> Suspiciunea, panica, admirația sau entuziasmul sunt chestiuni de drept privat (…)

Sunt pe ansamblu sentimente şi stări sufleteşti.

> În legătură cu intențiile de expansiune și control ale Rusiei putiniste, ante-putiniste sau post-putiniste, aceasta nu este nici nouă și nici măcar singulară.

Deci putem să o ignorăm…

> (…) cea mai bună opțiune pentru Europa constă în reafirmarea unuia din principiile care au stat la baza fondării sale – libera circulație a bunurilor și serviciilor.

Bănuiesc că vorbiţi de UE. Nu este legat de Rusia putinistă, fondată pe alte principii.

> (…) este lăudabilă grija pe care o manifestați pentru investițiile Gazprom (…).

Nu rezultă de nicăieri şi puţin îmi pasă de ele, ci doar de ce face şi încearcă să facă monopolistul intern GAZPROM în afara graniţelor Rusiei.

“The company is majority owned by the Government of Russia (50,23%), via the Federal Agency for State Property Management and Rosneftegaz”. (…) On 18 July (2006 – vm) Putin signed the new legislation and on 20 July 2006, the law was published. It gave Gazprom the exclusive right (! – vm) to export natural gas from Russia. (…) On 1 January 2006 (iarna! – vm), at 10:00 (Moscow time), during the Russia-Ukraine gas dispute, Gazprom ceased the supply of gas to the Ukrainian market.” Wikipedia.

Suspiciunea, panica, admirația sau entuziasmul sunt chestiuni de drept privat și, în ultimă analiză, o expresie a libertății de opțiune a fiecăruia dintre noi.

În legătură cu intențiile de expansiune și control ale Rusiei putiniste, ante-putiniste sau post-putiniste, aceasta nu este nici nouă și nici măcar singulară. Istoria este plină de cazuri de personalități, state, credințe și idei care au vrut să modeleze lumea în care trăim conform propriilor standarde ori capricii, dar au sfârșit prin a eșua.

Vă recomand cartea profesorului Stelian Brezeanu despre tema imperiului în istoria națiunilor europene, o lectură extrem de instructivă, chiar dacă nu este despre Putin. În aceeași ordine de idei, conceptul de putinism mi se pare insuficient fundamentat, măcar pentru aceea că trimite cu gândul la o ideologie, ori domnul Putin și regimul cu care se identifică s-au ilustrat tocmai prin caracterul antiideologic, dar aceasta este o discuție fără importanță pentru piața energiei.

Rezum concluzia articolului, părtinitoare față de principiul liberei concurențe: cea mai bună opțiune pentru Europa constă în reafirmarea unuia din principiile care au stat la baza fondării sale – libera circulație a bunurilor și serviciilor.

În ceea ce privește reclamele de la competiile sportive, este lăudabilă grija pe care o manifestați pentru investițiile Gazprom, dar în ceea ce mă privește, las această preocupare acționarilor firmei, inclusiv agențiilor guvernamentale ruse.

“Oficialii europeni par să fi depășit angoasele cu totul lipsite de sens provocate de așa-numita dependență a Europei de gazul rusesc”.

Este o informaţie foarte părtinitoare în raport cu Rusia putinistă şi încercările ei permanente de expansiune şi control, motiv pentru care continui să citesc cu o suspiciune justificată lungile articole ale d-lui Florian Dumitru Soporan.

Apropo, observ în continuare la mai toate meciurile de fotbal inter-europene reclama plasată cu insistenţă şi perseverenţă pe afişajele din jurul întregului teren: GAZPROM GAZPROM GAZPROM. Trebuie să ne intre bine în cap, nu-i aşa?