am ridicat privirea speranţei
tresărind la frumuseţea ei
magnolia mi-a zâmbit
de dincolo de geam

am deschis fereastra dalbă
să-mi scot doar cuvintele
din călimara vântului
mi-a fost un sortit

am aşezat la căpătâi condeiul
dăruit timpului ce-l trăiesc
lăsând nisipului suferinţa
scriu piatra ce-o iubesc

adie blând vântul primăvăratec
zburând nisipul despletit
rămâne magnolia albă
cu petale şi surâs.