La începutul lunii septembrie, zidul din jurul lui Dragnea părea fără fisură, Firea a obținut un singur vot în CEx-ul în care a propus ca ministrul Dan să fie demisă. Ce s-a întâmplat de atunci încoace de s-a ajuns la situația incredibilă ca aproape 30 de baroni, dintre care câțiva cu mare greutate, să-i ceară acestuia să se retragă? În principal, e vorba de un cumul de nemulțumiri, de o saturație și de violențele din 10 august, care au constituit un punct de inflexiune.

Baronii sunt revoltați de camarila de care s-a înconjurat Dragnea, vorba lui Firea: „Ia deciziile în doar câțiva oameni, se sfătuiește cu câțiva apropiați“. Printre aceștia: Vâlcov, Carmen Dan, Olguța și Teodorovici. Ceilalți, adică exact cei care l-au susținut în momentele de restriște, în frunte cu Stănescu, Neacșu și Ciolacu, ca să dau doar aceste exemple, au devenit anexe, sunt înlăturați de la deciziile mari ale guvernării. Află de ele de la TV. În plus, văd și ei că lupta obsesivă cu justiția se concentrează pe interesul personal al lui Dragnea, care vrea să-și scape pielea indiferent de preț. Iar prețul începe să fie cam mare: partidul e pe tobogan. Unul dintre răsculați a pus degetul pe rană: „Liviule, ne-ai nenorocit“. Motivul? Din promisiunile programului de guvernare s-a ales praful, nu tu autostrăzi, spitale regionale, școli, fonduri europene, nimic palpabil, cu excepția majorărilor simbolice de salarii și pensii înghițite deja de inflația galopantă. Până și Corina Crețu și-a pierdut răbdarea și a început să critice Guvernul Dragnea-Dăncilă. Normal, în timp ce întreaga guvernare s-a axat pe debarcarea lui Kövesi, distrugerea DNA, a legilor justiției, codurilor penale și pe interminabila poveste a protocoalelor, țara a fost devastată de pesta porcină, iar investițiile au devenit amintire. Baronii, și nu doar ei, au mai avut o revelație: ordonanța de grațiere și amnistie e ca și moartă în coteț. Dăncilă nu cutează s-o semneze, cel puțin până nu trece (dacă trece) valul cu audierea în Parlamentul European, rezoluția și Articolul 7. Iar pe Toader nu-l lasă Tăriceanu, care vrea să se lupte cu statul paralel, dar nu în așa măsură încât să-l scape pe Dragnea de pușcărie. Or, fără ordonanță, Dragnea e inutil pentru partid, iar cu ordonanță PSD cade gazat la alegeri.

Întruniți în weekend, 13 lideri de filiale din Ardeal i-au cerut lui Dragnea să convoace de urgență CEx pentru a „clarifica nemulțumirile unor colegi“ și a discuta despre „viitorul partidului“. Un viitor care e în ceață, PSD a căzut sub 30% în sondaje, nu are candidat la prezidențiale, Bucureștiul este pierdut după violențele din 10 august, bugetul este la ananghie, iar liderul suprem se zbate ca peștele pe uscat să scape de pușcărie. Dragnea a deschis războaie pe toate fronturile: cu justiția și serviciile secrete, cu președintele și cu Uniunea Europeană, cu firmele străine și cu angajații din privat, iar mai nou și cu propriul electorat, căruia i-a venit de petrecanie cu pesta porcină.

Dar mai ales a reușit să reactiveze, ba chiar să radicalizeze electoratul non-PSD. Brutalitățile din 10 august au fost bomboana pe colivă, iar modul în care Dragnea și cei câțiva din jurul lui au gestionat ulterior situația a complicat și mai mult lucrurile. Acuzele de „lovitură de stat“, finanțare din străinătate, exagerate și amplificate prostește de goarnele sale mediatice, încununate de plângerea făcută de Jandarmerie și Carmen Dan la DIICOT, n-au făcut decât să pună gaz pe foc, să întărâte. Lucrurile nu arată bine pentru el: ancheta procurorilor de la Parchetul General, sub bagheta lui Lazăr, merge înainte, însuși Dragnea în calitatea sa de lider politic a fost chemat la audieri, semn că lațul se strânge. Ce să mai spunem că SRI i-a întors fără rest teoria „loviturii de stat“. De la lliescu încoace, niciun alt lider PSD nu a generat atâta ostilitate în societate, nu a fost urât ca Dragnea. Nici măcar propriul electorat nu-l agreează, dovadă că e cotat în sondaje la o treime din scorul partidului. PSD e conștient că tot ce a făcut Dragnea și va mai face dacă nu e ținut în frâu sau dat jos îi va exploda în față la alegeri.

