Comments on: Incriminarea negării Holocaustului împarte cititorii

By: Petru Clej

Petru Clej — Sun, 07 Apr 2013 15:05:50 +0000

Se vede că Olivia nu a citit acest articol. Întrebarea ei are răspuns în text, inclusiv cu citate din lege.

By: olivia

olivia — Sun, 07 Apr 2013 13:23:49 +0000

@Petru Clej,

In Canada intr-adevar legea nu se refera specific la negarea holocaustului dar negarea holocaustului este considerata incitare la ura si incitarea la ura este pedepsita de legea Canadiana. Pe cand in USA negarea holocaustului este considerata free speech.

Inteleg ca in Romania este o lege care blameaza specific holocaustul? Sper ca vine insotita de materiale de educatie de istorie care sa fie folosite in scoli si in media.

By: Petru Clej

Petru Clej — Sun, 07 Apr 2013 07:08:05 +0000

În Canada NU există o lege specială de incriminare a negării Holocaustului, negaționiștii care au fost condamnați acolo au fost găsiți vinovați de incitare la ură rasială.

By: olivia

olivia — Sun, 07 Apr 2013 02:46:45 +0000

@George Petrineanu.

Comentariul dumneavoastra mi se pare un comentariu cu mult bun simtz.

Am niste observatii scoase din experienta personala. In legatura cu cercesetorii. Eu nu locuiesc la New York dar vizitez des. Situatia cersetorilor in acel orash a fost la un moment dat imposibila. NY insa a avut noroc de niste primari excelenti care au reusit sa curete orasul de aceasta plaga. Unul a fost Koch, care a facut o campanie intreaga directionand pe cei care dau bani cercesotilor catre organizatii de binefacere, care pot ajuta pe cei care au nevoie sa cerceasca.

Apoi a venit Guilliani care impreuna cu seful politiei a inceput sa dea cercestorilor amenzi sau sa-i oblige sa faca munca obseteasca de curatare a orasului daca ii prinde cersind. De Bloomberg cred ca toata lumea are numai cuvinte de lauda, probabil ca si cercestorii potentiali, care si-au gasit vreun rost ceva sau s-au dus in alte orase ca la New York nu am mai vazut unul de ani de zile. La Toronto erau o plaga, in special aia cu squeegee care atacau automobilistii la stopuri sa le curete geamurile cu forta si le cereau bani. Nu-i mai vad nici la Toronto.

Este adevarat ca cersitul in fata trecatorilor este o indicatie a unor probleme sociale – saracie si boli mintale – dar nu cred ca solutia cea mai buna pentru cei care au nevoie de ajutor plus ca cersitul este asociat adesea cu murdaria, cu agresivitatea, cu enervarea trecatorilor. De asemenea nu cred ca toti cei care cersesc nu au alte posibilitati de ajutor. Cred ca solutia primarilor New Yorkului a lucrat destul de bine si poate sa fie un model pentru alte orase care sufera de aceasta plaga.

In legatura cu solutia pentru negationistii holocaustului Canada stiu ca intirzice prin lege negarea holocaustului, interzicere imbinata cu educarea populatiei. In USA din cauza amendamentului 2 free speech negationistii pe unde sunt ei sunt legali dar din observatiile mele sunt marginalizati masiv. Inca o data, educatia asta e solutia. ca daca intezici unei populatii needucate sa faca un fapt chiar deplorabil, aia il fac oricu si se mai supara ca ii opresti sa isi spuna parerea, parerea mea desigur.

By: George PETRINEANU

George PETRINEANU — Sat, 06 Apr 2013 16:18:54 +0000

Legat de comentariul de sus, imi cer scuze ca am pierdut din graba niste semne de punctuatie (afirmatii in loc de interogatii). Sper totusi sa se inteleaga, ca sa nu mai insirui aici o erata intreaga.

