Să încerc să completez, folosind o informaţie din presă la care dau şi referinţa.

Acesta este cercetat pentru abuz în serviciu, participaţie improprie la purtare abuzivă, participaţie improprie la fals intelectual, participaţie improprie la uz de fals.

“Am calitatea de suspect pentru infracţiunile pe care deja dumneavoastră le cunoaşteţi (…) Îmi asum toată acţiunea, pentru că a fost bazată pe lege”, a susţinut el. Sursa.

Cu aceleaşi statut şi pentru aceleaşi acuzaţii s-au ales şi alţi doi ofiţeri superiori de la Jandarmerie:

– colonelului Gheorghe Sebastian Cucoş, prim-adjunctul Jandarmeriei Române

– colonelul Cătălin Sindile, şeful Jandarmeriei Române

A mai fost convocat la PÎCCJ şi comisarul-şef de poliţie Mihai Dan Chirică, secretar de stat pentru relaţia cu prefecţii din Ministerul Afacerilor Interne.

Context:

Procurorii militari de la PÎCCJ au deschis un dosar penal în legătură cu modul în care au intervenit jandarmii în timpul protestului din 10 august.

Parchetul General anunţa la începutul acestei luni că la Secţia Parchetelor Militare au fost depuse 770 de plângeri penale de către persoane care au avut de suferit în urma intervenţiei jandarmilor.

Despre calitatea de suspect:

Se numeşte suspect persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (art. 77 şi art. 305/3 CPP).

> Ţinând cont de aceste fapte, calculul tău cu privire la cui trebuie să-i fie loial maiorul L. Cazan (şi încă „pe termen lung”, adică statisticeşte vorbind), devin caduce. Cum calculul tău constituia baza încrederii tale în spusele maiorul L. Cazan, şi această încredere a rămas astfel fără bază.

Poziţia mea exactă era următoarea: (23-8-2018 la 19:11)

“Dacă ţine seama de politic, îşi face dependentă funcţia de sa de acel politic, lucru schimbător, drept care va mulţumi astfel doar o parte a politicului şi a populaţiei divizate, şi va nemulţumi restul.

Dacă nu va ţine seama de politic, ci îşi va face strict datoria, riscă să nemulţumească, rând pe rând, şi pe unii, şi pe alţii.

Pe termen lung, după părerea mea, opţiunea a doua ar trebui să fie mai în avantajul sefului poliţiei, şi în acest fel şi a populaţiei”.

> Ţinând cont de aceste fapte, calculul tău cu privire la cui trebuie să-i fie loial maiorul L. Cazan (şi încă „pe termen lung”, adică statisticeşte vorbind), devin caduce. Cum calculul tău constituia baza încrederii tale în spusele maiorul L. Cazan, şi această încredere a rămas astfel fără bază.

Este ciudat cum, doar aparent pe baza celor scrise de mine, ai ajuns la această concluzie.

> Într-adevăr, maiorul L. Cazan, adjunct al Serviciului de Ordine Publică al Jandarmeriei Capitalei, este embeded într-o ierarhie militară şi se află destul de jos în această ierarhie.

A mai crescut (mai jos)…

@Alexandru (29-8-2018 la 19:34)

> Maiorul Laurențiu Cazan, cel care a coordonat intervenția jandarmilor la protestul din Piatra Victoriei din 10 august, (…), a fost numit, miercuri, în functia de director general al Jandarmeriei București pentru 6 luni.

Am aflat pentru ce a fost promovat:

„Având în vedere faptul că la nivelul conducerii Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București a încetat împuternicirea pe funcția de director general a domnului locotenent-colonel MASTAN Alin, pentru asigurarea continuității la comandă și a bunei desfășurări a activităților(! – vm), la nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române s-a dispus împuternicirea pe o perioadă de șase luni în funcția de director general al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București a domnului maior CAZAN Laurențiu’, se arată într-o informare a Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București.

> Şi atunci maiorul L. Cazan ar putea rămâne singurul ţap ispăşitor.

El şi-a asumat de la început, foarte clar, toate deciziile sale. Mi se pare o poziţie clară a unui om pe care l-a preocupat să-şi facă datoria, şi anume păstrarea ordinii publice, în conformitate cu “fişa postului”.

