Nu sunt de acord ca i se pot atribui lui Isus pacatele crestismului sau ale religiei musulmane. E ca si cum i-ai atribui lui Marx/Engels toti nemernicii care au condus Rusiile si Coreile de Nord, tot felul de regimuri teroriste din estul Europei, Africa sau mai pe nu stiu unde. Sau nu stiu carui teoretician financiar mizeriile corporatiilor.

Ai auzit de free speech? Este primul amendament al constitutiei americane. Primul, pentru ca este atat de important. Ala spune ce are de spus si il lasi sa spuna daca nu incita la ura sau violenta, asa este legea. Si e o lege dreapta. Nu il scoti vinovat ca a zis. Daca il prinzi cu minciuna sau fabricare de date atunci il atentionezi bineinteles, adica i-o tai scurt si rapid sa nu apuce sa le imprastie. Asa cum a fost cu doctorul ala englez care a zis ca vacinurile produc autism la copii. Mii de parinti nu si-au mai vaccinat copiii. Chiar dupa ce ala a marturisit ca a scos datele din burta. Da a apucat sa publice chestia si s-a imprastiat ca focul. De aia trebuie sa fim cu ochii in patru sa nu lasam stirile mincinoase sa ne invadeze. Parerea mea bineinteles.

@Anton Constantinescu. Eu vă analizez pe ceea ce scrieți, nu știu ce lipsește, plusați aiurea și fără discernămînt. Doriți să urcați pe piedestalul intelectual, dar reușiți să fiți penibil. Lăsați îndemnul pt alții, ocupați-vă de îndemnuri pt dv. și nu mai scrieți prostii pe acest forum. Cu asta, am încheiat orice discuție cu dv., sînteți plictisitor.

Eu cred ca este o neintelegere aici. Nimeni nu contesta ca crestinismul este responasabil direct pentru creerea si imprastierea antisemitesmului, sentiment care a produs genocidele pe care nu e cazul aici sa le amintesc. Lumea doar contesta ca Isus, asa cum este portretizat de cel care il desciru in Noul Testament, ar fi fost antisemit. Nici pomeneala de asa ceva. Crestinii au interpretat ce scria in cartea scirsa de membrii unui cult semitic asa cum au vrut ei.

De asemenea eu nu am inteles din discutia asta ca participantii il considera pe Eminescu altfel decat un poet foarte talentat. Se subliniaza doar ca el a creat intr-o perioada in care antisemitismul romanesc invaluia cele mai luminate minti si suflete ale natiiunii si era imprastiat in toata veselia printre toti admiratorii. Fara protest sau contestatie.

Fara protest am luat-o din burta, daca au existat contestatari in istoria literaturii romane m-as bucura sa aud de ei. Tin minte ca am citit specific despre ca Caragiale nu ar fi fost antisemit.

“Legea Intoarcerii, 5710-1950, determina dreptul fiecarui evreu de a emigra in statul Israel…” [Moderator: urmează un lung extras din informaţiile oficiale privind dobândirea cetăţeniei pe calea Legii Întoarcerii, v. de ex. aici]

Din cate tin eu minte, dupa aceste reguli s-au stabilit evreii si in tarile romane pe la jumatatea sec XIX. Remarc o legislatie foarte prietenoasa a statului evreu fata de emigranti, care ofera tuturor posibilitatea de a-si deschide afaceri si a deveni cetatean al statului Israel. Spre deosebire de statul roman, ultra-nationalist si retrograd.

@Miron

Prejudecata vă orbeşte. Dacă aţi fi citit ceva mai conştiincios, aţi fi văzut că cetăţenia israeliană se poate dobândi pe patru căi diferite: prin naştere, prin Legea Întoarcerii, prin rezidenţă şi prin naturalizare. Dv. aţi amintit-o doar pe a doua.

Naturalizarea (v. aici şi aici) este o cale pe care o poate încerca oricine. Condiţia principală este să fi locuit în Israel cel puţin 3 ani pe parcursul ultimilor 5 ani. Această condiţie este mai degrabă lejeră: în Elveţia trebuie să fi trăit 12 ani fără întrerupere, din care ultimii 5 ani fără a schimba domiciliul; în Franţa sunt 5 ani, iar în România – 8 ani fără întrerupere.

Cât priveşte România din sec. XIX cu care faceţi comparaţia (după revoluţia din 1848, când apare noţiunea de cetăţenie):
– între 1848 şi 1862 aceasta a fost acordată cu condiţia de 10 ani de domiciliu
– între 1862 şi 1878 nu a fost acordată evreilor deloc
– după 1872 (şi până în 1919) a fost acordată “individual”, adică doar pentru merite speciale, in medie la 1.500 pe an, la o populaţie evreiască de ordinul a câtorva sute de mii.

Secolul XX a fost şi acesta plin de aventuri în ceea ce priveşte cetăţenia română pentru românii evrei… Edificatoare este povestea lingvistului Lazăr Șăineanu (v. de ex. aici) a cărui cerere de încetăţenire a fost definitiv refuzată după 12 ani de aşteptare.

Deci statul român nu a fost chiar aşa de darnic cu cetăţeniile pentru locuitorii săi evrei – nici în sec. XIX şi nici într-o bună parte din sec. XX.

De altfel, Israelul are 15-20% de cetăţeni care nu sunt evrei şi care au dobândit deci cetăţenia pe alte căi decât Legea Întoarcerii, pe care o daţi drept singura cale.

Ceea ce lipseste in acest pasaj este sa ma acuzati de “erezie” sau de “blasfemie”.

