@ Mihai Traian

Dacă îl cunoşti pe Vlahidis Panaiotis, l-ai cunoscut şi pe […] taică-su !!

Eu eram bun prieten cu el. Vlahidis era mare, avea cam 80-90 kg. şi era un bun boxeur. Ne-am bătut odată în joacă, şi cu toate că eu aveam doar 60 kg., l-am pus la punct ! Dac vorbim de acelaşi Vlahidis.

Stiu că ai o colecţie formidabilă de bancuri. Ce-ar fi să discuţi cu redacţia, pentru o rubrică din acest gen?

Viata mea n’a fost asa grea desi ne-am trambalat in trei tari cand eram mic. Le spun copiilor mei ca eram copil tampit fiindca am fost de 3 ori in clasa 1-a. Chit ca era in 3 limbi diferite: Ebraica, franceza si romana. N’am fost repetent dar am fost “le juif errant”. Daca ramanean in Franta as fi “vizitat” Vel d’hiver, Drancy si de acolo destinatia Auschwitz. Si acum sunt in SUA probabil ca nu ma mai mut.

Deci ai fost coleg cu Panaitis Vlahidis? L-am cunoscut si eu.

Continui să citesc povestea vieții D-voastră cu aceeași atenție – nimic nu e mai interesant decât o experiență autentică trăită și povestită cu har.

Perioada adolescenței a fost decisivă pentru consolidarea principalei trăsături a personalității D-voastră: în afara talentului tehnic și a descoperirii prin calcul a căii din labirint, în afara utilizării active a memoriei, în afara capacității de a asimila coduri lingvistice, cea mai importantă calitate pe care ați avut-o și o aveți în continuare este apropierea de oameni, distincția între calea întunecată și cea luminoasă, benefică, folositoare celorlalți.

Aveți dreptul la întreaga prețuire care i se poate acorda unui OM.