Complement de informaţie

Acțiunea Jandarmeriei din România a fost una corectă şi coerenta. Noi folosim grenade cu exploziv. O spune Bertrand Cavallierre, general cu 2 stele, fost șef al Jandarmeriei franceze. (…)

A existat un comportament foarte agresiv din partea unor indivizi. Jandarmii s-au găsit în situaţia să apere clădirea guvernului, pentru că aceasta reprezintă statul. Este imperativ să fie garantată stabilitatea instituţiilor. Sursa.

“Nimeni nu a actionat fara ordinul meu. Imi asum tot”, declarase el într-un interviu. Ceea ce este un bun motiv să fie răsplătit: înseamnă că nimeni altcineva, inclusiv din ierarhia politică, nu poartă vreo răspundere pentru cele întâmplate – în cazul că Parchetul Militar de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va încerca să determine răspunderile în cadrul anchetei care are, iată, deja 700 de plângeri penale.

Însă Parchetul Militar de pe lângă ÎCCJ este subordonat administrativ lui Augusin Lazăr, care a fost pus pe un scaun ejectabil de T. Toader. Dacă Lazăr este ejectat, urmaşul său ar putea cocoloşi ancheta, dacă va fi ales cu pricepere de acelaşi T. Toader. Şi atunci maiorul L. Cazan ar putea rămâne singurul ţap ispăşitor. Deci îşi merită avansarea… doar că este numai temporară…

> Nu sunt un adept al surselor, accept un adevăr si pe jumătate, dar să fie găsit de mine.

Atunci încercaţi să găsiţi, fără folosirea surselor de vreun fel, când a murit Ramses I, iar după aceea să-mi spuneţi şi mie cum aţi făcut să aflaţi. Eu ştiu, deoarece m-am uitat pe internet şi am găsit imediat surse utile, pentru dv. nu va fi însă la fel de simplu.

> (…) am scris pe GOOGLE.RO „ziarista Dora Vulcan”. Cum am scris ultima literă, a și apărut o pagina întreaga din care la prima rubrică scrie: „Dora Vulcan – Rezultat Căutare – Revista 22 https://revista22.ro/autor.php?s=Dora+Vulcan”

Genial! Iar acum explicaţi-mi, vă rog, de ce s-a deschis la dv. tocmai google.ro, şi nu google.com ca la mine, atunci când am căutat anul de moarte al lui Ramses I. Dacă nu reuşiţi, vă explic eu, dar sper să nu fie nevoie.

De altfel d-na Vulcan mi-a scris înainte: “(…) fac o concesie de astă dată: https://revista22.ro/autor.php?s=Dora+Vulcan, (…)”. Sursa. Era atunci oricum la mintea cocoşului să cautaţi pe google.ro, deşi nu mai era nici o nevoie.

> Puteți, oferi Stimate Domnule Manta, o definiție nouă pentru termenul „minciuna” ? (apropo, nu știu care din cei 6 de Manta Victor sunteți Dvs. la o căutare cu tema: „ziaristul Manta Victor”, toți având alte meserii decât cu hârtia de ziar !). (…) Nu mă reped ca un buldog la gâtul omului.

Insinuarea dv. de “minciuna” este grosolană, în special deoarece nu am pretins niciodată a fi un ziarist de profesie. Şi chiar dacă folosiţi introducerea ”Stimate Domnule Manta”, prin aceasta insulta dv. nu se schimbă.

Faptul că am scris articole pentru ACUM nu face din mine un ziarist, aşa cum nu face nici din dv. Deci pe viitor mă aştept de la dv. să fiţi MULT mai atent cu privire la ce termene folosiţi în schimbul de păreri cu mine, şi să nu semănaţi cu buldogul de care vorbiţi.

> PS. Pe mine mă bucura când apare un nou nume la Acum, am un sentiment de frate,indiferent cât de bine sau mai puțin bine-scrie !!.

Aveţi parte atunci de o bucurie de lungă durată, deoarece d-na Vulcan publică pe ACUM din sept. 2012, adică de nu mai puţin de aproape 7 ani! Aşa bucurie ca la fraţi să fie.

> Sunt două subiecte pe care le-ai antamat…

Nu, subiectele erau în număr de patru.

