It breaks my heart to see Israel’s stupidity
It has a right to respond to attacks, but will not achieve its ultimate aim – peace – until it stops thinking in military terms
Michael Lerner
Israel’s attempt to wipe out Hamas is understandable, but stupid. No country in the world is going to ignore the provocation of rockets being launched from neighbouring territory day after day. If Mexico had a group of anti-imperialists bombing Texas, imagine how long it would take for America to mobilise a counterattack. Israel has every right to respond.
But the kind of response matters. Killing 500 Palestinians and wounding 2,000 others (at the time of writing) is disproportionate. Hamas can harass, but it cannot pose any threat to the existence of Israel. And just as Hamas’s indiscriminate bombing of population centres is a crime against humanity, so is Israel’s killing of civilians (at least 130 so far in Gaza, not to mention the thousands in the years of the occupation of the West Bank and Gaza).
Hamas had respected the previously negotiated ceasefire except when Israel used it as cover to make assassination raids. Hamas argued that these raids were hardly a manifestation of a ceasefire, and so as symbolic protest it would allow the release of rocket fire (usually hitting no targets). But when the issue of continuing the ceasefire came up, Hamas wanted a guarantee that these assassination raids would stop. And it asked for more. With hundreds of thousands of Palestinians facing acute malnutrition, Hamas insists that the borders be opened so that food can arrive unimpeded. And in return for the captured Israeli soldier Gilad Schalit, it asks for the release of 1,000 Palestinians imprisoned in Israel.
Hamas has made it clear that it would accept the terms of the Saudi Arabian peace agreement, though it would never formally recognise Israel. It would live peacefully in a two-state arrangement, but it would never acknowledge Israel’s “right to exist”. This position is unnecessarily provocative, and is deeply self-destructive for Palestinians who believe it is the only symbolic weapon they have left.
How do we get out of this destructive spiral? The first step is for the world to demand an immediate ceasefire. That ceasefire should be imposed by the United Nations and backed unequivocally by America. Its terms must include the following:
— Hamas stops all firing of missiles, bombs or any other violent action originating from the West Bank or Gaza, and co-operates in actively jailing anyone from any faction that breaks this ceasefire.
— Israel stops all bombing, targeted assassinations or any other violent actions aimed at activists, militants, or suspected terrorists in the West Bank or Gaza, and uses the full force of its army to prevent any further attacks on Palestinians.
— Israel opens the border with Gaza and allows free access to and from Israel, subject only to full search and seizure of any weapons. Israel allows free travel of food, gas, electricity, water and consumer goods and materials including from land, air, and sea, subject only to full search and seizure of any weapons or materials typically used for weapons.
— Israel releases all Palestinians in detention and returns them to the West Bank or Gaza according to the choice of the detainees or prisoners. Hamas releases Gilad Schalit and anyone else being held by Palestinian forces.
— Both sides invite an international force to implement these agreements
— Both sides agree to end teaching and/or advocacy of violence against the other side in and outside mosques, educational institutions, and the media.
— This ceasefire would last for 20 years. Nato, the UN, and the US all agree to enforce this agreement and impose severe sanctions in the event of any violations.
These steps would make a huge difference, isolate the most radical members of each side from the mainstream, and make it possible to then begin negotiations between Israel and the Palestinians on a broader and deeper set of issues.
The basic condition for creating peace is to help each side feel “safe”. A first and critical step is to speak in a language that is empathic toward the suffering of each people in a climate of discourse in which both sides’ stories are heard and understood.
Yet Israel, as the militarily superior power, ought to take the first steps: implementing a massive Marshall Plan in Gaza and in the West Bank to end poverty and unemployment, rebuild infrastructure and encourage investment; dismantle the settlements or make settlers become citizens of a Palestinian state; accept 30,000 Palestinian refugees annually back into Israel for the next 30 years, apologise for its role in the 1948 expulsions and offer to co-ordinate a worldwide compensation effort for all that Palestinians lost during the Occupation; and recognise a Palestinian state within borders already defined by the Geneva Accord of 2003.
This is the only way Israel will ever achieve security. It is the only way to permanently defeat Hamas and all extremists who wish to see endless war against Israel.
The most significant contribution the new Obama administration could make to Middle East peace would be to embrace a strategy that homeland security is best achieved not by military or economic domination but by generosity and caring for others. If this new way of thinking could become a serious part of US policy, it would have an immense impact on undermining the fearful consciousness of Israelis who still see the world more through the frame of the Holocaust and previous persecutions than through the frame of their actual present power in the world.
