De cateva zile sunt undeva sus, la munte, intr-o cabana mica si primitoare, inconjurata de brazi vanjosi. Am reusit sa ma bucur putin de zapada tarzie, inlacrimata, alungata din ce in ce mai mult de pe oriunde, zapada ce si-a pierdut parca si forta, si nobletea si grandoarea, ostenita si ea, ca noi toti, de atata amar de iarna…

Totul pare adormit in jurul meu, scancet slab de amorteala …
Imi port pasii departe de partia de schi si ma afund in padure, atrasa de mirosul puternic de cetina verde si de pamant reavan …
Ici si colo, timida si smerita, cate-o licarire de soare ce-ncearca sa-si faca loc, cu greutate, printre ramurile dese… Doar departe, in luminis, pare a prinde ceva mai mult curaj si mangaie cu gingasie fiecare varf de creanga, rasfatat in verde crud…
De aici, si piscurile muntilor din jur arata altfel, iar zapada ce le acopera firav se umbreste-n nuante pale de violet si roz…

E alta lumina …. e alt aer, … un alt parfum…

Ma asez pe-un ciot de buturuga si-mi las gandurile sa zboare aiurea, in timp ce degetele-si fac usor de lucru in covorul de muschi si licheni, parca inviorat si usurat, proaspat eliberat acum de povara stratului de omat.

Privirea mi se opreste pe cateva fire plapande si ma trezesc culegand un clopotel alb, curat, pur si fragil…. un ghiocel bosumflat. Mai incolo, o brandusa zgribulita…..
Le zambesc cu drag, si uitandu-ma la ele ajung sa ma gandesc la tine, dragul meu, la ghioceii ce mi-i aduceai cu suflet, la cei ce-ti impodobesc acum tamplele, la vocea grava si la cuvintele calde ce-mi bucura zilele…

Dintr-o data ma uit la tot ce-i in jurul meu cu alti ochi; si la padure, si la lumina, si la culori, si la ghiocelul ce-mi sta cuminte-n palma, primind sfios un sarut….

Parca m-as fi trezit brusc dintr-un somn lung si adanc…
Acum, …. acum stiu: ….e ….. Martisor !