Muta-te la Bet Shemesh [sa vezi] cum masluesc alegerile ca sa aiba primar de-al lor. O realitate crunta. Exista oameni credinciosi, dar care nu cred ca au drepturi speciale. Copiii lor invata si subiecte nereligioase, merg la armata, etc. Ma refer la cei care vor sa aduca obscurantismul in Israel ca sa arate ca Saudi Arabia sau Iran.

Mi se pare ca raspunsul Corneliu nu acopera ceeace scrie Charlie.

Am si eu aceasta nedumerire. Nu-mi pun problema ca statul Israel nu ar fi democratic. Dar exista o variatie de forme de democratie.

Pentru un simplu observator, daca politica de respect pentru religie (a unui stat democratic) presupune ca un grup religios sa stea acasa subventionat de respectivul stat, e usor de constatat ca e o raritate in familia statelor democrate. Se poate apoi intrebarea daca pentru “religiile minoritatilor” citate de Corneliu sprijinul este la fel de mare.

Un articol publicat mai demult in ACUM arata un aspect pe care eu l-am gasit ingrijorator. In cartiere dominate de religiosi autobuzele obliga femeile sa stea separat de barbati. Un cititor comenta ca asta nu e nicidecum o umilinta a femeilor, asa cum am sustinut eu, ci o intiativa de a le “proteja”. Personal nu pot sa “cumpar” genul acesta de explicatie.

Asistam la un conflict de principii intre felul cum trebuie aplicat “respectul pentru religii” (as obiecta deja ca ar trebui reformulat ca “respect pentru practicantii religiosi”, religiile in sine nu sunt entitati umane deci nu pot fi nici jignite nici flatate) pe deoparte si respectul si obligatia de a asigura drepturile fundamentale cetatenesti si de a repartiza egal obligatiile cetatenilor.

Religia nu ar trebui sa fie nicaieri o scuza pentru a te sustrage de la exercitarea obligatiilor minime si de la respectarea principiilor de baza ale societatii. Acolo unde exista conflicte intre aceste principii se impune in mod automat introducerea unei scari de prioritati, in care religia, din pacate, nu va putea fi niciodata pusa la cel mai de baza nivel. In cazurile in care totusi se ajunge la asta, nu se mai poate vorbi de democratie.

Orisicit, o astfel de pondere acordata unor grupuri religioase da de gindit si cred ca nu gresesc afirmind ca e singulara in familia statelor democratice. Exista tendinte ingrijoratoare ale incercarii grupurilor relgioase de a remodela regulile societatii civile ale unui stat si in România, Rusia etc.

Ar fi interesant daca Corneliu ar dezvolta putin aceasta dilema (in loc de a concluziona cu “Punct”). Faptul ca statul Israel e o democratie imi e cunoscut. Cred insa ca ar fi mai de folos un raspuns mai nuantat legat de nedumeririle si ingrijorarile exprimate.

Nu ca armata are nevoie de asa niste impotenti mintali care n’au nici cea mai mica pregatire pentru a se incadra intr’o armata moderna. A invata matematica, fizica si elemente de cultura generala nu sunt considerate importante si deci ei ar putea lucra la bucatarie sau la ridicat gunoiul.

Lasitatea lor este de nedescris dar faptul ca ei pot sa traiasca in Israel si sa fie trantori si subventionati de stat rezulta din sistemul politic in care o minoritate asa-zisa religioasa poate sa dicteze majoritatii. Regimul quasi-teocratic incurajeaza in mod indirect purtarea lor criminala.

Dar, deducând eu din comentariile pe care le scrii că și d-ta trăiești în Israel, ți-aș aminti despre sinistrul personaj Baruch Goldstein de-acum un deceniu și jumătate. De ce o fac? Fiindcă am văzut în același timp reacția populației: îți amintești că mormântul lui Goldstein a deveni loc de pelerinaj, încăt a fost strămutat de la locația inițială? De fapt, în articolul meu nu voiam decât să „dau alarma” că ar fi posibilă apariția unui alt Goldstein, dacă nu se iau măsuri drastice în privința acestor provocatori.

Altfel spus, li s-a inoculat acelor tineri, sau chiar adolescenților, o pernicioasă doză de fanatism și rogu-te, ai bunătatea să-mi citezi un singur exemplu în care fanatismul, de orice gen, s-a dovedit benefic pt. omenire. Iar evenimentele de-acum dovedesc că acest fanatism de dreapta a mai urcat o treaptă, cred eu, și nu mai trebuie așteptat, asta e tot, sper că este clar pt. toată lumea!

Dar, ca o prima impresie ar reiesi ca de fapt aceste acte sunt cauza atacurilor teroriste arabe din “teritoriile ocupate”.

In primul rand eu dezaprob asemenea acte pentru ca noi, evreii israelieni, nu trebuie in niciun caz sa ne coboram la niveul terorismului arab, chiar si a celui de “sacaire” zilnica la care sunt supusi locuitorii israelieni de acolo. IN NICIUN CAZ.

Trebuie numai sa fie clar pentru toata lumea ca acestea sunt o reactie la ceeace fac DE FOARTE MULT TIMP arabii zi de zi si noapte de noapte. Unii tineri evrei exasperati decid sa incalce legea si incearca sa “faca ordine” prin mijloace huliganice. Si bine e ca ajung sa fie pedepsiti.

Subliniez, dimensiunile acestor acte condamnabile nu se pot masura in niciun caz cu cele ale atacurilor periculoase si extinse ale arabilor in special asupra masinilor care circula pe sosele in acea zona si care a dus nu o data la accidente cu pierderi de vieti. Si nu o data au fost si atacuri inarmate. Un bolovan aruncat in parbrizul unei masini in mers noaptea are efectul unei arme de foc.

Deci, e bine sa vedem fenomenul in reala sa proportie.

Deşi există preceptul biblic, specific răzbunărilor: “ochi pentru ochi,dinte pentru dinte”, lipseşte elementul care face ca răzbunarea să fie “de drept” – şi anume măsura.

Răzbunarea ca atare, chiar dacă este tolerată (dar nu în cadrul unei societăţi civilizate), ar putea avea doar un caracter individual, în nici un caz de tip global, şi fără o adresa precisă, aşa cum sunt faptele prezentate de stimata Doamna Rodica Grindea în acest articol, fapte abominabile prin asemănarea lor cu acţiunile unor specii de animale care ucid de dragul de a ucide… (in cazurile prezentate – răzbunare oarbā, cu adresā gresitā).