“Pentru amintirea faptelor ce s-au întîmplat în Germania nazistă: propaganda a fost cea care a incitat la antisemitism. Propaganda, adică călușul pus libertății de exprimare. Mi se pare ilar ca cineva care vrea să aducă aminte de acele vremuri triste să încerce să folosească aceleași metode precum torționarii familiilor lor.”

Domnule Radu Borza, vreți să spuneți că situația din România de azi este asemănătoare cu cea din Germania nazistă? Păi din câte știu eu, incitarea la ură de rasă, interetnică sau religioasă – care constituiau norma pe timpul Germaniei naziste – se pedepsesc conform legii penale în România anului 2010, stat membru al Uniunii Europene.

Libertatea de exprimare nu este absolută și dacă tot îl citați pe Voltaire, vă reamintesc ce zic englezii că n-ai voie să strigi “Incendiu!” într-o sală aglomerată de teatru.

Este uimitor acest reflex pavlovian al naționaliștilor de mucava, care ori de câte ori cineva îndrăznește să se lege de personaje de tip Corneliu Zelea Codreanu, dau tam-nesam alarma de conspirație evreiască. De parcă n-ar fi o chestiune de bun simț să remarci că Zelea Codreanu era un extremist, fie că ești evreu sau român sau ungur sau rom. Dar în graba lor de a da vina pe evrei (sau “jidani”, cum îi numesc cei mai mulți dintre acești naționaliști de mucava), nu remarcă faptul că între cei 10 intelectuali se numără David Esrig, născut la Haifa în 1935 și Marie France Ionesco, a cărei bunică paternă, Thérèse Icard, era evreică originară din Franța.

Totul porneste de la premisa ca numai un telespectator ce vede si reversul medaliei e in masura sa ia decizii corecte.

Stiti cum Vadim Tudor e invitat la Realitatea TV sa isi verse laturile pe micul ecran, acuzand in stanga si in dreapta fara dovezi? Stiti cum moderatorul are apoi o reactie stupida? Cand rosteste “aveti dovezi?”, se simte ca este o intrebare pregatita in prealabil; gura-i pronunta incantatia, dar fata si tonul vocii nu-i tradeaza indignarea. Daca lipsa unei astfel de reactii robotice i s-ar fi imputat doamnei Voda, as fi fost de acord cu semnatarii scrisorii.

Problema este ca doamna Voda nu a avut nici un fel de reactie! Va spun sincer ca, daca as fi fost in locul domniei sale, l-as fi intrebat pe domnul Cristoiu, macar din curiozitate, cum se face ca viziunea sa despre CZC contrasteaza atat de mult cu cea a istoricilor care au studiat acea perioada.

Daca semnatarii scrisorii erau cu adevarat oameni integri, o reclamatie din partea lor pe tema funeraliilor lui Adrian Paunescu ar fi zacut pe masa CNA imediat dupa difuzarea acestora. In realitate, nu zace nici macar acum, dupa controversa din jurul emisiunii doamnei Voda.

De asemenea, prin punctul doi al scrisorii, semnatarii recunosc in fapt ca punctul unu nu e valid. Semnatarii insisi echivaleaza glorificarea lui CZC cu petrecerea bardului comunist pe ultimul drum. Doi exponenti ai unor regimuri criminale, mai curati si mai uscati la ore de maxima audienta. Intr-o astfel de situatie, cum mai poate fi scuzata lipsa de reactie a doamnei Voda?

Domnule Radu B.,

Cine sunt “evreii”? Și cine nu susține condamnarea comunismului? Și ce legătură are acest lucru cu conținutul apelului? Vă informez că 30 de milioane este o subestimare grosolană a numărului victimelor regimurilor comuniste. Doar în timpul “Marelui Salt Înainte” din China lui Mao (1958 – 1961) au pierit mai mulți oameni decât numărul avansat de dumneavoastră.

Fără a avea vreun dram de simpatie pentru realizatoarea în cauză sau pentru emisiunea dumneaei, mi se pare de o ipocrizie crasă să acuzi o emisiune pentru . Libertatea de exprimare trebuie să existe măcar pentru a putea observa în stadiu incipient derapajele de la Regula de Aur.

Pentru amintirea faptelor ce s-au întîmplat în Germania nazistă: propaganda a fost cea care a incitat la antisemitism. Propaganda, adică călușul pus libertății de exprimare. Mi se pare ilar ca cineva care vrea să aducă aminte de acele vremuri triste să încerce să folosească aceleași metode precum torționarii familiilor lor.

În încheiere vreau să îmi manifest părerea că tocmai evreii, care ar trecut printr-un Holocaust și știu despre ce este vorba, ar trebui să susțină condamnarea comunismului cu cele peste 30 de milioane de victime făcute de o caracatiță totalitaristă dementă în Europa de Est și Asia!

Închei cu o presupusă afirmație a lui Voltaire către Rousseau privind libertatea expresiei: „Nu sînt de acord deloc cu spusele tale, dar mă voi lupta pînă la moarte pentru dreptul tău de a le spune.”