It breaks my heart to see the terrible suffering in Gaza and in Israel. As a religious Jew I find it all the worse, because it confirms to me how easy it is to pervert the loving message of Judaism into a message of hatred and domination. I remain in mourning for the Jewish people, for Israel and for the world.
Rabbi Michael Lerner is editor of Tikkun magazine. (rabbilerner@tikkun.org)
Articolul a apărut în cotidianul Times http://www.timesonline.co.uk/tol/comment/columnists/guest_contributors/article5446519.ece
Mr. Leitner, you say: „No country in the world is going to ignore the provocation of rockets being launched from neighbouring territory day after day… Israel has every right to respond.”
Then you say: „Hamas had respected the previously negotiated ceasefire except when Israel used it as cover to make assassination raids.” That means that the ‘terrorists’ from Hamas RESPONDED to the Israel agresion!
And now there are people who plead to the wiping out of the people who fight for their country, as little as it is. Who send rockets to the empty fields – but see their villages, towns, cities bombed, with a result of thousands of civil victims. Israel has all the right to do so. And the Power to do so. Who cares about ‘collateral damages’? Palestinian people count their victims in millions over the last 40 years…
Domnule Sava,
V-aș ruga să indicați sursa afirmației că palestinienii au avut „milioane de victime” – deci minimum două în ultimii 40 de ani.
Dacă în termen de 24 de ore nu veți prezenta dovada, afirmația va fi ștearsă, deoarece revista ACUM are alte standarde decât restul presei de limbă română cu privire la postarea a astfel de aserțiuni care riscă să producă dezinformare.
Dle Clej,
o sa incerc sa gasesc surse care sa indice numarul total de victime suferite de catre arabii din zona (inclusiv de catre palestinieni) de cind evreii au decis sa infiinteze noul Sion. Banuiesc ca astfel de informatii se pot obtine doar sapind FOARTE adinc.
Altfel, stergerea mesajului meu ma va lasa indiferent. Mi-am spus opinia, a fost citita – ce mai conteaza?
Domnule Nick Sava,
Eu v-aș ruga să nu mai mutați discuția când vedeți că nu ați prea nimerit-o.
Ați făcut afirmația (care nu este o chestiune de opinie, ci de fapte) că palestinienii „au avut două milioane de victime în ultimii 40 de ani”. Mai aveți până în seara zilei de 6 ianuarie ca să aduceți probe în favoarea acestei afirmații elucubrante, în caz contrar va fi ștearsă.
Datorită faptului că pornesc de la prezumpția de bună credință, n-am să vă acuz de dezinformare intenționată, ci de practicarea sportului național românesc: vorbitul după ureche.
Mai aflați domnule Nick Sava că statul Israel a fost înființat printr-o rezoluție a Adunării Generale ONU, adoptată la 29 noiembrie 1947, rezoluție care prevedea și înființarea unui stat arab pe teritoriul Palestinei mandatare, partiție refuzată de toate statele arabe.
Dle Clej, ‘dezimformare’? Din partea mea? Dar, pacatele mele, prezentarea istoriei (de altfel, recenta) asa cum e, ce se numeste? Stiti ce ziceau nazistii? Cind e vorba despre milioane, devine statistica. Va bucura sa retractez, nu au fost ‘milioane’, ci doar citeva sute de mii? Va multumeste sa stiti ca au fost ‘doar citeva sute de mii’ – din care multi copii? Lumea ‘democratica’ se oripileaza doar stiind ca arabi pot arunca o racheta in dormitorul evreilor – dar despre spitale, universitati, scoli bombardate de avioanele sofisticate israeliene se vorbeste mai putin… Desigur, pentru asta tot Hamas e de vina, nu ies cu miinile sus dintre civili sa se predea trupelor de ocupatie. Crima este si sa omori doi civili israelieni – dar uciderea a citorva sute de arabi cum o numiti, dle Clej? Auto-aparare? Defensiva? Folosind o vorba britanica, putem parafraza: Israelul va lupta pentru pace pina la ultimul palestinian!
Stiu ca exista o rezolutie UNO. Daca mai cititi odata mesajele mele, veti vedea ca nu cer desfiintarea statului Israel. Este cel mai rau lucru intimplat in secolul trecut, pe alt plan asemanator cu distrugerea Imperiului Roman de catre germanici (sau al celui Bizantin de catre turci) – dar e istorie si o accept cca atare. Dar nu imi poate nimeni cere sa si justific crimele produse de beligeranti. Si, din pacate, din partea multora dintre noi lucrurile nu se vad numai cum ar vrea unii sa se vada 🙂
Domnule Sava,
Faptul că corectați de la peste două milioane la „sute de mii” (și cine știe, poate veți descoperi că și această cifră e umflată) dovedește că ați dezinformat.