> Credibilitatea spuselor şefului (adjunct al) jandarmilor
> După câte ştiu, politicul îl numeşte pe acest şef…

Ar fi ilegal să fie aşa. Într-adevăr, maiorul L. Cazan, adjunct al Serviciului de Ordine Publică al Jandarmeriei Capitalei, este embeded într-o ierarhie militară şi se află destul de jos în această ierarhie. Numit politic (şi, poate, subordonat politicului reprezentat de Ministrul de Interne) este vârful acestei ierarhii, Inspectorul General (adică pe ţară) al Jandarmeriei. Între acesta şi maiorul L. Cazan există cel puţin două nivele de ierarhie militară. Acestea sunt: şeful Serviciului de Ordine Publică al Jandarmeriei Capitalei, apoi şefului Jandarmeriei Capitalei.

Deci maiorul L. Cazan este scufundat adânc în ierarhia militară şi este subordonat numai acesteia. De aceea zic că ar fi ilegal pentru maiorul L. Cazan să accepte ordine direct de la Ministrul de Interne, sau de la şeful guvernului, sau de la administraţia Municipiului Bucureşti etc.

Ţinând cont de aceste fapte, calculul tău cu privire la cui trebuie să-i fie loial maiorul L. Cazan (şi încă „pe termen lung”, adică statisticeşte vorbind), devin caduce. Cum calculul tău constituia baza încrederii tale în spusele maiorul L. Cazan, şi această încredere a rămas astfel fără bază.

Dar sunt alte circumstanţe care trebuie considerate. Maiorul L. Cazan va fi audiat de Secţia Militară a Procuraturii de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul anchetei asupra eventualelor excese ale jandarmeriei. Pentru început ca martor, dar dacă ipoteza exceselor se confirmă, se poate transforma în inculpat. Este neclar în ce măsură se poate ascunde în spatele ordinelor superiorilor săi, căci trăim în epoca post-Nuremberg…

Şi nici pe politic nu poate conta. Dacă modificările din CP, CPP şi din legile justiţiei nu vor fi aprobate până la judecarea în recurs la ÎCCPJ a preşedintelui PSD Dragnea, acesta din urmă riscă să fie condamnat definitiv, şi anume la închisoare fermă; eventual şi Tăriceanu. În această situaţie coaliţia PSD/ALDE plus UDMR explodează şi guvernul cade. Guvernul, adică eventualii dătători de ordine – indirecţi – ai maiorului L. Cazan. Cine mai apără atunci ficaţii maiorului? 😉

În momentul declaraţiilor pe care le-a dat, maiorul L. Cazan înţelesese probabil deja că trebuie să-şi pregătească apărarea în vederea cercetărilor Procuraturii Militare şi ale Tribunalului Militar, de mersul cărora depinde cariera sau chiar libertatea maiorului. Preocuparea sa principală era, probabil, aceasta, şi nu adevărul. Ţinând cont de aceste elemente, am, parafrazându-te, toate motivele să mă îndoiesc de spusele d-lui maior Laurenţiu Cazan.

Ce a spus el despre „sticlele incendiare aruncate de manifestanţi asupra jandarmilor” (justificarea intervenţiei în forţă a jandarmilor) poate fi adevărat, dar poate fi parţial sau deloc adevărat. Citind declaraţii lui publice pe care le citezi, văd că:
– maiorul, când a auzit de la colegi despre „maşina plină cu sticle incendiare distribuite manifestanţilor”, nu le-a ordonat să intervină imediat şi să oprească distribuirea şi să aresteze pe deținătorul maşinii şi să adune probe, inclusiv filmări (sau aparatura respectivă nici n-a fost cumpărată deoarece banii Uniunii Europene destinate Jandarmeriei Române au dispărut în buzunarele cuiva – desigur ca urmare a uneltirilor atotprevăzătorului stat paralel ?)

– nici nu a alertat pe colegii săi de la secţia antiteroristă a Jandarmeriei Capitalei, dată fiind gravitatea extremă faptului, să facă aceste lucruri, deşi se aflau prin preajmă

În orice caz, maiorul nu spune că ar fi făcut astea, deşi ar fi fost în interesul său – dacă ar fi fost adevărat. Avem aici, ca minim absolut, incompetenţă şi gravă neglijenţă criminale.

