Toamna în stânga și dreapta strunele destramă

și bat în peretele dintre viață și moarte,

am venit acasă, risipitor

ca de obicei,

în târg la han.

am pierdut ultimul galben la roata fără noroc,

în târg la han.

Am uitat cheia.

Și știu, că auzi cântecul acela cu viori, cu voci șoptite din mașina deschisă,

Locul tău e în dreapta mea,

În față,

Și tată drag, vino să mai dăm o raită prin lume,

dealungul râului,

Îți voi repetă vers cu vers cântul.

-Copile nu-i nevoie de cuvinte când octombrie lumea pe la case, și turmele somnul duc,

noaptea luna, stelele.

tu zilele de altădată și anii, pe când sania grea o trăgeai prin zăpezi,

și rădeam.

Cad cristaluri pe ape,

aruncă-mi cheia să ajung la tine.

-Copile, jos pe râu, stropii de ploaie mă cheamăă. E târziu, tu poți să mai stai, eu nu…

 

Zicea doar așa bietul de el. Mă mințea,

Jos pe râu lacrimi cad, și nu ploi, el dispăru în odaia cu vedere

la munți,

mai sus de râu.

PS Pictura-pastel in culori de toamna apartine pictoritei Dorothy Maier.