari etc.
@ Dr. Neumann.
Nu am afirmat că trebuie să învățați araba, am afirmat că cele 3 cărți monoteiste au, mai mult sau mai puțin, pasaje de tip militarist. Acum sute de ani, se citeau într-un fel, azi le citim altfel.
@Sorin Paliga
> Acum sute de ani, se citeau într-un fel, azi le citim altfel.
Eu aş formula un pic altfel: unele Cărţi sunt „citite” de unii la fel ca acum sute de ani
În plus, cred că „a citi” nu este cuvântul exact: de citit le citim la fel ca acum sute de ani, dar tragem, unii dintre noi, concluzii practice diferite.
constat cu regret ca toti comentatorii(si presupun ca nu vor mai fi altii)s-au referit numai la Coran si islam si nu si la David Cameron,prim ministrul MareiBritaniisi pozitia lui fata de islam si terrorism;din fericire a existat un De Gaulle care a afirmat,ca lasand libera intrarea in Franta a musulmanilor va duce la schimbarea numelui satului sau de resedinta din Colombey doua biserici in Colombey doua moschei;sau un prim ministru al Australiei care I-a anuntat pe musulmanii nemultumiti de modul de viata ca sunt liberi sa se intoarca in tarile lor musulmane din care au venit fara sa fie chemati sau un Josef Ratzinger-papa Benedict 16-care a denuntat violenta islamica,ca si ziarista luptatoare anti fascista Oriana Falaci care a denuntat orgoliul,furia si frustarea de care sufera o mare parte a islamistilor;exista si un Radu Stoenescu,nascut in Romania dar trainnd in Franta unde a si invatat(filosofia -Sorbona)cofondator al revistei on line Riposte Laique
cu cat vor fi mai multi ca acestia va fi mai bine pentru omenire,inclusiv pentru populatia din tarile islamice
Problema este că, adesea, politicienii și „oamenii de bine” preferă clișeele facile în locul unei abordări realiste, pragmatice, dar umane, tolerante. Nu rareori, meschinăria este mai frecventă decît sinceritatea. În asemenea condiții, sigur că dialogul este dificil.
Am sa incerc sa comentez dupa priceprea mea tema centrala a acestui articol, asa cum indeamna autorul sau. Incep cu un citat din articol:
> Primul ministru al Marii Britanii a declarat următoarele:
> “este un atac nu numai contra Marii Britanii şi a modului sau de viaţa
> ci şi o trădare a Islamului…
> Nimic (sic!) în Islam nu justifică acest act”.
R. Neumann:
> O afirmaţie uluitoare, falsă, care se poate explica numai prin
> ignorantă, sau prin oportunism, sau prin ambele!
Incep cu ceeace e mai simplu de inteles pentru mine.
R. Neumann atrage atentia si demonstreaza ca religia Isalamica (prin cartea ei sfinta) in mod fundamental contine instigari la ucidere si violenta in mai multe locuri (nu episodic).
Nu am motive sa ma indoiesc ca asa este. Pot face o anlogie cu tarile care se lauda ca au o constitutie veche de 150 de ani, lucru care de fapt ar trebui de fapt sa dea de gindit, pentru ca realitatile nu mai corespund.
Tot aici mai remarc completarile altor cititori despre faptul ca si alte religii (inclusiv cea crestina) contin pasaje mai mult sau mai putin voalate care instiga la ucidere sau violenta. Deosebirea ar fi ca aceste pasaje sunt intr-un fel sau altul igonrate sau tratate ca avind o valoare simbolica. Cit de probabil este ca un preot suedez (exista si femei preot) sa puna mina pe sabie si impreuna cu un grup de cucernici enoriasi sa dea iama in cartierul Rinkeby sa decapiteze citiva pagini musulmani? Intrebati despre valentele de violenta ale religiei crestine preotii cu pricina vor raspunde ca acestea nu exista. Ca si in cazul legilor civile, imi imaginez ca in practicarea religiilor exista ,,instructiuni metodologice” scrise sau nescrise care constituie baza reala de zi cu zi ale practicarii religiei.