> [către d. Vulcan]: Adică, după dv., eu nu trebuie să îl cred pe adjunctul Serviciului de Ordine Publică al Jandarmeriei Capitalei, ci pe dv. care nu aveţi nimic de pierdut orice aţi spune.

Nimeni, absolut nimeni nu trebuie crezut orbeşte. Dar când este vorba de relatarea faptelor la care nu am asistat personal, sau care necesită specializare, însă ne este important să ştim cum stau lucrurile în realitate, nu avem încotro şi trebuie să utilizăm informaţii provenite de la terţi. În asemenea cazuri trebuie să ştim în cine se poate avea, în general, încredere şi în cine nu. Identificare surselor serioase, oneste este un proces foarte lung şi dificil, necesită o disciplină a minţii pentru care să conteze numai faptele şi logica, pe baza cărora să se construiască un sistem ierarhic de cunoştinţe, în care putem avea încredere în cele de la vârf deoarece am verificat cu grijă pe cele intermediare.

O eroare într-un punct crucial din piramidă poate avea efecte devastatoare: să începi să crezi în tot felul de bazaconii şi legende, începând cu zei şi zâne şi terminând cu comploturi şi state paralele organizate de multinaţionalele care vor să ne fure gazele din Marea Neagră şi pentru asta au atentat la viaţa şefului PSD 🙁

Cu privire la maior am văzut că trebuie mate prudenţă, deoarece situaţia sa personală nu este de natură să-l îndemne la a spune adevărul.

Iar afirmaţia că ziarista Dora Vulcan nu are nimic de pierdut dacă spune minciuni este mai mult decât ridicolă. Tu, de exemplu, nu ai nimic de pierdut dacă spui minciuni?… Ei vezi, ai ghicit, îţi pierzi reputaţia de om onest, un om care, în particular, verifică cu grijă informaţia pe care o livrează.

Deci ziarista Dora Vulcan îşi are de apărat reputaţia sa de ziarist onest. Şi asta inclusiv, dar nu numai, pentru faptul că pentru această calitate există o cerere. Şi există o cerere deoarece mass-media de fake news nu ocupă (încă?) toată piaţa. Deci dânsa are mult mai mult de pierdut decât tine, deja pentru că audienţa ţintă a dânsei este mult mai largă decât a ta – cititorii lui ACUM.

Mai sunt şi alte comentarii de-ale tale de comentat, chiar la acest articol, dar am şi altceva de făcut. Poate mai revin…

> „Adică, după dv., eu nu trebuie să îl cred pe adjunctul Serviciului de Ordine Publică al Jandarmeriei Capitalei, ci pe dv. care nu aveţi nimic de pierdut orice aţi spune.” (O persoană este CINEVA, cealaltă este NIMENI);

Paranteza de mai sus nu rezultă din cele spuse de mine. Diferenţa dintre cei doi este că o persoană vorbeşte în calitate oficială, iar cealaltă nu.

> „explicaţiile unei persoane care trebuie să-şi justifice salariul.” (D. Vulcan nu are de ce să-și justifice salariul comentând în ACUM, nu știm dacă primește un salariu de la Revista 22 sau doar colaborează, ca să nu mai vorbesc de o posibilă implicaţie și mai rea, de mercenariat);

Poziţia anti-guvernamentală şi anti-PSD a Revistei 22 este una ce nu mai trebuieşte demonstrată, ea impregnând atât de multe articole ce apar în această publicaţie, încât dă impresia unei linii editoriale. Nu îmi amintesc de nici un articol din Revista 22 care să adopte o poziţie diferită, aceasta spre deosebile de exemplu de ce publică ACUM.

Este adevărat că nu ştim dacă autoarea în cauză primeşte salariu pentru cele până la 12 articole pe care le publică zilnic, dar dacă nu este recompensată pentru munca ei, atunci robia pare că nu s-a desfiinţat total în România…

> „Nu sunteţi în principal o autoare de articole (precum cunoscutele Doamne Fati şi Pora), ci de compilări” (imi sună derogativ acest comentariu – nu am avut timp să parcurg cele peste 2500(!) de contribuţii ale Dorei Vulcan numai în Revista 22 în ultimii 3 ani – asta se poate numi „rezultate nesemnificative”? (…)

Eu nu am vorbit despre rezultatele nesemnificative pe care le menţionezi, arâtînd doar la ce duce o asemenea activitate susţinută (şi anume la repetări inutile). În ceea ce priveşte compilările, pe care le-am văzut în articolele recente ale d-nei Vulcan, ele nu au fost menţionate de mine în mod derogatoriu, deoarece am spus cinstit:

Aceasta nu reprezintă nici o problemă în sine (fac şi eu pe ACUM), ci doar o explicaţie posibilă de ce nu v-am găsit.