Domnule Sava, la revista ACUM nu ne jucăm cu cifrele așa cum faceți dumneavoastră. Metoda e cunsocută. A mai fost aplicată și, de exemplu, la bătălia de la Jenin (3 – 11 aprilie 2002). Vă aduceți aminte? „Peste 1000 de victime” urlau unele titluri. Bilanțul final – confirmat de o comisie ONU de anchetă – 52 – 56 de palestinieni, dintre care între 5 și 26 de civili și 23 de soldați israelieni.
Aceeași metodă o folosiți și dumneavoastră, ba-i mai și citați cu cinism pe naziști.
Ce vreți să demonstrați domnule Sava? Cred că toată lumea a înțeles unde sunt simpatiile dumneavoastră.
Domnule Clej, e vorba despre ‘simpatii’? Da, simpatiile mele sunt alaturi de civilii ucisi. Ale dvoastra unde sunt?
Vorbiti de date? Uitati ce spune BBC in 7 aprilie 2002: „The Israeli offensive has sparked international concern. The Israeli army says it has killed at least 200 Palestinians in its sweeping 10-day offensive in the West Bank.” (Jenin) Desigur, „The Israeli army estimates of the dead have swung wildly from more than 200 last week to 46 this week.” Vorbiti de accuracy? Eu v-am mai spus: stiut este ca istoria o scrie invingatorul…
Oricum, daca „lumea” – inclusiv cititorii revistei ACUM – a vazut ‘unde imi sunt simpatiile’, nu poate decit sa ma bucure. Se poate afirma cel mult ca in acest moment ele sunt alaturi de semitii ARABI, civili, ucisi de semitii EVREI, militarizati. Nimeni nu poate afirma ca as fi anti-SEMIT 🙂
Domnule Sava,
Ați putea face diferența dintre estimările din timpul unei confruntări armate și raportul ulterior al unei organizații neutre precum ONU? Dacă nu faceți această diferență nu cred că mai are rost să discutăm.
Iar cititorii revistei ACUM și-au dat seama că aveți două măsuri când vine vorba de civili uciși, dacă sunt arabi sau sunt evrei.
Rămâne și citatul din naziști, care, vrând-nevrând, vă dă de gol domnule Sava, pentru că este foarte clar cam unde țintiți și vă avertizez că nu veți fi deloc menajat pe aceste pagini dacă aveți de gând să continuați în acest stil.
În rest, am constat dezinformarea pe care ați încercat să o introduceți cu „milioane de victime palestiniene”, pentru că nu ați surs pentru această afirmație elucubrantă în termen de 24 de ore.
Dle Clej, puteti cel mult spune ca am introdus o informatie neverificata – nicidecum o ‘dezimformare’. M-am convins ca este foarte greu sa te informezi despre anumite date pt care sunt mari presiuni sa ramina ascunse. Eu sap in contnuare, cine stie? Sarcina imi este ingreunata si pentru ca evit sa folosesc surse arabe – ati avea imediat posibilitatea sa le constatati.
Tot in articolul citat de mine (o anume Ms. Goldberg) se afirma ca observatorilor li se ingreuneaza, chiar interzice accesul in zonele bombardate. Cifra (care vad ca a intrat si in raportul UNO) este cea oferita de Israeli Army. Oricum, despre ‘neutralitatea’ UNO ar fi bine sa discutam cu alta ocazie.
Nu am masuri diferite cind vorbesc despre vitime. Am reactionat numai citind un articol care justifica crimele Armatei Israelului. Ultimele cifre citite de mine vorbeau despre ‘peste 500 de palestinieni’ vs ‘2 (doi!) evrei ucisi – e vorba despre civili. Am incercat sa trec dincolo de simpla statistica – si acum regret ca am aruncat figuri de stil in troaca. Nu m-a ‘dat de gol’, doar ca nu ma feresc de vorbe.
Daca vreti sa ma faceti nazist, legionar, anti-semit, nu aveti decit. Stiu ca cea mai buna aparare e atacul. Il vad si pe forumurile romanesti 🙂 In ciuda vorbelor ‘bine cumpanite’, observ aceasi atitudine: cine nu e cu ‘noi’, e dusmanul nostru! Nu, domnule, nu sunt dusmanul nimanui, si daca aveti de gind sa ‘nu ma menajati deloc’, va priveste. In uralele multimii care formeaza ‘lumea’, imi pot vedea de chestii mai importante, daca nu mai interesate.