By: George PETRINEANU

George PETRINEANU — Sat, 06 Apr 2013 16:10:08 +0000

Marturisesc ca pina de curind nu aveam o imagine asupra acestei chestiuni (incriminarea negarii Holocaustului). Pur intuitiv eram pentru o incriminare. Tot ce provoaca disconfort (mai ales cind este vorba de implicatii complexe si intensitate deosebita a acestuia) trebuie incriminat – simplu.
De curind cineva mi-a cerut sa arat care este pozitia Suediei fata de actele de negare a Holocaustului. Am aflat cu surprindere ca a fost discutata (chiar la cererea expresa a UE, dupa ce Suedia a aderat) si s-a adoptat o alta linie. Niciun fel de negationism nu este incriminat prin lege care sa prevada o pedeapsa. In schimb, este incriminata instigarea la ura impotriva unei grupari. Suedia a considerat ca aceasta rezolvare va corespunde cu ceeace UE cerea in fond.
Trec peste faptul ca Suedia nu este un etalon absolut a ceeace trebuie facut sau nu. Mai trebuie spus insa ca exista doua categorii de state, cele implicate direct (au practicat sau au fost victime) si cele, ca Suedia, care nu au avut nicio implicare directa. E mai usor pentru ultima categorie sa nu incrimineze Holocaustul.
In Suedia apare negationsmul. As zice in proportie moderata si foarte adesea practicat ca arma de lupta ideologica de catre grupuri partizane. Exista si antisemitism, desi nu despre el vorbim aici.
As zice in primul rind ca discutia incriminarii negarii ar trebui mutata de la Holocaust la toate formele de genocid. Interesul este ca aceasta incriminare, in caz ca ea e adoptata, sa fie instrumentata corect.
Prima intrebare este, de ce dorim incriminarea. Daca inteleg bine, asta este o reactie care incearca sa puna stavila negarii ca act serios de impietate. Vrem sa impiedicam, sau sa determinam, pe orsicine sa nu se dedea la pingarirea memoriei unor victime si a urmasilor lor. In subsidiar, mai dorim sa facem asta pentru inca doua motive: primul, pentru a evita repetarea unor genociduri si al doilea, pur principial pentru ca un negationist atenteaza la integritatea unui adevar dovedit.
In privinta celui de-al doilea motiv, desi sunt de principiu de acord, am temerea ca combaterea negationismului unor acte de genocid trecute este o palida garantie ca acestea nu se vor repeta. S-a vazut asta dupa cel de-al doilea razboi. Din pacate, actele de violenta de masa reapar de fiecare data sub forme neasteptate. Se pare ca cei care le initiaza nici macar nu contesta nelegitimitatea unor genociduri precedente. Doar ca genocidul lor este unul justificat. Multi dintre cei care le instrumenteaza nu sunt necunoscatori in ale istoriei. Breivik a putut pune la cale impuscarea a citorva zeci de tineri fara ca sa fie antisemit sau nazist declarat.
Nu sugerez prin asta ca istoria nu ar mai trebui predata si popularizata ca oamenii fac tot ce le trece prin cap. Vorbim aici de incriminare prin lege cu consecinte punitive.
Revenind la comiterea impietatii, aceasta este un motiv serios. Statul are si raspunderea sa protejeze victimele directe sau colaterale ale unui genocid de astfel de agresiuni.
Dar sunt tentat sa ma situez pe pozitia Suediei. Si eu as vrea personal ca toti ,,ticalosii” sa fie pusi la punct, nu asta ar fi problema. Dar ne putem permite sa mergem pina la capat in cazul unor impietati mari in scopul de a impiedica repetarea lor? Exista si niste obstacole tehnice. Unde tragem linia? Ai voie sa-l numesti in public pe Regele Suediei ,,curvarul secolului” fara ca aceasta peroana, care isi face si un titlu de glorie din asta sa suporte rigorile unei legi impotriva impietatii? Da, sa-r putea replica pentru ca e ,,o impietate prea mica” sau pentru ca ,,e OK sa-i injuri pe monarhi” samd. In aceasta rezolvare ar trebui sa apara instructiuni pentru aplicarea legii (specialitate româneasca) care sa defineasca un fel de ierarhie a impietatilor si sa traga si o linie rosie.
Dar nu exista riscul ca o astfel de abordare sa creeze efecte stranii, cum s-a si intimplat. Iata doua exemple. Primul, un anume ,,profesor” traitor in Germania clasifica genocidul evreilor din Moldova ca nefiind ,,Holocaust” ci un fel de omor prin neglijenta (vorbeste de vreo 100000 de victime). Fara sa o spuna, face o distinctie implicita de Holocaustul din Germania, despre care nu-i trece prin cap sa-l nege, ca tocmai de aceea il bagatelizeaza pe cel din România.
Sau, al doilea exemplu. In Turcia, daca nu gresesc, se incrimineaza incercarile de a NU nega Genocidul armean. Exista deci turci care astazi pot face inchisoare pentru ca afirma in public ca Turcia a comis un genocid. Acestia vor putea fi mîine, daca pozitia Turciei se va shimba (putin probabil, dar vorbim teoretic) cei care vor instrumenta procese impotriva altor turci care atunci vor nega Genocidul armean.
Ceeace vreau sa spun este ca o persoana care alege ca in virtutea dreptului de libera exprimare sa lezeze pe altcineva sau un grup, chiar in lipsa unei legi incriminatorii, va trage o serie de consecinte.
Intr-o societate cu o democratie matura (cum din pacate nu e cazul României) aceste consecinte vor fi mai multe la numar. In societate exista (sau trebuie sa existe) un complex de mecanisme care sa actioneze permanent, atit ca reactie imediata, cit si in perspectiva lunga, impotriva acestor devieri ale unor membri ai ei care creaza disconforturi serioase altor membri. Este vorba de scoala, de educatie familiala, de mass media, de ONG-uri, de coduri morale si sociale, de stimularea empatiei etc. Daca acestea toate sunt numai un vid, e de discutat ca vom putea stopa acest fel de acte nedorite exclusiv sau in primiul rind prin incriminare si adoptarea unor pedepse. Am incercat sa arat mai sus ca asta e un cutit cu doua taisuri.
Inchei, dind un exemplu cu mult mai minor, dar poate reprezentativ din ceece se petrece acum in Suedia. Capitala este asaltata de cersetori români care copiaza unul dupa altul acelasi ritual: stau pe jos in pozitie de rugaciune, dorm pe trotuar inveliti in paturi in ger. Se discuta destul de mult despre ei. Foarte multi incearca un sentiment de disconfort. In fond, spatiul public a devenit mai putin agreabil, intr-o societate care nu are vina creerii unor saraci. Altii incearca sa militeze pentru acordarea a tot felul de protectii (gazduire, ajutoare). Se incearca adoptarea unei legi care sa impiedice cersetoria, pe care nimeni nu o doreste aici. Dar societatea respinge o astfel de lege, pentru simplu motiv ca nimeni nu vrea sa interzica astfel de gesturi in spatiul public. Daca discut cu cunostinte române, acestia nu vad insa nicio problema cu astfel de lege. Cit de putin mi-ar placea cersetoria din Stockholm ma plec in fata apararii dreptului fiecaruia de a face ce vrea in spatiul public atita vreme cit nu provoaca pagube sau nu deranjeaza pe altcineva. Spun ,,deranjeaza” nu ,,lezeaza simturile”.
In ce priveste Scandinavia, cel putin, se pare ca acesta e tipul de lume in care vom trai, care practica o forma de ,,corectitudine politica” dar nu extinsa la absurd, ci prudenta in fata zdruncinarii unor drepturi.

