Comments on: “Dorul”. Încercare de redefinire pe ruta India-România şi retur

By: Igor Ursenco

Igor Ursenco — Mon, 03 Jan 2011 08:11:42 +0000

Ceea ce pare a fi noțiunea românească „DORr” – dorință vagă, ce nu poate fi originată ori psihanalizată nici cu cea mai progresivă tehnică terapeutică – pare să fie un cuvînt preluat din limbile Hindi/ Urdu și care păstrează în rădăcina sa lexicală semnificația de armonie pierdută („strună”) sau chemare implacabilă de integrare în circuitul kosmic („fir, cordon, sfoară, ață”).

By: Stefan N. Maier

Stefan N. Maier — Wed, 01 Dec 2010 18:48:55 +0000

O expunere in cuvinte simple, pe intelesul tuturor, a ceea ce si eu consider a fi principalul conflict din lumea contemporana: nu intre sisteme politice, nu intre rase, nici macar intre religii. Ci intre oameni care gandesc global si oameni care gandesc local. Gandirea locala nu este “rea” atat timp cat nu doreste sa-si asume, prin forta sau orice alte mijloace, un rol de “lider” – in ceva, in orice (inclusiv in “romanii stiu sa se distreze ca nimeni altii”, daca vreti). Atata timp cat gandirea locala vizeaza o participare competitiva, cu buna credinta, in jocul crearii de valori, inclusiv spirituale, conflictul despre care vorbim se atenueaza, se aplaneaza, devine forta pusa la lucru. Din pacate mentalul colectiv din destul de multe tari puternice, intre care si India este predominant local. In SUA unde traiesc, nu vad o atenuare a conceptului ca ar trebui sa fim justitiarii lumii, dimpotriva. Privind la China, nu vad o atenuare a conceptului ca ar trebui sa devina principalul motor al lumii. In toate aceste mari curente, dorul individului este confortul din matricea mentalului colectiv si comoditatea identitara de fapt. Asa ajungem unii sa traim in tari virtuale, cu locuitori alesi de noi 🙂

By: George Petrineanu

George Petrineanu — Mon, 29 Nov 2010 16:01:17 +0000

Articol din ,,trusa de prim ajutor”! Imi pare bine ca in articol autorul reia tema deja tratata de el a Indiei, largindu-i sfera de intrebuintare. Trebuie mai intai ca niste pionieri – precum autorul articolului – sa aibe curajul sa se apropie de idei care au trecut neobservate. Sa le scoata din starea de fantasme spunandu-le pe numele adevarat.

In Rusia lui Petru cel Mare, daca nu ma insel, a calatori in afara tarii era considerat un act de tradare, chiar si cand calatorul era insusi tarul.
In Romania timpurilor noastre ai crede ca nu-i chiar asa – iesi din tara doar cu buletinul. Totusi, antrenandu-ti simtul mirosului mai poti percepe distinct parfumul unor altor vremuri: exista oameni vadit iritati ca altii ,,parasesc tara”, exista oameni care isi afiseaza ca pe un merit deosebit incapatanarea lor de a nu fi fost plecati peste granite mai mult de cateva zile. O mandrie care inca mai contamineaza.
Cei care se abtin de la a-si lua doza cuvenita de invidualism inchipuindu-si ca e doar optiunea lor personala, ii condamna, constient sau nu, pe altii care daca nu ar fi blocati de nisipurile miscatoare create de primii, ar fi dispusi si ar trai mai bine racordati.