> Este păcat că Victor, autorul articolului de mai sus, nu a avut reflexul să vadă dacă nu cumva împricinatul a făcut vreun comentariu (validare? completare?) la transcriptul acela.

Am căutat înainte pe web ce s-a spus pe acest subiect. Am dat de exemplu de o emisiune interesantă aici , pe care o semnalez în treacăt pentru cei ce doresc să adâncească puţin subiectul.

Din păcate mi-au scăpat declaraţiile d-lui Danileţ făcute pentru Newsweek.ro, dar deoarece mi s-au părut revelatoare, le-am publicat ca o actualizare a articolului. Mulţumesc că mi le-ai semnalat!

> Deci, în opinia lui Danileţ, faptul însuşi că magistraţi se întâlnesc cu salariaţi ai SRI-ului nu este în sine condamnabil / blamabil / reprobabil.

Opinia cui anume o combaţi acum? Este de domeniul public că ofiţerii SRI au sarcina de a informa magistraţii, în condiţiile prevăzute de lege, asupra abaterilor cu consecinţe penale ale unor persoane suspectate.

> Cum am mai scris, Serviciul Român de Informaţii este o componentă legitimă a structurii statului român, (…)

Nu este nici nou şi nici nu văd legătura cu cele scrise de mine. Să observăm mai degrabă întrebarea pusă de ziaristul Silviu Sergiu de la Newsweek.com d-lui Danileţ:

“De ce nu ați scris acest mesaj în ultimii ani, când ați aflat despre aceste grozăvii din justiție?”

dl. D[anileţ] face dezvăluiri despre relaţiile între judecători şi SRI.

Transcriptul convorbirii telefonice cu Cristi Danileţ despre care relatează articolul a apărut în „Ziarul de Cluj” pe 15 mai 2018.

Este păcat că Victor, autorul articolului de mai sus, nu a avut reflexul să vadă dacă nu cumva împricinatul a făcut vreun comentariu (validare? completare?) la transcriptul acela. Ar fi fost util pentru informarea ceva mai completă a cititorilor, eventual evitarea unor neînţelegeri.

Şi într-adevăr, chiar a doua zi, pe 16 mai, Cristi Danileţ face câteva declaraţii pentru Newsweek România legate de transcriptul amintit mai sus. Iată o precizare privitoare la relaţiile între magistraţi şi SRI:

Newsweek.ro: Mă interesează relația magistrați – SRI…

Cristi Danileţ: Ce anume [vă interesează]? Că sunt magistrați care s-au întâlnit, care au vorbit cu ofițeri SRI? Da, sunt. Și cu politicieni, dar asta nu e neapărat ceva rău. Ideea e dacă au făcut ceva rău. Știm toți că procurorii au lucrat, la un moment dat, cu SRI. Eu n-am spus că au făcut ceva rău. […] Am văzut magistrați întâlnindu-se cu jurnaliști, cu politicieni, cu ofițeri SRI, cu oameni politici, cu președinți de stat.

Deci, în opinia lui Danileţ, faptul însuşi că magistraţi se întâlnesc cu salariaţi ai SRI-ului nu este în sine condamnabil / blamabil / reprobabil. Totul depinde de ce anume au discutat şi de ce prevăd legile şi celelalte prescripţii pentru asemenea situaţii. Lucru pe care l-a menţionat, într-un fel, şi dl. Sfartz în comentariul său.

PS: Cum am mai scris, Serviciul Român de Informaţii este o componentă legitimă a structurii statului român, dar diabolizarea acestuia prin identificarea automată cu fosta Securitate este un truc propagandistic ieftin: el este menit să provoace asociaţii involuntare negative, cu implicaţia că orice contact al oricui cu SRI să fie blamabil.

Ce aţi înţeles oare dv. din afirmaţiile următoare ale judecătorului Danileţ?

“Am văzut comentarii ale proceselor în curs de derulare, ba până și indivizi care pozau în deontologi dar dincolo stăteau la masă cu politicieni și ofițeri din SRI (…) Membri ai inspecției și membri ai CSM au devenit complici la această stare de lucruri. Șefi de instanțe au devenit la rândul lor abuzatori în acest spațiu de libertate”.

Dacă aţi înţeles doar că magistraţii, aşa cum scrieţi, “se întâlnesc la o masă, intr-o sufragerie, pe strada, la restaurante, în cârciumi – la o bere, sau la un colț de stradă, dacă petrec cu lăutari, (…)”, atunci poate că recitiţi şi reconsideraţi textul.

> Deci, degeaba ați scris Domnule Victor Manta, un text (…)

Citindu-vă, v-aş da dreptate, dar sper că alţi cititori au înţeles corect dezvăluirile revelatoare ale d-lui Danileţ.

> (…) degeaba a scotocit reportera Trif prin secretele personale ale lui Danilet (…).

Aceste aşa zise “secrete personale” au ajuns în domeniul public (ca şi invenţiile dv. recente), iar d-na Trif şi-a făcut bine meseria, încercând să obţină explicaţii din partea d-lui Danileţ, chiar dacă fără succes. Este de remarcat că, deşi tânără, dânsa nu s-a lăsat deloc intimidată de ameninţările făţişe ale judecătorului vedetă.

Explozia de lăudăroşenie a judecătorului: ” (…) eu am scris ISTORIE, doamnă, în țara asta! De 14 ani de zile” face doar ea toate paralele! În acest fel dl. Danileţ continuă să contribuie la această ISTORIE la care nu se mai opreşte să participe, acum dând în vileag, fără să vrea, ceva ce poate fi calificat, folosind în mod potrivit vorbele dv., drept gunoi moral al justiţiei române.

Infracțiune este dacă se dovedește că la practicarea de drepturi comune – se trădează interese de stat, se încalcă codul penal sau civil, se trădează secrete de stat sau de serviciu.

În rest, oricine poate râde, poate plânge, poate să cânte,s ă danseze singur – sau cu oricine !

Este o absurditate inventată de ziariștii de doi bani, cei din presă “galbenă” – care scot păcate și greșeli din orice.

Prezentarea unor comportamente civile normale ale unor persoane publice, de la orice nivel care se întâlnesc cu absolut oricine, ca fiind anormale si interzise este cel puțin o încălcare a drepturilor omului, și nu este nimic rău dacă președintele ar merge la o cârciumă, să stea la o bere cu oricine, inclusiv cu persoane rău famate pentru unii, cât timp aceste persoane suspuse nu încalcă cel puțin – cele zece porunci !

Deci, degeaba ați scris Domnule Victor Manta, un text – ca fiind ceva exceptional și degeaba a scotocit reportera Trif prin secretele personale ale lui Danilet, pentru că rezultatul nu este decât gunoi moral !!