Domnule tv, de unde rezultă că în închisorile din Anglia sunt condiții de hotel? Vă invit să citiți acest articol poate vă lămuriți: http://www.thisislondon.co.uk/standard/article-23979652-doing-porridge-ex-con-reveals-what-looters-can-expect-in-prison.do

Domnule tv, dacă ați petrece o singură zi într-o închisoare din Anglia nu ați mai scrie ce scrieți aici. În ce sens o duc mai bine infractorii decât oamenii cinstiți? Și dacă sistemul actual nu e bun și nimeni nu pretinde că e perfect, ce propuneți în schimb?

Doamnă Ionescu, eu nu m-am legat de exemplul celor doi tineri care au incitat la violență (cazul extrem – deși e o discuție întreagă și aici), iar dumneavoastră ați generalizat, spunând că pedepsele de comunitate n-au niciun efect (fiind apoi forțată să recunoașteți că nici pedepsele cu închisoarea n-au efect).

Intrebare:
Cum se face că în Statele Unite, unde aproape 2,5 milioane de oameni sunt în închisoare (cu rate mult mai ridicate decât în Europa), nu a fost eradicată infracționalitatea?
Raspuns: Simplu. Infractionalitatea nu se va putea eradica niciodata.

Inteligent răspuns. Lăsând la o parte că în afară de dumneavoastră n-a vorbit nimeni de eradicare (totul sau nimic) concluzia e chiar dacă n-are niciun efect și costul e exorbitant hai să-i trmitem la închisoare pe TOȚI, măcar așa o să ne simțim bine.

Doamnă Ionescu, dumneavoastră nu păreți să înțelegeți nimic, comparând mere cu pere, când vine vorba de violență. Am să vă dau un exemplu. Dacă cineva își atacă partenerul și este la prima infracțiune și o recunoaște în interviu la poliție, iar efectele asupra victimei nu sunt grave, atunci poliția îi poate da persoanei respective un avertisment și deci să n-o trimită în judecată, deși e vorba de o infracțiune. Dacă o persoană, tot fără antecedente penale, este prinsă în posesia unui dispozitiv de fraudă la bancomat, atunci are toate șansele să fie trimisă la închisoare. Există o ierarhizare a gravității infracțiunilor, care nu are legătură directă cu violența.

Violența de care vorbeam constituie o circumstanță agravantă ÎN CADRUL ACELUIAȘI TIP de infracțiune. Spargerea poate fi de mai multe tipuri, implicând folosirea de obiecte și atunci e calificată, presupunând un nivel mai ridicat de plănuire sau una de tip oportunist, când cineva intră într-o locuință pe o ușă sau un geam lăsate deschise. Despre asta vorbeam, dar dumneavoastră or nu înțelegeți, ori, mai grav, vă faceți că nu înțelegeți.

Dumneavoastră nu aveți nicio soluție, pentru că de fapt nu priviți fenomenul infracțional în ansamblul său (de altfel, nici nu aveți date, vorbiți după ureche și după impresii), având exact atitudinea din vremea regimului comunist. De altfel, acum vreo 10 ani, vorbeam cu președinta Asociației Magistraților, Viorica Costiniu, care-mi spunea că a descoperit cu uimire după 1989 că politica penală nu are doar scop punitiv, ci și de reabilitare.

Dacă în Anglia și Țara Galilor 92% din pedepsele penale nu sunt carcerale, asta reflectă faptul că imensa majoritate a infracțiunilor comise nu au grad ridicat de periculozitate socială. Dar oamenii ca dumneavoastră, care citesc presa și se uită la televizor, inclusiv la filme polițiste în care de cele mai multe ori e vorba de omoruri, omoruri, nu-și pot imagina acest lucru și de aceea au această concepție reacționară: las’ să-i trimită la pușcărie că așa le trebuie, indiferent de circumstanțele individuale ale persoanei respective.

Dumneavoastră aveți impresia că s-a ajuns la o astfel de structură de pedepse în mod aleator? Nu, legislatori succesivi au ajuns la concluzia că acesta este răspunsul cel mai adecvat sau cel mai puțin neadecvat la fenomenul complex al infracționalității, pe care dumneavoastră îl tratați în sentințe definitive și irevocabile. Repet, dumneavoastră nu propuneți nicio soluție, dincolo de trimiterea (tuturor?) infractorilor la pușcărie. Nu vă interesează că procentul de recidivă la cei pedepsiți cu închisoarea este de 50% și mai ales nu vă interesează efectele și costul asupra societății în ansamblul ei.

Da, reabilitarea vine din interior, dar acești oameni trebuie ajutați, iar pedepsele de comuntate sunt tocmai un astfel de ajutor. Dacă aveți argumente împotrivă și mai ales soluții alternative, vă invit să le prezentați. Nimeni n-a vorbit de soluții miracol, dar dumneavoastră sunteți cea care caricaturizați și faceți bășcălie de două parale, dacă se discută oportunitatea sau nu a pedepselor cu închisoarea. Aceasta e o discuție serioasă pe care dumneavoastră o tratați așa cum din păcate o fac mulți români, așa cum au fost învățați în timpul ruinătoarei perioade comuniste.