> Stiu, simt asta, ca scaparea noastra va veni de la fratii plecati afara, de la tinerii nostri care nu vor mai accepta tot felul de solutii ale conducatorilor nostri.

Eu aş zice că cei din ţară nu trebuie să se bazeze prea mult pe copiiii care se vor întoarce şi vor face ordine. Am observat de exemplu că dintre italienii care au emigrat doar părinţii s-au întors uneori la bătrâneţe acasă, dar copiii au rămas acolo unde emigraseră părinţii lor.

Tinerii plecaţi de mici se integrează repede, uită de cele mai multe ori ţările din care au plecat, îşi fac prieteni “de-o viaţă” la faţa locului şi nu mai văd de ce să se întoarcă în ţări care le sunt străine.

> Oricat de folositoe ai fi acolo societatii in care ai intrat, pana la urma tot un strain esti pentru ei.

Criteriul nu este cât de folositor eşti societăţii respective, lucru abstract, ci cât de bine te-ai integrat în ele. Atât societăţile, cât şi cei care au venit din afară, sunt de altfel foarte diferiţi de la o ţară la alta. Una este, de exemplu, să te integrezi în Elveţia, şi alta în SUA. Sau a veni la New York din Bucureşti este una, iar a veni dintr-un sat pierdut în liniştea Carpaţilor este alta.

> Chiar trebuie sa plecam cu totii de acasa? sa ramanem astfel fara casa?

Aceastea sunt decizii individuale, foarte dificil de luat, din cauza consecinţelor adânci pe care le au, pentru un viitor deseori greu previzibil. O regulă bună, deîndată ce poate fi urmată, mi se pare cea a copiiilor care cresc în casa lor părintească, indiferent unde se află acea casă.

http://www.case.edu/artsci/chem/faculty/mateescu/

Am asistat la conferintele lui in care a prezentat pentru prima oara in lume imaginea NMR (RMN) a diverselor structuri ionice si oligomerice existente in apa si pot sa spun ca dovezile au fost absolut impresionante.

Legat de dl Manzatu, cred ca dansul este un reprezentant de baza a pseudostiintelor in Romania.

“Apa vie” este o elucubratie; la fel intreaga disciplina “stiintifica” a “homeopatiei”.

Daca se calculeaza concentratia rezultata intr-o pastila lansata de homeopati, ea este zero.

“De mult am ajuns la concluzia că răspnsul la ”Ajută-mă Doamne” este AJUTĂ-TE SINGUR”

Asa este dar din nefericire aceasta constatare este respinsa de religiile cartii.
In SUA primul om care si-a dat seama ca prostiile evanghelice gen “cere si ti se va da” sau “bate si ti se va deschide”, trebuie contracarate cu orice pret, a fost Thomas Jefferson, care a si lansat celebrul “dicton” biblic absent de fapt in scripturi “Ajuta-te si dumnezeu te va ajuta”.

Ba chiar mai mult, el a lansat si o noua evanghelie, din care a scos orice referinta la “miracolele lui Cristos” carte care se mai afla inca la…Casa Alba!

Acest pseudo-citat biblic a modelat mentalitatea crestinilor americani care in mare majoritate nici nu stiu cui ii apartine!

Domnule Pincu, e numai o gluma pentru descretirea fruntilor.
Apropo, prin ,,locul de nastere” am putea sa intelegem mai curand locul de unde avem amintiri frumoase la o varsta cand cantitatea de griji era mai mica decat cea de bucurii. In cazul meu, pe la 12-15 ani de exemplu. Dar la acea varsta schimbasem fara voia mea deja trei locuri natale din Romania de care nu-mi pasa. Sau Bucurestii studentiei eventual. Dar ,,locurile” au fost cernoziomul pe care a crescut or retea de interactiuni cu oameni cu situatii, cu intamplari. Daca acestea au fost suficient de placute, ele fondeaza impreuna si in totalitate nostalgiile rechemabile prin trucuri terapeutice precum o muzica buna.

Despre reintoarcere, care face subiectul articolului, va dati seama ca e vorba de cu totul alta poveste, ca acea a lui Eftimiu. Cred ca tine de intelepciunea fiintei umane sa se adapteze impacandu-se cu sine.

Fiecare simte ce vrea şi pentru ce motive vrea.

Nu există nici o obligaţie să simţi ceva pentru locurile natale – concept şi aşa nebulos, dat fiind că în primele luni şi în primii ani tot nu-ţi dai seama de mare lucru privitor la locul / locurile unde se întâmplă să te găseşti fără voia ta, şi nici de apa pe care o bei 😉

Şi apoi “Rapsodia” şi “Balada” nu au legătură cu locurile natale (o casă, o uliţă, un sat…) ci cu o ţară, care este o abstracţie de ordin superior. Lafel şi patria… care trebuie să merite dragostea ta…

Apoi articolul nu era despre locuri natale ci despre decizia de a reveni sau nu în România definitiv.