> (…) dar știu că autoarea a abordat nu o dată, cu curaj, teme investigative care în România și nu numai, pot reprezenta pericole fizice pentru cei care se încumetă să le aducă la lumina tiparului).

Nu este cazul să presupui că tot ce ştii tu ştiu şi eu. Am încercat să mă documentez în prealabil, fără succes însă, aşa cum am mai scris.

> Legat de articolul cu 5 repetări, desigur, prin prisma jurnalismului anglo-saxon, e o greșeala evidentă.

Mulţumesc pentru confirmare. Nu este însă această afirmaţie una derogatorie la adresa jurnalismului românesc, în sensul că de la ziariştii români s-ar cere mai puţin în ceea ce priveşte calitatea articolelor lor? Pun această întrebare pentru motive de principiu.

“Te rog să iei în consideraţie faptul că nici o căutare pe google (cu: ziaristă Dora Vulcan) şi nici una directă în Revista 22 (la Autori) nu au dat rezultate semnificative.”

este adevărată, și am scris pe GOOGLE.RO “ziarista Dora Vulcan”

Cum am scris ultima literă, a și apărut o pagina întreaga din care la prima rubrică scrie:

“Dora Vulcan – Rezultat Căutare – Revista 22 https://revista22.ro/autor.php?s=Dora+Vulcan”

Puteți, oferi Stimate Domnule Manta, o definiție nouă pentru termenul “minciuna” ? (apropo, nu știu care din cei 6 de Manta Victor sunteți Dvs. la o căutare cu tema: “ziaristul Manta Victor”, toți având alte meserii decât cu hârtia de ziar !). Doar să fie conformă cu afirmația Dvs. privind căutarea Dorei în Google.

PS. Pe mine mă bucura când apare un nou nume la Acum, am un sentiment de frate,indiferent cât de bine sau mai puțin bine-scrie !!. Nu mă reped ca un buldog la gâtul omului.

“explicaţiile unei persoane care trebuie să-şi justifice salariul.” (D. Vulcan nu are de ce să-și justifice salariul comentând în ACUM, nu știm dacă primește un salariu de la Revista 22 sau doar colaborează, ca să nu mai vorbesc de o posibilă implicaţie și mai rea, de mercenariat);

“Nu sunteţi în principal o autoare de articole (precum cunoscutele Doamne Fati şi Pora), ci de compilări” (imi sună derogativ acest comentariu – nu am avut timp să parcurg cele peste 2500(!) de contribuţii ale Dorei Vulcan numai în Revista 22 în ultimii 3 ani – asta se poate numi “rezultate nesemnificative”? -, dar știu că autoarea a abordat nu o dată, cu curaj, teme investigative care în România și nu numai, pot reprezenta pericole fizice pentru cei care se încumetă să le aducă la lumina tiparului).

Legat de articolul cu 5 repetări, desigur, prin prisma jurnalismului anglo-saxon, e o greșeala evidentă.

> Aș adăuga la cele scrise de Alex că nu văd rostul unor atacuri personale la adresa autoarei, o cunoscută jurnalistă de investigație în România.

Mulţumesc. Două întrebări, te rog:

– În ce au constat acele atacuri personale pe care se pare că mi le atribui?

Te rog să iei în consideraţie faptul că nici o căutare pe google (cu: ziarista Dora Vulcan) şi nici una directă în Revista 22 (la Autori) nu au dat rezultate semnificative.

– Ce părere ai despre calitatea articolului d-nei Vulcan, publicat pe ACUM, cu cele cinci repetări ale sale, pe care le-am comentat aici?. Desigur că nu mă preocupă ce publică Revista 22, ci doar ce publică ACUM. TIA.