Există, pe de altă parte, o realitate evidentă: estul Ucrainei este rusofon, rusa fiind majoritară acolo. Interviurile luate aleator între ruși arată clar un sprijin masiv al rușilor pt măsuri de forță, ceea ce nu mă miră (inclusiv ruși foarte tineri sprijină aceste măsuri). Să vedem ce va spune referendumul de săptămîna viitoare, eu anticipez un vot masiv fie pt unirea cu Rusia, fie pt o autonomie de facto, adică tot un fel de unire cu Rusia.

În al doilea rînd, ucrainenii „propriu-ziși” nu sînt, din cîte știu eu, masiv pro-occidentali, ei doresc independența, dar nu neapărat afilierea la UE și cu atît mai puțin nu se simt confortabil într-o Ucraină antirusă.

Putem presupune, pe baza datelor istorice și sociologice, că vestul Ucrainei, de tradiție occidentală, este pronunțat pro-occidental. Nu pot avansa însă, pe ansamblu, un procent, posibil ca acești „autentici pro-occidentali” să fie în jur de 25–30 %. Acest clivaj social, național, naționalist și confesional trebuie luat în calcul.

Să presupunem, de dragul unui scenariu, că nu va fi referendum în Crimeea, că nu se schimbă nimic. Cum va controla Kievul o zonă majoritar filo-rusă și anti-occidentală? Cu forța? Începe să-i bată pe oameni, să-i aresteze? să-i tortureze? să-i oblige să iubească Occidentul „fascist”? (așa scria pe unele pancarte, că noul guvern de la Kiev este fascist).

România a anunțat oficial că se oferă pt servicii de mediere. Nu știu exact dacă statul român are un plan anume, ceva coerent, mai degrabă nu, dar gestul mi se pare bun, fie și numai pt a nu lăsa medierea exclusiv pe seama Poloniei care, știm asta, are interese majore în zonă. Deși îmi plac polonezii, nu-mi ascund un anume sentiment de teamă dacă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, am asista la un soi de front comun polono-ucrainean pe zona estică a UE, o „frăție slavă pro-europeană”, care ar reprezenta circa 100 milioane de vorbitori slavi și o suprafață imensă, mai mare decât o Germaniei. Mi-e teamă că noul guvern ucrainean va avea, față de românii de acolo, aceeași atitudine intolerantă precum guvernele anterioare. Faptul că se înlocuiește imperialismul sovietic neo-rusesc cu altul, posibil mai rău, „echt ukrainisch”, nu mă face să mă simt confortabil deloc. În plus, văd că, posibil de inspirație răsăritană, UDRM-ul începe să-și agite iarăși obsesiile de autonomie în secuime, complex obsesiv tragi-comic. Numai că acest tragism comic a generat, în trecut, tragedii umane imense.

Dacă adăugăm la toate acestea spiritul rebel, mai degrabă de tip anarhist, al „euroscepticilor”, grup tot mai numeros care, de fapt, nu are nicio alternativă la construcția europeană, c’est du bla-bla simplist, naționalist și îngust (la minte).

Pare din contra, Cameron e ferm împotrivă, așa scrie aici. Mă întreb însă de ce UK a avut drept să acționeze ferm în Falkland, aflate la mii de kiometri de Regat, iar Rusia ar fi timidă cu o regiune aflată chiar la poarta ei. Doar pt că episodul Falkland a avut loc în urmă cu 30 și ceva de ani în urmă, iar fenomenul Ucraina are loc acum?

E doar un episod care îmi vine în minte acum.

Așa cum am spus, declarațiile acestea nu-mi spun altceva decît „c’est du bla-bla”, veți vedea că, în final, Rusia își va aloca ceea ce dorește.

> Azi am citit ca guvernul britanic a declarat ca accepta reanexarea Crimeei

Această ştire nu mi se pare plauzibilă, am căutat şi n-am găsit-o nicăieri. Aveţi o referinţă?

Azi am citit ca guvernul britanic a declarat ca accepta reanexarea Crimeei si cu asta basta. 1-0 pentru Putin. Adevarul este ca nimeni nu va face nimic de facto desi veti auzi sau vedea tot felul remarci despre moralitatea lui Putin. Fait accompli.