La data de 5 iulie 1908, in Fairmont, West Virginia s-a celebrat pentru prima oara, intr-o comemorare a peste 300 de lucratori decedati intr-un accident de mina.

Oficializarea sarbatorii tatilor s-a institutionalizat in 1972 sub presedintia lui Richard Nixon.

Sarbatorirea Tatilor se situeaza calendaristic la o luna dupa Ziua Mamei (Mother’Day).

Imaginea mamei transpusa in arte, in religia crestina a ocolit sau a neglijat pe cea a tatalui.

Recunoasterea unei duminici ca apartinand in intregime celui ce trudeste de dimineata pana seara pentru a oferi copiilor si sotiei o viata mai buna ar parea pentru societatea moderna un cliseu uitat sau chiar neglijat.

Sunt de mandru de tatal meu, desi nu a avut niciodata functii inalte si nici nu a absolvit vreo universitate.

La varsta de octogenar imi repovesteste episoadele vietii sale cu copilaria la tara intr-o familie numeroasa.

Nu-si aminteste sa fi mancat pe atunci vreodata o ciocolata intreaga sau sa fi primit macar o punga de bomboane.

A plecat la 14 ani ca ucenic intr-o fabrica din Bucuresti.

Nu avea o gazda si nici unde innopta. A dormit pe acoperisul unei cladiri, manca foarte rau. Intr-o noapte i s-au furat incaltarile fiind nevoit sa mearga descult la munca.

Anii postbelici cu venirea rusilor, cu schimbarile politice i-au ruinat si tineretea. Intre lozincile atarnate in fabricile nationalizate si o locuinta mizera, cu grup sanitar situat in spatele casei nu mai era loc pentru bucurii.

Dupa casatorie s-a mutat la Sibiu unde timp de doua decenii am trait intr-o camera cu totii si ne spalam intr-un lighean.

Lucra in trei schimburi ca strungar, revenind istovit din uzina de piese auto, prost aerisita, murdara.

Mi-l amintesc intrand in casa cu painea si salamul invelite in ziar ori ajutand bunicii ramasi la tara intr-o casa fara curent electric, lipsiti de orice ajutor material in afara de gradina din jurul casei si cateva gaini.

Mi-l amintesc in gara invechita din Sibiu luindu-si ramas bun in lacrimi la fiecare plecare a mea.

As folosi sintagma varstei prescolare zicand : « Tatal meu este cel mai bun ! » si sunt convins ca aceasta devine un plus de mandrie pentru toti cei ce isi aduc aminte de copilarie.

La Multi Ani tuturor tatilor si cinstire deplina celor trecuti in nefiinta !