Nu contest, exista evident religii in care si aceste ,,instructiuni metodologice” sunt la fel de virulente sau chiar si mai, decit insesi cartile sfinte.
Acum la problema centrala. Este primul ministru al Marii Britanii ignorant, oportunist, sau ce?
Foarte posibil sa fie ignorant in ale religiilor. Cine nu este (anno 2013)?
Oportunist? De ce nu? Desi, spre deosebire de subsemnatul, in cazul pierderii slujbei nu risca sa ajunga in strada.
Cred ca insa ca in chestiunea asta Cameron nu apuca sa-si practice oportunismul sau ignoranta pentru ca se loveste de un alt obstacol.
Cerinta de a fi sincer si de a declara Islamul ca pe o sursa de violenta (si nu invers, cum o face) implica declararea (de catre o importanta putere occidentala) a unui razboi total impotriva islamistilor de pe tot mapamondul. Unde s-a mai vazut o astfel de luare de pozitie in istoria contemporana a Occidentului? Nici macar Bush, care pus pe lista ,,statele huliganice” nu a facut pasul acesta, daca nu ma insel.
Daca inteleg bine, o astfel de luare de pozitie din partea unui demnitar de virf dintr-o tara occidentala nu va avea loc niciodata. Asa ceva isi are locul in diplomatia tarilor orientale, africane etc.
Nu cred nici ca este misunea lui Cameron sa o faca. In primul rind, ar fi exact ce asteapta fractiunile malefice ale islamismului, un semnal verde pentru declansarea unui razboi sfint de anvergura cu ,,justificare” de data asta.
Cameron alege singura cale permisa pentru el, incercind sa transmita islamistilor mesajul ,,Am incredere in dumneavoastra ca aveti intelepciunea sa practicati Islamul in spiritul sau mai profund si in spiritul timpurilor noastre, ignorind toate pasajele sale care instiga la violenta si ucidere”. Un pas pe care l-a facut la timpul respectiv si majoritatea crestinilor. Cameron prefera sa flateze in loc de a palmui. Oare are alta alternativa? Restul problemelor legate de conflictele occidentale cu islamismul se vor incerca a se rezolva nu de la tribuna primului ministru si in scurtul interval al unui pasaj de discurs.
La nivel de diplomatie inalta meschinaria si sinceritatea au alte interpretari.
Ii multumesc autorului articolului pentru ca a ridicat si analizat problemele pentru ca personal inainte nu aveam nicio idee clara asupra subiectului. Nu am nici acum, dar cel putin incep sa il modelez pe intelesul meu.
Pentru comparatie am sa dau doua exemple de reactii diplomatice sincere la care a fost de data asta expusa Suedia. Le pomenesc din memorie.
Prima. In urma cu circa 7 ani la Academia de Arte (Konstfack) din Stockholm a fost expusa o instalatie artistica a unui artist plastic suedez. Aceasta reprezenta fotografia unei tinere teroriste palestiniene (o persoana cu studii superioare, daca imi amintesc bine) plasata intr-un mic bazin plin cu singe iluminat de un lant de lumini electrice. Suedezii si mai ales artistii sunt cunoscuti pentru tendintele lor extravagante.
Imediat Televiziunea Suedeza a aratat reactia sincera a ambasadorului Israelului, un om marunt si cam batrinel, care a fost filmat cind revoltat la maxim dadea suturi si pravalea luminile si partile componente ale acestei (foarte posibil cit se poate de discutabile) opere de arta (se pot pune sau nu o serie de ghilimele).
A doua, singura legatura cu prima fiind sinceritatea in diplomatie.
In urma cu vreo trei ani, s-a facut un filmulet suedez destinat participarii unui cintaret suedez la concursul Euroviziunii care se tinea la Moscova. Filmul se juca cu clisee si prejudecati la adresa rusilor, in forma unei satire mai mult glumete decit rautacioase. Suedezii sunt obisnuiti cu asa ceva inclusiv cu autoironia. In Suedia e OK sa apari pe post si sa spui ca Maiestatea Sa e cel mai mare curvar al tuturor timpurilor.
Tot la TV a aparut insa reactia imediata sincera, prima de revolta, a ambasadorului Rusiei. Un batrin, de data asta corpolent, care cu toata seriozitatea dadea lectii poporului suedez.
