Cand am inceput sa scriu acest articol stiam foarte bine titlul lui, dar nu aveam (si inca nu am) nici cea mai vaga idee despre cum va fi primit. Articolul apare in numarul 100 al publicatiei, dar nu are o legatura intentionata cu evenimentul respectiv. Realitatea poate fi privita si invers, nu ca o celebrare ci chiar pe post de «mea culpa» caci iata, de 100 de editii (aproape doi ani) «batem apa in piua» cu sute de mii, milioane de cuvinte si totusi nu pare sa se intample nimic bun pentru Romania care sa aiba o legatura si cu noi, cei care scriem aici despre un viitor mai bun pentru tara.

Asa ca am luat decizia sa fac publica aceasta afirmatie: «M-am saturat de discutii». RLIV-ACUM a scris despre tot ce se putea scrie: despre coruptia endemica din Romania, despre marlanie si tzopism dar si despre speranta, cultura autentica si valori ale civilizatiei. Am scris despre defecte si despre calitati, despre solutii si probleme. S-a scris despre lumea care ne inconjoara, despre «capsunari» si despre elite, despre saraci si bogati. S-au scris povesti originale, s-au asternut poeme de o neinchipuita sensibilitate si, pe alocuri, forta. Indirect, RLIV-ACUM a reusit sa-si dovedeasca apartenenta la o cultura romaneasca vie, in permanenta cautare, in permanenta fierbere, deschisa exteriorului dar si inclinata catre introspectie si dorinta de a fi mai buna, de a lua parte activa la concertul umanitatii.

Cand spun ca m-am saturat de discutii, pornesc de la urmatoarele premise:
– Discutiile sunt necesare, nimic nu este mai pretios decat comunicarea si circulatia libera a ideilor. Totusi, exista imprejurari in care discutiile tind sa inlocuiasca faptele concrete, iar atunci putem spune ca din binefacere ele se transforma intr-un agent nociv, sufocant, capabil sa anihileze actiunea;
– Personal nu mai stiu despre ce sa scriu in asa fel incat sa mi se para ca nu pierd timpul, ca nu prestez o pura activitate menita sa amuze, sa distreze, sa intretina (in sensul cuvantului englezesc cu rezonanta universala «entertainment»). Simt nevoia sa actionez, sa nu las legatura pe care o am cu Romania sa treaca, asa cum o caracteriza in editorialul trecut Aurel Popescu, «ca o gluma»;
– Exista nenumarati oameni onesti stabiliti de o parte si de alta a granitelor Romaniei, care sunt in masura sa-si construiasca viata si sa duca proiecte la bun sfarsit fara a depinde de un guvern sau altul. Acesti oameni pot avea succes prin relatii directe, demne, bazate pe onoare si cuvant, pe garantii contractuale, pe munca prestata cu constiinciozitate si raspundere;
– O multime de romani aflati in afara granitelor tarii au experienta realizarii de produse si servicii competitive, stiu sa castige fara a fura, cunosc secretul realizarii calitatii care devine cel mai bun orator cand vine vorba de marketing. Unii dintre acestia sunt dispusi sa investeasca intelept si sa foloseasca resurse existente in Romania, in cadrul unor activitati reciproc avantajoase. Aceste activitati pot reprezenta pentru ei surse de profit mai mari decat dobanzile oferite de bancile din societatile «asezate» in care traiesc. Pe de alta parte, pentru partenerii lor din Romania, aceleasi activitati pot reprezenta pasul de la saracie la o viata demna, de la dependenta la controlul propriei vieti, de la necesitatea de a-si vinde forta de munca escrocilor care au devalizat tara in ultimii 17 ani la libertatea de a munci pentru sine;
– Tehnologia moderna, procedurile contractuale legale si protocoalele capabile sa minimizeze riscurile, sa construiasca incredere si transparenta sunt disponibile, trebuie doar puse «cap-la-cap» si ele vor da roade mai repede decat isi poate imagina oricine. Nu este nevoie de bani publici in acest scop, nici de fonduri europene, nici de granturi, nici de donatii, nici de imprumuturi nerambursabile. Exista bani la tot pasul, exista oameni dispusi sa-i puna sa lucreze daca li se ofera premisele de siguranta de care au nevoie, exista cei care au nevoie de bani si pot face o diferenta cu ei, atat in viata lor cat si in viata celor dispusi sa investeasca.

In aceste conditii, asa cum anticipam si intr-un mic mesaj adresat Forumului acum cateva zile, am decis sa infiintez un Fond de Microimprumuturi destinat in special intreprinzatorilor din Romania, si sa aloc acestui fond prima suma: este vorba de 3000 de dolari, proveniti din economii familiale. O suma care pare o gluma azi, stiu asta.

Nu am inca o denumire pentru fond, nu exista inca o procedura de evaluare a proiectelor pentru alocarea sumelor, banii nu sunt inca depusi intr-un cont dedicat, fondul insusi nu are inca un statut legal, etc., etc. Nu-mi puneti inca aceste intrebari, pentru ca nu voi discuta despre ele. Voi discuta despre solutii pe care doriti sa mi le propuneti la problemele pe care le vedeti, voi discuta despre sume pe care ati fi dispusi sa le utilizati daca ati avea increderea necesara, despre conditii de asigurarea securitatii si proceduri contractuale, despre lucruri concrete – la care se vor gasi solutii, in timp. In timp scurt!
Lucrez deja la aceste elemente, ma astept sa am o prima varianta de solutii pana la sfarsitul acestei saptamani si le voi impartasi cu placere tuturor celor care doresc sa devina parteneri la Fond. Atentie, in tot ce tine de acest fond, nu ma bazez pe nici o persoana fizica sau juridica neimplicata direct. De asemenea, in utilizarea si administrarea Fondului, dependenta de institutii romanesti, susceptibile de coruptie si instabilitate, va fi nula sau cel mult minimala.

Practic insa, incepand de astazi primesc propuneri de proiecte pe care, in lipsa unei organizari colective – va veni si aceea – ma angajez sa le studiez, sa argumentez deciziile pe care le voi lua si sa operez cu acest fond 100% privat dupa cum voi considera de cuvinta, fara explicatii publice. Aceasta, bineinteles, pana cand banii din fond nu vor mai fi doar ai familiei mele. Ceea ce sper sa se intample foarte curand.

Voi incerca sa refuz pe viitor orice discutii despre Romania, atata vreme cat nu implica o componenta concreta capabila sa schimbe in bine viata cel putin a unei familii. Voi lasa discutiile despre politica pe seama analistilor politici, cele despre macroeconomie pe seama finantistilor, cele despre cultura pe seama criticilor literari, cele despre sport pe seama comentatorilor sportivi, si asa mai departe.

In tot ceea ce tine de Romania, am decis sa ma intereseze un singur lucru, si anume cum se poate pune pe masa oamenilor cinstiti si muncitori, o paine mai buna sub un acoperis mai demn de incredere.

Cei care doriti sa lucram impreuna la acest obiectiv, sunteti nu doar bine veniti, sunteti partenerii mei. Obiectiv vorbind, este singurul mod adecvat in care pot caracteriza genul de relatii pe care se bazeaza proiectul care incepe azi.