> Unde este „avalanșa” lui Victor, (…) de achitări ?

De exemplu aici:

“Practic, cele 207 achitari obtinute in instanta de DNA sunt “realizate” in cele 6 luni ale anului 2018!”.

Motivele cele mai dese ale achitărilor arată munca superficială (este o bănuială minimă) făcută de procurorii de la DNA. Acestea sunt:

“fapta nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege”, “nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”, “fapta nu exista”, “fapta nu este prevazuta de legea penala”, “nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”

> Dorința lui bolnavă de afirmare (T. Toader – vm) , plăcerea lui trufașă că poate domina personajele de maximă putere din stat, îl face să calce în picioare principiile unei justiții drepte, (…)

Ce mai, un dictator “bolnav” şi “trufaş”!

Vom vedea ce va dăinui în timp, şi cu ce efecte, din opera lui T. Toader de reformare a aparatului judiciar, puternic viciat sub Traian Băsescu şi Monica Macovei, ca şi legislaţia în sine.

P.S. Aţi dat şi dv. odată un link, iar rezultatul este: “Pagina nu a fost găsită (404)”.

Ca să fie “avalanșă” de achitări, ar trebui, matematic gândind (dacă se poate !), ca cel puțin jumătate din dosare să fie destinate achitării, nu-i așa ?

Or, an de an procentul de condamnări definitive pe dosarele DNA a fost între 85 și 90% ! (https://www.cotidianul.ro/procentul-de-condamnări-definitive-obținut-de-dna/)

Unde este “avalanșa” lui Victor, pus pe apărarea lui Dragnea și Tăriceanu, care văd și ei (noaptea în vis, împreună cu Victor), AVALANȘE de achitări ?

@ Alexabdru

Având în vedere ultimele intenții ale ministrului justiției, Tudorel Toader, care pregătește un OUG de “iertări de păcate”, inclusiv pentru condamnări definitive deja pronunțate, termenul de “condamnare definitivă” devine aleatoriu și pendinte de poftele politicienilor corupți ai PSD-ALDE !

O slugă mai supusă, de intelectual de clasă înaltă cum este, a fost-profesorul universitar Tudorel – faţă de niște indivizi politici de cea mai joasă rasă, nu a mai existat în România – decât în operele lui Caragiale

Dorința lui bolnavă de afirmare, plăcerea lui trufașă că poate domina personajele de maximă putere din stat, îl face să calce în picioare principiile unei justiții drepte, pe care le-a predat și solicitat studenților săi, si a jurat s-o apere.

Publicarea lunară a datelor de la DNA pe ACUM nu este astfel decât un “exerciţiu de stil”, determinat vizibil de avalanşa de achitări din acest an şi de acuzaţiile cu privire la metodele ilegale folosite pentru a fi forţate condamnările. Despre ambele am tot vorbit pe ACUM.

Am constat din cifre doar ce ştiam din date deja inainte şi anume că în cifrele de condamnări nu se constată o scădere importantă a corupţiei generale, în pofida unei armate de oameni care o combate de atâţia ani.

Să fie oare ceva putred la mijloc în această luptă, la fel ca şi în veşnicul “război împotriva drogurilor” (War on Drugs, Nixon, 1971)? Cel puţin în acesta se face câte ceva pentru prevenirea “consumului” şi pentru limitarea consecinţelor, lucruri despre care nu am auzit în “lupta împotriva corupţiei”.

Obiectivul principal al luptei anti-corupţie este, aşa cum se exprima plastic un cunoscut ziarist: “La puşcărie!”.