The idea of starting the construction of the Danube–Black Sea Canal seems to have been suggested to Romanian leader Gheorghe Gheorghiu-Dej by Soviet leader Joseph Stalin during a visit to the Moscow Kremlin in 1948. Gheorghiu-Dej’s chief of staff stated that Stalin indicated the canal as a means of getting rid of the rich peasants and of the enemies of the people and promised support to the authorities in identifying the people hostile to the regime and by providing construction equipment for the canal. He also stated that Gheorghiu-Dej was not convinced by Stalin’s recommendations, suspecting that the canal was actually part of the Soviet Union’s expansion strategy. It has since been found out, that Stalin’s initiative was based on a secret study, commissioned in 1947-1948, which recommended building a soviet submarine base at the Port of Midia, which was suitable because of its proximity to the Bosphorus and because of the rocky foundation…

A mai fost apoi etapa 1973-1987…

Curios, Wiki românesc este mult mai succint.

> Canalul Dunărea- Marea Neagră nu era inițiativa sovietică. Citind pe Marin Preda, …

Am citit după apariţia ei (obţinută prin relaţii) cartea lui Preda şi îmi amintesc altceva. Iată ce afirmă o sursă:

… Mâna care a trasat ferm Canalul Dunăre-Marea Neagră pe harta României a fost Iosif Visarionovici Stalin. Într-o întâlnire la Moscova, Stalin i-a indicat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej cea mai bună soluţie pentru reconstrucţia ţării: realizarea unui canal care să taie Dobrogea de la vest la est, între Dunăre şi Marea Neagră. …

Şi i-ar mai fi spus Stalin lui Dej, care se plângea, că acest canal poate fi folosit cu mult succes pentru a curma bancurile anticomuniste care se bucurau de o largă răspândire în ţară. În consecinţă canalul a fost folosit şi în acest scop.

Canalul Dunărea- Marea Neagră nu era inițiativa sovietică. Citind pe Marin Preda, care s-a inspirat din sursele Secu, Dej a pornit „lucrarea” exact cu scopul pe care l-ați arătat. Ceaușescu l-a văzut ca pe o realizare „măreață”, „să se plimbe cu vaporul”. Acum nu știu ce folos are.

Acum despre petrol – Germania nazistă a beneficiat de petrol din R., apoi URSS a luat petrol în contul daunelor provocate de participarea R. la războiul „sfânt” antisovietic. Mai departe – nivelul de trai în R. sub Dej și în primii ani ai lui Ceașcă a fost mai ridicat decât în ultimii ani ai lui Ceașcă, când foamea a devenit un fenomen. Este bine ca istoria să nu fie deformată.

În leg. cu Galați, aveți poate dreptate, eu nu am datele necesare, dar nu cred că URSS era interesată de Galați. Până la ieșirea isterică a lui NC, din balcon, în 1968, România era pentru URSS prea puțin interesantă, nici politic, nici economic. Afirmația mea, că țările socialiste s-au bazat pe sprijinul sovietic este incompletă, desigur, cu excepția Albaniei, Cubei, Mongoliei, celelalte ţări s-ar fi descurcat şi fără sprijinul lui Big Brother.

> Combinatul siderurgic langa Galati a fost o aberatie de dragul Uniunii sovietice, fierul si carbunele se aflau in Banat langa Resita.

Am văzut exprimată şi o părere opusă:

“Building the works went against the wishes of the Soviet Union, whose leader Nikita Khrushchev, supported by the more industrialized Czechoslovakia and East Germany, wanted to have the southern part of the Comecon focus on building agrarian economies”.

Relativ la sprijinul economic acordat tarilor socialiste de fosta uniune sovietica circula un banc in anii 1948-50: Acordul Romano-Sovietic – Ei ne iau petrol si noi le dam grau.

Combinatul siderurgic langa Galati a fost o aberatie de dragul Uniunii sovietice, fierul si carbunele se aflau in Banat langa Resita.
Canalul Dunarea-Marea Neagra era un fel de lagar de munca fortata de care Romania n’avea nevoie. Asa de ajutor merci beaucoup, ma lipsesc.

Cel mai frumos este cuvântul regurgitare, restul nu am reținut, vă urez sănătate deplină, bucurați-vă de antisocialismul Dvs. „extremist”

După ce l-am citit, să citez din deplina desfăşurare a gândirii sale filosofice: “Ce vrea omul? Să fie liber, să aibă mâncare, haine, mașină, serviciu, pensie, iar creatorii să creeze. Restul sunt vorbe”.

Scurt şi concis, acoperind astfel rapid toată gama dorinţelor nemărginite ale întregii umanităţi… Nu ne spune însă BMB cum ajunge “omul” său la realizarea lor, poate deoarece ele fac parte din acele “vorbe” restante.

Apoi BMB se arată categoric, prin lozinca: “Stop exceselor, prin impozite”. Aceasta se bazează pe un verdict personal, cu un puternic iz socialist: “Iar polarizarea bogăției fără contribuția la bunăstarea semenilor care muncesc și ei, este groparul oricărui sistem”. Ideea de gropar (de regulă al capitalismului) ştim de multă vreme de unde provine şi vedem că nu se şterge cu una, cu două.