Domnule Sava,
Ați dezinformat în mod grosoloan, scoțând din burtă cifra de „mai multe milioane de victime palestiniene în ultimii 40 de ani”. Problema dumneavoastră este că aruncați cu vorbe foarte ușor, fără să cântăriți impactul lor.
Sigur că puteți să respingeți un raport ONU atunci când nu vă convine, dar atunci ar fi trebuit să aplaudați aceeași organizație a cărei Adunare Generală a adoptat în 1976 o rezoluție care echivala sionismul cu rasismul.
Antisemitism, nazism și chiar legionarism (???) sunt termeni pe care dumneavoastră i-ați adus în discuție. Probabil că vă simțiți cu musca pe căciulă.
Poate ar fi trebuit să apreciați că am preluat acest articol al rabinului Lerner, pentru că nu cred că veți găsi o voce în lumea arabă care să trateze conflictul cu o asemenea generozitate. Nu de alta, dar în lumea arabă (musulmană) astfel de persoane sunt imediat calificate drept trădători.
D-le Clej, felicitari pentru publicarea acestor rânduri ale rabinului Lerner.
Tin sa spun ca asemenea voci exista si în lumea araba si ca, într-adevar, sunt tratate de „tradatoare”. Dar nici mai mult, nici mai putin decât trateaza acei evrei fanatici (majoritari, minoritari ?) ideile lui Lerner.
D-voastra, fiind jurnalist profesional, am o întrebare : ce parere aveti de interdictia totala de acces a jurnalistilor în Gaza ?
Merci anticipat.
Domnule Cramar,
Vă mulțumesc pentru felicitări, dar nu era nevoie. Asta am făcut 17 ani la BBC și n-o să renunț cât voi fi jurnalist „profesional”.
Am solicitat de fapt un articol de la doi palestinieni vorbitori de libă română, care însă au declinat, deci articolul acesta e de fapt o soluție de avarie.
Eu n-aș compara reacția lumii arabe (musulmane) cu opinia publică (israeliană) evreiască. Cine scrie un articol comparabil cu cel al rabinului Lerner în lumea musulmană își pune viața în primejdie.
Nu sunt admiși jurnaliști în Gaza? E de deplâns, dar trebuie să punem lucrurile în perspectivă – conflictul israelo-palestinian e unul dintre cele mai mediatizate conflicte la ora actuală – dacă nu cel mai mediatizat.
Întrebați-vă dacă în conflicte din țări precum China, Rusia, Afganistan, Irak, Pakistan, Congo, Columbia (de fapt aproape toate mult mai sângeroase decât cel israelo-palestinian) există așa un acces ca în Orientul Apropiat.
Dar Israelul e „a soft target”, nu vedeți ce minciuni se insinuează (sau se încearcă) și aici pe pagina ACUM cu „milioane de palestinieni victime ]n ultimii 40 de ani”?
Concluzia – să ținem lucrurile în perspectivă și să nu uităm că Israelul e o țară democratică pe care lumea arabă și musulmană (nedemocratică în covârșitoarea ei majoritate)în majoritatea ei o dorește ștearsă de pe hartă (și un număr de români de asemenea, nu știm câți).
D-le Clej, nu am vorbit de opiniile publice respective (care, dupa parerea mea, sunt amândoua manipulate), doar de voci (putine) care exista si de o parte si de alta a conflictului si asta de ani de zile. Acele voci rezonabile nu se aud fiindca nu au acoperirea mediatica pe care o merita.
Tot asa cum v-am felicitat pentru publicarea ideilor lui Lerner, chiar daca nu aveti nevoie de ele (ma refer la felicitari, nu la ideile lui Lerner), va spun ca sunt dezamagit când scrieti ca a fost o solutie de avarie. Cred ca ele merita mai mult decât aceasta solutie si sunt surprins ca nimeni nu comenteaza fondul acestor idei.
Aceasta e reactia d-voastra la interdictia totala de acces a jurnalistilor în Gaza ? E de deplâns ? Atât ?
Ma trimiteti sa-mi pun întrebari despre conflicte ce au loc în China, Rusia, Afganistan, Irak, Pakistan, Congo, Columbia ? Surprinzator … Israelul este o tara democratica care nu are nimic de a face cu tarile enumerate de d-voastra. Cred ca putem avea pretentii si exigente mult mai mari decât din partea guvernelor enumerate mai sus.
