Salutare tuturor,
De ceva vreme mă gândesc foarte serios că Revista ACUM nu mai justifică efortul și susținerea de care s-a bucurat și se bucură în continuare din partea întregii echipe.
Trăim într-o perioada în care nu mai facem față cascadei de evenimente din jurul nostru, ca să prezentăm un interes informațional. Pe de altă parte nu avem aproape niciodată destule informații noi înșine pentru a analiza unele evenimente (în special din România, țară în a cărei limbă publicăm) și deci nu ne putem permite să atragem prin distincție față de sursele, de cele mai multe ori partizane, de la care ne provin știrile.
Prin urmare, ACUM nu mai îndeplinește un rol jurnalistic. Încercăm mai degrabă să fim un exemplu de dezbatere corectă asupra unor lucruri în legătură cu care nu cădem întotdeauna de acord, dar nici asta în ultima vreme nu reușim prea bine. (Să fim un exemplu, nu să fim în dezacord).
Nu în ultimul rând, publicul însuși a devenit pe de o parte foarte polarizat și angajat într-un discurs politic radical, iar pe de alta foarte egocentric (în sensul că orice neica-nimeni trăiește de-acuma iluzia că le știe și le poate spune pe toate de când poate avea o pagină Facebook, se poate exprima pe Twitter pentru cam orice vrea să debiteze, etc.).
Așadar, deși aș fi vrut să scriu un lung articol pe tema asta (și încerc de vreo câteva săptămâni să mă exprim coerent într-un subiect atât de delicat, dar nu reușesc), am decis ca Revista ACUM să între într-o stare de „îngheț” pentru, tentativ, următorii 7 ani, sau pentru totdeauna, începând cu 1 decembrie 2018. Va fi, sarcastic vorbind, „cadoul” nostru pentru vorbitorii de limbă română cărora nu le-au fost suficienți 100 de ani de singurătate (de la Marea Unire), ca să parafrazez un scriitor celebru. Printr-o coincidență, se împlinesc și exact 15 ani de la apariția ACUM, deci nu se poate spune că n-am încercat!
Aceasta înseamnă că nu vom mai publică articole sau comentarii, dar vom rămâne online, exact ca mărturie că am încercat, și mai ales cum. Alexandru Leibovici, care a depus o muncă susținută la ACUM în ultimii ani, cu bună credință și în spiritul jurnalistic al corectitudinii și respectului față de cititori și colaboratori, urmează să se retragă și el. Tot aici trebuie să aduc mulțumiri și lui Petru Clej, ani de zile Redactor șef ACUM și lui Sandy Dimitriev, îngerul păzitor al infrastructurii și dezvoltatorul web. Menționarea a sute, probabil chiar mult peste o mie de colaboratori din acești 15 ani ar depăși cantitatea de cuvinte ale acestui text de bun rămas, deci îi rog să mă ierte că nu adaug numele lor. Ei vor putea regăsi articolele și comentariile lor din ACUM online, pentru mulți ani de acum încolo.
Sper că vom găsi noi forme de colaborare și cauze comune în așa fel încât cel mai prețios lucru pe care l-am realizat, prieteniile care ne leagă ca grup și ca persoane individuale să se păstreze neștirbite pentru întregul timp pe care îl mai avem la dispoziție. În contextul vremurilor vitrege, „înghețul” la care mă refer, va face să dispară și riscul de a ne trezi și noi cumva de o parte și de alta a discursului diviziv, cu efecte absolut regretabile. Eu am știut întotdeauna că dacă ar fi mai mulți dintre puținii care suntem sau am fost angajați în sprijinul ideilor care au stat la baza revistei online ACUM, lumea ar fi mai bună.
Va mulțumesc pentru tot efortul vostru din acești ani și, în următoarele 30 de zile, stau la dispoziție oricui și oricând pentru a examina această decizie din diferite alte unghiuri.
Cu sincer respect și drag pentru toți colaboratorii și cititorii care ne-au fost alături în acest experiment de civilitate care va fi durat 15 ani,
Ștefan Niculescu Maier