Craiul ielelor face parte din volumul Balade.

CRAIUL IELELOR

Cin´zboara prin viscol asa de târziu
În noapte ? E tatal cu scumpul lui fiu.
El tine copilul lipit de-al sau piept,
Vegheaza asupra-i cu ochiul destept.

-Copile, tu tremuri; ti-e frica: ce ai?
-Nu vezi, tata draga, pe-al ielelor crai,
Cu lunga lui coada, coroana purtând ?
-Copile, e ceata purtata de vânt.

-O, draga copile, o vin, ca sa-ti fac
La jocuri frumoase, sa-ti fie pe plac.
Flori mândre, pestrite, din plai strânge-vei,
Si maica te-mbraca în aur de vrei !

-Ah, tata, ei, tata, auzi ce mi-a zis,
Ce craiul în umbra soptind mi-a promis ?
-Taci molcom, copile, si fii linistit;
E vântul ce-n vestedul crâng a vuit.

-O, vrei tu, copile cu mine sa vii ?
Surorile mele cu drag te-or pazi.
Din apa ies ele când este senin
Si-n cânturi si-n jocuri te leagana lin !

-Dar, tata, ah, tata, nu vezi la un loc,
Prin negura, ielele prinse în joc ?
-Vad, draga copile, eu vad lamurit
Cum ramii îsi misca un plop gârbovit.

-Frumos esti, copile, si drag tu îmi esti ;
Te smulg cu puterea, desi te feresti !
-Ah, tata, iata-l, ma prinde-acum, vai !
Acum ma striveste al ielelor crai.

Batrânul cu groaza fugaru-nteteste,
Copilul ce geme de sân si-l lipeste.
Abia el ajunge acasa cu chin…
Copilul de spaima-i murise la sân.