Multa lume, f. multa lume, fara sa cunoasca realitatea Greciei de ieri, ca si de azi, repeta papagliceste niste stiri, care evident sunt ale creditorilor.

La inceputul anilor ’80, în Grecia, Ceausescu se bucura in general de o mare simpatie. Propaganda platita de el, evident ca dadea rezultate. Era “omul pacii”, nu se scria decat de acest aspect al regimului si nimic de libertatile democratice, care nu existau, de exemplu. Sa fie coincidenta ca atunci cand Ceausescu s-a suparat pe FMI, aceiasi media a inceput sa scrie partile negative ale regimului. Si erau destule. Cel cu bani are intotdeauna dreptate. Eeste evidenta insa din partea unor lideri europeni antipatia pt. guvernul Syriza si tanarul ei lider, Alexis Tsipras. Nu, nu e de extrema stanga, asa cum este denumit de multe surse de informare. Nici comunist. Este un democrat dupa parerea mea. Dece insa unii lideri europeni vizibil nu il vor si prefera pe cei care au dus tara in situatia descrisa sumar destul de pertinent, in textul publicat.

Sunt multe de spus. Ceea ce se impune de debitori este, dupa parerea mea, continuarea aceluiasi “medicament” administrat de catre specialistii in economie, care au accetuat si mai mult datoria Greciei. De unde sa platesti, fara dezvoltare? Tot din imprumuturi, care vor mari si mai muult datoria ?

V-as da un exemplu. Cand, acum 4-5 ani, G. Papandreu a propus referendum, a primit amenintari din partea statelor puternice din Europa. La vremea respectiva, d-nii Shultz si Gabriel, soc-democrati ca si Papandreu, fiind in opozitie, au criticat opozitia guvernului Germaniei, fiind in opozitie. Astazi dece critica si nu sunt de acord aceiasi d-ni cu referendum-ul ???????

Ma opresc aici fiindca, traind in Grecia, pot aduce si argumente pe care f. multa lume nu le cunoaste. Si asa cum se spune, adevarul este undeva la mijloc. Nu o fi exact la mijloc, dar nu tot ceea ce se publica este 100 % adevarat. Repet, textul face o descriere sumara, dar reala a istoricului datoriei Greciei.

Si o ultima remarca. Se aminteste de fostul prim ministru, pt. scurta vreme, C. Mitsotakis. Acesta a incercat sa faca ceva ca sa indrepte economia. A intrat in lupta insa cu sindicalistii. Avea o majoritate f. sensibila in parlament. Stiti cine a dat jos acel guvern? Dl. Samaras, liderul partidului de centru dreapta, revenit in partid in final si care din 2011 este partizanul reformelor, dar pe care nu le realizeaza, adancind si mai mult criza datoriei. Da, dl. Samaras nu a care nu era de acord cu reformele d-lui Mitsotakis.

[Din partea moderatorului: mulţumim pentru comentariu. Vă rog să folosiţi majuscule peste tot unde sunt necesare. De data asta le-am pus eu.]

Poporul nu isi intelege conducatorii care in realitate sunt foarte buni si convingatori artisti, ei promit, apoi conduc guverne semnalizeaza la stinga si merg la dreapta, se fac ca nu inteleg intrebari, vorbesc singuri dar mai au calitea de a-si urmari interesul.

In situatia de fata este posibil sa mimeze povestea cu gaina alergata de cocos si care se face ca se impiedica sa fie prinsa intrucit ii place.

Daca se dovedeste un bun interpret, respectivul va dovedi un rol istoric, ar putea sa alearga singur si sa ajunga al doilea. Un lucru este sigur, nici un politician nu crede ce spune si este imun la ceea ce aude.

Totusi el a stabiliti un record de sprijin si anume toata protipendada locului, absolut toti de dreapta il suste, oligarhi, fostul rege si multi politicieni de dreapta.

Dl Tsipras câștigă, așadar (cum altfel? doar erau așa de atractive discursurile sale), acuma însă e problema. Se duce pe ici, pe colo și zice (șmecher): poporul elen ne-a votat ca să-i ușurăm viața. Pardon, zice occidentalul, nu noi am făcut promisiunile, voi le-ați făcut. Dl Tsipras, obraznic ca orice gargaragiu, insistă, zice că Occidentul șantajează Grecia, Occidentul – căpos – zice nu și nu.

Dl Tsipras este, evident, disperat, știe foarte bine că miza lui a fost gargara, dacă nu reușește să-i fenteze cumva pe occidentali, să-l ierte cumva, a dat-o-n bară, grecii vor aștepta ce vor aștepta, după care îi vor da în cap. Și grecii sunt popor aprig, îl fentezi doar o dată, a doua oară iese cu bâta în stradă și dă la cap. Dl Tsipras știe asta, știe ce-l așteaptă dacă nu fentează bine.

Eu cred că asemenea politician a avut, are și va avea viitor: gargaragiu, șmecher de cartier, simpatic, alură de manelist de Ferentari… ce mai, băiat din popor, de-al nostru.

Este adevarat ca ultimile doua secole ale imperiului otoman au fost caracterizate de o feudalizare tirzie in care hegemoni locali au inlocuit si adjudecat puterea centrala a sultanului si in fapt au deturnat fonduri din bir si au cultivat coruptia pe fondul crizei economice pe care ei au produs.

In continuare statul s-a bazat pe structuri mafiote parastatale bazate pe coruptie.

In anul 1990 Primul Ministru K. Mitsotaki a incercat sa efectueze o indreptare si o curatire numita katharsis. Fostul prim mistru si citiva colaboratori au fost supusi unui proces inclusiv de coruptie terminat cu moartea in instanta a unui colaborator si constatarea lipsei de dovezu pentru restul. Presedintele de atunci K. Karamanli a propus dezvinovatirea lui A. Papandreu pentru a se mentine linistea sociala.

In aceea perioada exista o practica legala inclusiv in Germania si anume plata de catre firme si primirea de catre oficiali de stat si firme a unui comision. Aceste comisioane erau distribuite in parte pentru scopuri de sustinere clientelei politice.

O comanda de stat in domemeniul apararii sau a constructii de drumuri genera comision al guvernului.

Fondurile europeene, distribuirea si deturnarea acestora a generat o industrie a coruptiei. Aceasta este o carateristica in multe tari din Europa.
Cele mai mari surse ale coruptiei se vor perpetua si nimic nu se va schimba.