M-au trimis la un institut de reeducare.
Spărsesem un geam.
În loc să mă sinucid
Îmi cerusem scuze.
Aici,
La institutul de reeducare,
Există o secţie specială,
Unde mă obligă să sparg necontenit geamuri;
Geamuri simple,
Vitralii,
Cristale,
Ba chiar şi geamuri „securit”…
Speră, naivii,
Că astfel mă voi sătura să sparg geamuri.
Sau, cel puţin,
Că mă vor convinge
Să mă sinucid după fiecare geam spart.
Deocamdată
Sparg geamuri.
Le urăsc din ce în ce mai mult.
Le sparg şi le înjur
De mama lor de geamuri.

Din întâmplare,
Trăind mereu printre geamuri sparte,
M-am transformat şi eu în sticlă.
Şi, tot spărgând geamuri,
Mi se pare că îmi sparg
Mama
Şi fratele,
Preşedintele
Şi primul ministru al geamurilor.
Într-un târziu,
Încercând să sparg un geam incasabil,
M-am spart
Şi m-am fărâmiţat în cioburi mici.