Tu săpai aerul cu palmele
în burniţă lăsai drum limpede
ca un zid se ndesau fulgii boabe,
eu veneam din partea cealaltă a trotuarului
cu inima-nfrunzită şi crengile pe afară.

Degetele tale mergeau pe cer
şi zmeu înstelat purtai la încheietură
eu îţi spun: în mine creşte copac!
tu desenai mari hărţi luminoase
şi-n ochi compas măsurai grădină de stele,
eu zâmbesc şi merg spre tine pe un cuvînt
pe cer desene se-nvart,
oamenii-mi spun – zurlie!
am pană şi cireaşă la pălărie,
două palme lipite pe tulpina din mine, aurie,
merg cu crengile afară şi mierlă cîntînd,
cu pleoape striveşti aurore boreale,
trupul meu lumină în braţele tale.

Tu săpai aerul cu palmele
eu veneam înfrunzita spre inima ta
colivie de verde din cer peste pămînt.