Comments on: Recomandare de lectură: Speranţă, dragoste şi supravieţuire în Gulag

By: Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu — Mon, 05 Aug 2013 16:29:53 +0000

Vreau sa-i multumesc doamnei Rodica Grindea pentru patrunzatoarea cronica la cartea mea “Lumea secreta a nomenclaturii” si pentru acest comentariu extrem de sensibil.

By: Charlie

Charlie — Mon, 05 Aug 2013 15:06:23 +0000

Poate cineva sa-mi explice si mie cineva cum se poate duce o viata dubla. Mi se pare ca am citit undeva ca celebrul Paul Cornea a descoperit prin anii ’50 adevarata fata a comunismului. A continuat sa fie asociat cu el toata viata. Cand stii cu cine vorbesti sau reciproc cine esti. Aceasta scisma interioara nu are efecte psihice? On lingo-ul cumunist: nu sunt lamurit tovarase.

By: Alexandru Leibovici

Alexandru Leibovici — Mon, 05 Aug 2013 09:57:23 +0000

@Rodica > Sper să o găsesc tradusă într-o limbă care să-mi fie accesibilă. În franceză: "Les amants du Goulag", pe amazon.fr În italiană: "Qualcosa di più dell'amore", pe amazon.it În germană: "Schick einen Gruß, zuweilen durch die Sterne", pe amazon.de A mai fost tradusă în poloneză şi olandeză. Va mai fi tradusă în suedeză, portugheză, norvegiană, finlandeză şi daneză. Informaţiile sunt de pe www.orlandofiges.com/news.php Wikipedia are şi alte informaţii interesante...

By: Rodica Grindea

Rodica Grindea — Mon, 05 Aug 2013 07:23:11 +0000

Mi-aș dori nespus să citesc cartea pe care o prezentați, d-le Tismăneanu. Sper să o găsesc tradusă într-o limbă care să-mi fie accesibilă. Din nou, m-ați trimis în atmosfera romanelor lui Soljenițin. Vă mai amintiți, desigur, de capitolul “Procesul Cneazului Igor”, din “Primul cerc”: foștii prizonieri din lagărele naziste, odată reveniți în patrie, erau judecați și trimiși în lagăre cu sutele pentru “capitulare voluntară”, în cel mai bun caz, răsuflând ușurați când auzeau sentința “zece ani” în Gulag. Se pare că eroul cărții a avut… mai puțin noroc!
Cât despre poezia lui Konstantin Simonov “Jdi menia i ia vernusi”, am “descoperit-o” pe la 15 ani, când a apărut volumul, în românește, în colecția “Cele mai frumoase poezii”. Tocmai când se vorbește de lucruri atât de triste, am fost învățată de tatăl meu să-mi “procur” un zâmbet. De aceea, îmi permit să menționez partea “anecdotică” a acestei poezii, descoperită aici, în Israel: dat fiind că de îndată ce am citit “Să m-aștepți și-am să mă-ntorc”, poezia mi s-a “lipit de creier”, ca orice poezie care mi-a plăcut, am descoperit că aici, în Israel, unul din cele mai vechi și mai iubite cântece este “At haki li ve’ahzor”, adică… titlul poeziei în ebraică, iar ca textier, este citat… traducătorul. Cred că e normal, nu cunosc vreun sabru de vârsta mea, care să nu fi “făcut” cel puțin două răzbaie la viața lui! Deși cântecul redă fidel poezia, să te miri cum a reușit traducătorul. Dar, pe oricine am întrebat, dintre compatrioții de origine rusă (colegii de la ziarul rusesc, de îndată ce am început să lucrez în presă), dacă știe de fapt care este textul original și autorul, n-a știut nimeni!