O consecinţă ar fi, de exemplu, să se naţionalizeze de la moştenitori roadele muncii părinţilor lor, deoarece ele “îngroapă sistemul”. Că le amputăm prin aceasta şi părinţilor, şi moştenitorilor, din libertăţile lor fundamentale nu mai contează pentru profundul comentator şi nici faptul că bogăţia acumulată a unora deseori devine izvor de bunăstare pentru mulţi alţii.

Pe de o parte, propovăduieşte deci BMB, “Egalitarismul impus este o nerozie”, pe de alta însă, ignorând propria-i inconsecvenţă, dictează un “Stop exceselor, prin impozite”. Se constată că şi după el, cum zice o glumă amară, consecvenţa este produsul minţilor mici.

“Vorbele” nu-i displac însă lui BMB, unele dintre ele îngrămădindu-se în comentariul său într-un amestec insalubru din care nu lipsesc Stalin, Hitler, svastica, stele cu diferite numere de colţuri, etc., etc. Adică idei în dezordine ce i-au trecut prin cap în acel moment culminant al reflectării profunde, preaplinul regurgitării fiind revărsat direct asupra cititorilor.

Este precis ceea “ce vrea omul”!

> … economia socialistă din 15 ţări se baza pe sprijinul URSS, cu marile sale resurse naturale, plus ce se mai găsea în fiecare ţară.

Dv. numiţi ceva impus “spijin”? Este un limbaj care mi se pare neadecvat. O consecinţă a fost că mai târziu Romania a trebuit să importe minereu de fier tocmai hăt din India, ca să nu-i moară o parte largă din industrie. E doar un exemplu.

> Marx avea dreptate că economicul primează, nu politicul.

Aşa să fi fost? În comunismul implementat după ideile lui (adică pretutindeni) politicul a forţat perenitatea sistemului, în ciuda prăbuşirii evidente a economicului. Noi ne facem că muncim, iar ei se fac că ne plătesc, cum zicea o vorbă de duh din trecutul nostru.

> Şi eu pot propune unul chiar ad hoc – libera iniţiativă, libertate de deplasare şi exprimare, limitarea averilor prin impozitare progresivă, eliminarea politicii de dominaţie externă, etc.

Adică, mă scuzaţi, un amestec contradictoriu. De exemplu cum se împacă impozitarea progresivă cu libera iniţiativă? Sau despre ce “dominaţie externă” neprecizată (e mai uşor aşa, sună bine) vorbiţi?

> Poate, însă SUA nu este o ţară comunistă, nici cu sistem social-democrat, iar tensiunile sociale-rasiale-religioase o ţin pe loc.

I-aţi găsit păcatul capital, “tensiunile” de toate felurile care o frânează. Şi totuşi a progresat şi progresează ca nici o altă ţară, inclusiv în domeniul “tensiunilor”…

> Oricum eu nu arunc la gunoi dreptatea socială, ceea ce ar fi o componentă a unui comunism încă nenăscut.

Întotdeauna o nouă implementare a comunismului a pretins că va fi altfel decât cele dinainte, dar toate au adus cu ele aceleaşi lucruri: sărăcie, nedreptăţi şi nenorociri de toate felurile pentru generaţii întregi, etc.

Puteţi să visaţi la un altul, ca toţi socialiştii, deoarece ceea ce s-a întâmplat până acum trebuie şters rapid cu buretele din memorii şi declarat irelevant. Iar faptul că se trăieşte mai liber şi mai bine în multe ţări nu pune sub semnul întrebării asemenea visuri, şi nici nu incită la încercarea de a desprinde ce face statele de drept să fie mai bune decât toate încercările de dinainte ale socio-comuniştilor.

1. Comunismul a fost distrus de oameni, atât intelectuali, cât şi cei mai puţin intelectuali, economia socialistă din 15 ţări se baza pe sprijinul URSS, cu marile sale resurse naturale, plus ce se mai găsea în fiecare ţară. Dezamăgirea a pornit de la starea economică, adică Marx avea dreptate că economicul primează, nu politicul. Idei sunt multe, lac să fie, că broaşte-s destule.
2. Comunismul ca sistem politic este doar cel cunoscut în secolul XX, el s-a prăbuşit. Pe plan teoretic, că văd ce importanţă se acordă ideilor, comunismul este de multe ]feluri[, simplist vorbind. Şi eu pot propune unul chiar ad hoc – libera iniţiativă, libertate de deplasare şi exprimare, limitarea averilor prin impozitare progresivă, eliminarea politicii de dominaţie externă, etc. Dar veți spune că reproduc sistemul american. Poate, însă SUA nu este o ţară comunistă, nici cu sistem social-democrat, iar tensiunile sociale-rasiale-religioase o ţin pe loc. C[est tout, v-am dezamăgit. Oricum eu nu arunc la gunoi dreptatea socială, ceea ce ar fi o componentă a unui comunism încă nenăscut. Să recitim Scrisoarea III de Eminescu pe care un critic retardat a numit-o o satiră la adresa marxismului.

> comunismul nu a fost distrus prin idei, este doar o metaforă neizbutită a autorului

Dar prin ce a fost distrus? Sau nici n-a fost distrus?

> despre ce comunism vorbim?

Dv. ce feluri de comunism distingeţi?

> […]

Etc.