De ce nu se fac proteste oficiale de catre jurnalisti la aceasta situatie inacceptabila ? De ce revista Acum nu se pozitioneaza clar fata de acesta încalcare elementara a democratiei ?
Daca revenim la esenta, la ideile lui Lerner, sunt total de acord cu ele.
Si d-voastra ? Si ceilalti cititori ? M-ar interesa în special parerea celor care traiesc în Israel.
Domnule Cramar,
Să mă explic ca să nu fie niciun fel de confuzie.
Când spun soluție de avarie (și ar fi trebuit să înțelegeți când v-am spus că am căutat mai întâi opinia unor palestinieni vorbitori de limbă română care trăiesc acolo) mă refer la faptul că un material reprodus din altă publicație și încă într-o altă limbă decât româna nu este soluția ideală. Ceea ce am vrut a fost echilibrarea cu materialul scris de George Gross (care inițial nici nu figura așa de sus tocmai pentru că nu era contra-balansat).
Dacă vă așteptați cumva ca revista ACUM să se transforme într-un vehicul al militantismului hiperactiv pentru diferite cauze, mi-e teamă că veți fi dezamăgit. Nu de încă o gazetă militantă e nevoie, ci de o tribună de dezbateri civilizate și aici cred că ne facem datoria.
Iar cu privire la statul Israel – amenințat cu dispariția în fiecare clipă în ultimii 60 de ani de la crearea sa – care este totuși o democrație, aveți exact atitudinea a ceea ce se cheamă un „liberal do-gooder”, atitudine involuntar complice la crime și chiar genociduri din țările pe care le-am menționat.
Este un semn de aroganță și chiar dispreț, la fel ca și cu afirmația că opiniile publice din Israel și lumea arabă musulmană ar fi manipulate, de parcă toți sunt tâmpiți și numai dumneavoastră domnule Cramar sunteți deștept și că e de fapt foarte simplu de fapt să găsești soluția acestui conflict, la care numai dumneavoastră v-ați gândit.
Eu știu că aveți intenții bune, domnule Cramăr, dar, deși urăsc să repet acest clișeu, drumul spre iad e pavat cu bune intenții, iar revista ACUM nu este editată de liberal do-gooders care și-au propus să salveze omenirea de la pieire.
D-le Clej, daca urâti sa folositi clisee, va rog sa nu le mai folositi. Nu folosesc nimanui si în nici un caz tribunei de dezbateri civilizate.
Interpretati eronat ceea ce am scris si chiar ceea ce nu am gândit.
Puteti sa purtati judecati de valoare asupra celor ce-si exprima ideile aici. Dar, ca sa va parafrazez, urând si eu cliseele, va rog sa o faceti pe fapte, nu dupa ureche.
Va rog sa-mi permiteti sa consider încheiata discutia din acest punct de vedere ca sa putem (re)veni la esential.
Sunteti, ca vreti sau nu, un om public care a luat timp de ani grei atitudini clare. Continuati sa le luati si acum, nu sunteti un simplu moderator care da peste degete. Aveti pozitii clare, faceti politica, va exprimati ideile si va expuneti.
Aveam doar doua întrebari pe care le consider clare si nu implica absolut deloc un militantism hiperactiv :
Cum va pozitionati fata de interdictia de acces a jurnalistilor în Gaza ?
Ce parere aveti de solutiile propuse de Lerner ? (si daca nu sunteti de acord cu ele, care sunt solutiile ?)
Domnule Cramar,
În primul rând vă înșelați: ca jurnalist BBC timp 17 ani nu am luat niciun fel de atitudine pentru că nu îmi permitea statutul instituției al cărei angajat eram și mă miră că nu cunoașteți acest lucru.
În al doilea rând, permiteți-mi ca la aceste întrebări puse pe un ton peremptoriu să nu răspund. Nu mă simt obligat să iau atitudine în orice chestiune, mai ales în acest conflict de dimensiuni internaționale, și mai ales să dau soluții, nu de alta, dar măcar simțul ridicolului nu mi l-am pierdut.
Pot sugera o soluție de guvern în România, dar nu-mi permit să dau soluții într-un conflict unde atâția alții, mai documentați decât mine au dat greș.
E mult mai util să-mi fac treaba de editor și să asigur echilibrul reprezentării opiniilor și să nu permit dezinformarea sau minciună decât să-mi dau cu părerea unde toată lumea, ca în fotbal, are o opinie.
Așa că nu are rost să insistați.