In niciunul din exemplele de mai sus nu s-a prabusit Suedia si niciun suedez nu si-a scos armamentul din dotare ca sa porneasca vreun razboi sfint. S-a ridicat numai din umeri si s-a plecat mai departe.
O completare la comentriul meu precedent. Raspunsul meu scurt (parere personala) la intrebarea din titlul articolului: Nici una nici alta. Diplomatie.
Dle Paliga, ce inseamna concret „clisee facile” si „abordare realista… umana, toleranta”? De catre cine? de catre „necredinciosi” sau de catre musulmani?
Dle Petrineanu, daca m-ar lua cineva in seama as sugera autoritatilor care primesc emigranti sa le ceara acestora semnarea unui document prin care accepta suprematia legilor civile ale statului asupra legilor „divine”.
Ii intreb pe toti cei care au avut rabdarea sau curiozitatea sa citeasca cele scrise de mine si de catre comentatori: este acceptabil ca orasul Mecca sa nu poata fi vizitat de catre un „necredincios” sau sa nu ai in bagaje Evangheliile sau Biblia?
Poate exista un dialog inter-religios?
Completare. Instalatia cu pricina din Stockholm pe care o dadeam exemplu (exclusiv in contextul de mai sus) a fost realizata de Dror Feiler, artist si activist de stinga originar din Israel si stabilit in Suedia. Dror a fost implicat ulterior si in alte actiuni – contestate si discutate – cu caracter de protest fata de Israelului. Nu mi-am propus in niciun fel, nici in comentariul meu anterior nici in general, sa iau pozitie fata de actiunile lui. Tema Dror ca artist este de fapt si in afara articolului de fata.
http://en.wikipedia.org/wiki/Snow_White_and_The_Madness_of_Truth
@dr.n.neumann
> este acceptabil ca orasul Mecca sa nu poata fi vizitat de catre un “necredincios” sau sa nu ai in
> bagaje Evangheliile sau Biblia?
Eu cred că administraţia acelei localităţi trebuie să aibă dreptul să stabilească regulile; pe de altă parte, şi eu trebuie să am dreptul să-mi fac şi să-mi exprim opinia despre regulile respective şi despre ce spun ele despre acea administraţie, mentalitate şi religie.
D-l Neumann:
> as sugera autoritatilor care primesc emigranti sa le ceara acestora
> semnarea unui document prin care accepta suprematia legilor civile
> ale statului asupra legilor “divine”.
Exact acelasi lucru l-as cere si eu, chiar daca in forma putin diferita. Suprematia legilor civile ale statului este absoluta, nu numai luata in relatie cu legile divine. Legile statului le practicam in societate si acasa, cele divine (sau de alta natura) sunt pentru uz intern daca nu contravin primelor. Punct!
Autoritatile suedeze nu informeaza clar imigrantii asupra acestor cerinte, ceeace nu este fair play fata respectivii oameni.
O alta propunere de a influenta invatarea limbii suedeze de catre noi veniti a fost sufocata in discutia daca este sau nu rasista.
> este acceptabil ca orasul Mecca sa nu poata fi vizitat de
> catre un “necredincios” sau sa nu ai in bagaje Evangheliile sau Biblia?
Un oras inchis este un anacronism greu de acceptat. Se mai poate adauga exemplul cu Muntele Athos cu restrictiile lui, in special asupra femeilor.
Dar asta e realitatea in care traim. Din fericire sunt exemple extreme. Nu mor de dorinta de a merge la Mecca si nici pe la Athos nu am trecut cind eram in apropiere.
> Poate exista un dialog inter-religios?
Dupa parerea mea, ca sa apara, cu timpul, un dialog inter-religios trebuie sa existe in prealabil unul extra-religios in societate. Daca cel extra-religios ar exista (si el este mai simplu de initiat, celalalt aproape ca nu ar mai fi necesar. Punctul de intilnire al oamenilor este societatea civila, statul cu legile lui, spatiul public. Acestea au un cuvint de spus, dar, dupa cum se vede, pot pierde si controlul.