“Două lucruri sunt de luat în considerare în povestea redescoperirii de către Ion Cristoiu a „legendei romantice“ a lui Zelea Codreanu.
Primul este chiar emisiunea de pe TVR 1 în cadrul căreia Ion Cristoiu a avut o revelaţie tipic codrenistă şi în mrejele căreia moderatoarea a căzut, cum altfel, decât cu graţie. N-aş lega neapărat emisiunea de un oarecare reviriment al imaginii Căpitanului şi al Mişcării funeste căreia acesta i-a fost naş de botez şi de cununie. Apariţia unor cărţi precum aceea a lui Liviu Bordaş despre Nae Ionescu (atenţie, la Humanitas!) mi se pare mai degrabă semnificativă pentru retrezirea interesului unora faţă de extrema dreaptă interbelică. Cristoiu este, el, un franctireur, un provocator conştient, mergând contra curentului. Un jurnalist a cărui singură „ideologie” este scandalul de presă. Să ne amintim de primul „Eveniment al zilei”, de tipul de ziar pe care el l-a lansat pe piaţa românească imediat după Revoluţie. Publicistica lui (despre proză n-are rost să vorbim) constă exclusiv în provocări de felul celei din emisiunea Profesioniştii (sic!). Întemeiate pe dorinţa de a face valuri. Ceea ce i-a reuşit şi de data aceasta.
Nu înseamnă că TVR1 are vreo scuză în a o fi difuzat. Iată al doilea lucru de discutat. Cu atât mai mult cu cât, înregistrată fiind, emisiunea putea fi văzută înainte. Teama de a fi acuzaţi că fac cenzură i-a determinat pe redactorii răspunzători de sănătatea spirituală a programelor să bage capul sub nisip ca struţul. Dacă nu cumva ignoranţa lor în materie o egalează pe a moderatoarei şi, pur şi simplu, n-au fost conştienţi de încărcătura nocivă a emisiunii. Răspunsul mai marelui peste TVR e concludent în acest sens. Pasarea unei decizii către Comisia de Etică şi Arbitraj e un subterfugiu nedemn de Televiziunea Naţională. Faptul că emisiunea se dă pe post de un deceniu nu e în chestie, nici faptul că a primit numeroase distincţii: nu de vechime sau de tradiţie e vorba, ci de o anumită emisiune, aceea din 13 noiembrie 2010. În fine, a invoca alte emisiuni, cum să zic, corecte politic, precum cea cu Norman Manea, este de-a dreptul o perversitate. Are dreptate Manea să se simtă manipulat.
Rezultă din toate acestea o lipsă acută de conştiinţă a răspunderii, atât personale, cât, mai ales, instituţionale. Boală gravă a tranziţiei noastre nesfârşite. Personajul principal în urâta poveste difuzată la o oră de seară nu e Ion Cristoiu, nici chiar „romanticul” şi “incoruptibilul” Zelea Codreanu, ci TVR. Emisiunea nu trebuia difuzată.”

Domnule Soran-Schwartz, comparația cu Hardtalk al BBC este comică. Eugenia Vodă nu e competentă să lucreze nici ca asistent de producție la BBC, iar un jurnalist național-comunist prima generație încălțată precum Cristoiu n-ar ajunge să fie invitat nici la un post de radio local în Marea Britanie. La redacția română a BBC (unde am lucrat între 1991 și 2008) nu se difuzau (de fapt nu se realizau) interviuri de o astfel de calitate mediocră. Așa că ne jucăm și de-a mass-media și de-a istoria și de-a democrația în România.

In acelasi timp recunosc in toata cinstea ca Eugenia Voda ramine pentru mine si dupa acest incident (sau poate mai acurat zis: moment de slabiciune a discernamintului) care a oferit unui apologet al fascistului legionar Codreanu oportunitatea de a prezenta, fara interventia moderatoare de la gazda (host, moderatoare) emisiunii.
Un exemplu practic al rolului de moderator in cazuri senzitive este emisiunea Hardtalk de la BBC …

Vreau sa-i aduc aminte mai ales lui David Esrig, care cunoaste scena mediala din Germania, ca in cazuri asemanatoare – uneori chiar mai vagi – din Germania a fost si este normal ca sa fie sanctionati mederatorii emisiunilor incriminate.

Eu am criticat in mod public felul apologetic in care a fost prezentat in mai multe cazuri defunctul/decedatul poet si activist Paunescu in mediile din Romania din punct de vedere politic si social in contextul regimului si activitätii criminale ale lui Ceausescu.

Cu toate astea, imi iau dreptul sa le atrag atentia semnatariolor ca nu este o aberatie intelectuala de a se trage o paralela intre apologia unui legionar vinovat de instigatie si crime contra umanitatii si apologia unui artist care a iesit mirosind pestilential die aventurile sale de descoperitor al zonelor politice din spatele portii anale ceausiste, unde a intrat rosu si de unde a iesit ciocolatiu.

Dragii mei zece intelectuali, mai ginditi-va odata, inainte de-a va transforma in zece negrii mititei la care nu se aplica zicala ca urma scapa turma.

Cu drag si respect,