Cat despre recomandarea dvs, v-o intorc si va indemn sa puneti mana si pe alte carti (de preferinta cu caracter stiintific) si sa lasati pentru o vreme credinta dvs la o parte, foloswindu-va din cand in cand si creierul personal.

Oricum ceea ce am sustinut este pe dos fata de ceea ce ati scris. Eu sustin ca o serie de mari oameni (in diverse domenii ale culturii) trebuie considerati in ansamblul lor si sa nu ne axam numai pe criticarea partilor lor negative. In cazul lui Eminescu, el a avut talent literar si a modelat intr-un moment critic al istoriei limba romana.

Nu ne vom fixa cand vorbim de Van Gogh la schizofrenia sa, ci la talentul sau de pictor. Nu vom scrie tratate in cazul lui Beethoven la surditatea sa, ci la muzica sa.

La fel, cand ne vom referi la Simon Wiesenthal, nu ne vom fixa atentia la homofobia sa, ci la faptul ca a intreprins o actiune total laudabila de demascare a criminalilor de razboi nazisti in scopul pedepsirii lor.

Insa cazul lui isus Cristos (de o fi existat sau nu) este special. Lui i se atribuie atat sfaturi bune cat si deplorabile. Iar cele deplorabile au modelat istoria lumii.

Cand Isus spune: “sa arunce primul o piatra cel fara de pacat”, in loc sa spuna “nu este permis sa ucideti pe cineva conform legii voastre vechi”, el a pecetluit si religiile inca nenascute pe vremea lui (de exemplu islamul, care aplica si azi aceasta monstruozitate, s-a inspirat atat din iudaism cat si din crestinism). Cand a spus: “nu ai avea nici o putere daca nu ti-ar fi fost data de sus” (un lucru neadevarat si criminogen), Isus stabileste pentr eternitate ideea ca dictatorii, tiranii si satrapii sunt ce sunt pentru ca divinitatea vrea asta.

Pe aceasta baza a fost practic legiferata lovitura de stat ca fiind legitima in Imperiul Bizantin.

Imparatii puteau face oricate crime ar fi vrut, intrucat, nu-i asa, puterea lor a fost omologata de divinitate.

Si multe altele.

Credeti. Dar realitatea este diferita.

Grecii nu aveau ceea ce azi se numeste “antisemitism”. Ce-i drept ei aveau o atitudine de superioritate (ca si romanii) fata de straini. Au existat momente in istorie cand tinerii greci sau iudei grecizati faceau haz de cei crescuti in traditia iudaica intrucat ultimii erau foarte pudibonzi si la sportul practicat in palestre se vedeau ca sunt circumcisi. Istoricii au amintit acest fapt cand s-au referit la victoria macabeilor care au oprit elenizarea iudeilor.

Grecii stiau ca nu pot vinde evreilor vase de lut cu scene erotice pe ele, dar atat.

Si romanii ii acceptau pe iudei, intrucat spuneau ca “desi nu accepta sa aduca ofrande zeilor, totusi religia lor e mai veche”. In schimb nu-i acceptau pe crestini cand faceau acelasi lucru, pentru ca “superstitia lor este de data recenta”.

De acord. Numai ca nici nu conteaza din punct de vedere istoric daca Isus a existat sau nu, conteaza numai ce efecte a avut in istorie religia bazata pe existenta sau inexistenta lui. Cu atat mai putin putem vorbi (cand nu stim daca el a existat sau nu) daca “el a fost antisemit sau nu”.

Insa cuvintele care i se atribuie lui, pildele care i se atribuie (pe drept sau nedrept) etc, toate acestea au ramas “litera de evanghelie”.

Da, este corect sa ne referim la el ca si cand ar fi existat si ca si cand ar fi spus, alaturi de unele lucruri bune, si multe prostii.

Cearta adresata evreilor pentru “ce fac ei” a ramas ca un reper dupa care s-a orientat crestinatatea timp de doua milenii.

Iar el ii acuza si pentru ca si-ar fi ucis “profetii” etc… La care s-a adaugat interventia lui Saul din Tars, care a pecetluit evolutia a ceea ce a devenit “antisemitism”.

Puteti nega cat vreti faptul ca religia crestina a fost antisemita, ca exista destule fapte care va contrazic. Acest lucru nu constituie nici o surpriza; a fost tratat in multe studii.

Constat totuşi că faceţi o confuzie (neiintentionată) între două noţiuni diferite cărora le atribuiţi denumirea de “antisemitism”. Antisemitismul-vizează o critică (ură) rasială, şi nu are nici o legătură cu o critică comportamentală. Nu toţi oamenii de pe Terra sunt semiţi, dar toţi pot fi, cel puţin, “neam de curve”.

Dacă admiteţi că lumea nu a început cu evreii, care au o istorie scrisă de doar 3000 de ani, trebuie să recunoaşteţi că toate păcatele de care sunt acuzaţi evreii au existat din belşug la toate popoarele şi populaţiile existente de 100.000 de ani pe pământ. Ura de rasă, naţionalismul, în speţă – antisemitismul, provin din faptul că o lungă perioadă de timp evreii nu au avut o patrie şi erau percepuţi ca un corp “străin” în sânul altui popor. Şi anti-ţigănismul are aceleaşi motivaţii.

@ Doamna Olivia (dacă nu cumva este un Domn!) are dreptate referitor la informaţiile de tip “hearsay”. Şi tocmai acest tip de informaţie se difuzează mai uşor în media.