By: Alexandru Leibovici

Alexandru Leibovici — Sat, 06 Apr 2013 11:28:01 +0000

@Rodica Grindea

Nu cumva a nega în fața omenirii ceea ce ei au trăit și au suferit, înseamnă a-i supune pe acești oameni, câți mai sunt, unui alt Holocaust?

Nu, nu înseamnă.

By: Rodica Grindea

Rodica Grindea — Fri, 05 Apr 2013 14:22:32 +0000

Aveți perfectă dreptate, d-le Ștefan N. Maier. Mi-aș permite să adaug o remarcă: mai mult, sau mai rău decât cele ce spuneți, amintesc că mai există în Israel – și nu numai – câteva mii de supraviețuitori. Nu cumva a nega în fața omenirii ceea ce ei au trăit și au suferit, înseamnă a-i supune pe acești oameni, câți mai sunt, unui alt Holocaust?

By: asher zeikig

asher zeikig — Fri, 05 Apr 2013 12:48:34 +0000

Sunt chestii care sunt imposibil de imaginat dar care s-au petrecut… Mintea omeneasca nu poate sa conceapa ce idei si ce metode au descoperit ca sa ne distruga…

By: musat

musat — Tue, 30 Nov -0001 00:00:00 +0000

Se neaga holocaustul:

-din interes propagandistic si atunci trebuie incriminat si
-din efectul propagandei si cauzat pe necunoasterea istoriei

Din necunostere si ignoranta extrema nu ar trebui sa se nege holocaustul, ci numai sa se ridice problema studierii si intelegerii fenomenului istoric si sa se ajunga la adevarului existentei ororii si crimei istorice.

Importanta este cunosterea directa si contactul cu cei care au trait si supravietuit holocaustul.

Au existat supravietuitori care au lasat martuirii si care au devenit salvatori si binefacatori pentur alti oameni.

Parintii si bunicii au vazut pogromul si au transmis exemplu demnitatii victimelor si supravietuitorilor.