Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor

este uluitoare, colosală.

Generația mea nu a apucat acele vremuri și, poate, Ana Blandiana a intrat azi într-un con de umbră din cauza implicării sale în politica anilor ’90, mulți intelectuali români au trăit cu speranța unei Românii conduse de o generație de tip Solidaritatea ori Forumul Civic. Au eșuat, nu numai din cauză că erau naivi ori slabi, cum spun mulți, ci din alte motive, mult mai bine consolidate în tenebrele României post-Ceaușescu și chiar post-Iliescu.

Poate dintr o datorie civica, morala fata de istorie vom continua sa publicam medalioane, pagini menite sa prezinte tinerilor episoadele de dinainte de 89.

Mi-am amintit, în timpul scurtei corespondenţe pe care am avut-o cu dânsa pentru a obţine permisiunea reproducerii unor poeme în articolul lui Florin, de nimic altceva decât de… Teoria Complexităţii.

Potrivit acestei teorii, fenomene aflate în relaţii care ne scapă, sunt intim corelate. Este faimos exemplul folosit: “un fluture zboară de pe o floare pe alta în Himalaya şi un uragan se produce în Oklahoma”. Legătura? Fluture->Praf diafan de polen->Un cerb strănută->Avalanşă de zăpadă->Curent de aer->Modificare a unor curenţi atmosferici de înălţime -> Lanţ de efecte -> uragan în Oklahoma.

În 1988 poemul “Arpagic” al Anei Blandiana (vezi şi: http://www.digi24.ro/Ştiri/Digi24/Actualitate/Ştiri/A+Blandiana+despre+poezia+Arpagic+Cartea+a+dispărut+din+librării)avea să-mi schimbe viaţa definitiv. Mi-am spus atunci: iată o femeie curajoasă care luptă cu creionul împotriva unei încrengături dictatoriale infernale, iar noi stăm cu mâna în sân nefăcând nimic. A urmat asocierea în vederea tipăririi unui ziar împotriva regimului Ceauşescu şi… restul este istorie. Sunt azi unde sunt şi ceea ce sunt şi datorită Anei Blandiana.