Nu e clar dacă există o masă critică pentru debarcarea lui Dragnea în viitorul imediat, să nu subestimăm puterea acestuia de negociere și de control. Dar e clar că, pentru prima oară în ultimii doi ani, autoritatea lui e contestată la scenă deschisă și grupul nemulțumiților începe să se coaguleze și să capete consistență. Întrebarea nu mai e dacă Dragnea va fi înlăturat din fruntea PSD, ci când și cum. Dar mai ales cine i-ar putea lua locul, în așa fel încât partidul să nu piardă guvernarea.

Nu e deloc simplu. Din rândul baronilor e greu să se impună cineva, luptele dintre grupări ar nenoroci definitiv partidul, iar o persoană din rândul doi care să fie acceptată de aceștia e și mai greu de găsit. Probabil că acesta și este motivul pentru care „puciștii“ înclină spre formula Dăncilă interimar până la un congres, sau spre o conducere colectivă, formulă de criză, neuzuală pentru PSD. Când această persoană va fi convenită, în sensul că va avea sprijinul majorității liderilor de filiale și va constitui o garanție pentru păstrarea puterii, Dragnea va fi pe făraș. Cu sau fără amnistie și grațiere. Asistăm la confruntarea a două tabere, care își tatonează reciproc forțele. E un imens pas înainte, dar, știm deja, Dragnea e greu de “asasinat”. Pe de altă parte, chiar dacă există posibilitatea ca epoca Dragnea să apună, PSD rămâne tot PSD.

Mai în glumă, mai în serios: unde se va duce Dragnea când se va duce? Dar PSD?

Andreea Pora, 18 septembrie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiunea redacţiei de pe situl Revistei 22

Cine a mai văzut lovitură de stat dată cu vuvuzele, copii, bătrâni, peturi și strigături de ”fără violență”. Cum să creadă una ca asta cei de la Bruxelles, care au putut viziona în direct și în zeci de reluări cafteala pe care au încasat-o puciștii? Cine să creadă că după o lună s-a sculat dimineața Jandarmeria, adică domn Cucoș, și a descoperit ”lovitura” pitită sub pat, sforăind? A trebuit s-o lege ca să i-o ducă lui Bănilă la DIICOT, că nu voia sărmana, uitase și cum o cheamă. Dar mai ales ce o să zică procurorii lui Lăzăr, căruia Tudorel nu i-a venit încă de petrecanie, de chestiile alea cu finanțările din străinătate, conspirațiile, ocultele și ”răsturnarea ordinii de stat”? Dragnea s-a dus la ei ca la Gâdea, doar cu vorbele goale. Bașca, toată lumea zice că nu știa nimic de vreo ”lovitură”? N-am văzut, n-am auzit, ne-a călcat tunul cu apă. Cel defect. Chiar și ”omul în alb”, șeful Brigăzii Speciale de Intervenție, Cătălin Paraschiv, o dă sucită: ”nu am avut informații despre o pretinsa lovitură de stat”. Auzi la el, ”pretinsă”.

Dar cel mai rău i-a căzut lui Dragnea treaba cu SRI-ul. Cine a văzut fața lui Manda după cele 9 ore de audiere a lui Hellvig a înțeles și de ce. Era la ananghie omul, ce să facă, nu putea totuși să spună că a fost lovitură de stat când șeful SRI a zic clar, l-au auzit toți din comisie, că nu a fost. Ba a mai trimis și informări. Bietul Manda, cum l-o mai fi scărmănat Olguța! Nimic însă în comparție cu paraponul lui Dragnea pe Hellvig. Care, al naibii, după ce i-a dezumflat ”lovitura” i-a aruncat și pesta porcină direct în ogradă. Din 2016 încoace, adică de când a ajuns Dragnea mare jupân peste țară, au venit 123 de informări de la SRI. Luat cu justiția nu le-a băgat în seamă. Ghinion, altfel îl punea pe Vâlcov să treacă porcina în programul de guvernare. Degeaba încearcă acum să lanseze zvonul că virusul a fost adus pe banii lui Soros, că îl iau țăranii cu furca.

L-ar da jos și mâine pe Hellvig, dar se încurcă în Constituție, în Iohannis și în puciul din partid. Nasoală treabă. S-a băgat în gura lui Firea, deși chiar el a recunoscut cândva, gândindu-se însă la dușmani, că o încurci dacă ajungi acolo. A riscat însă. Și pentru ce? Ca s-o scape pe Dan, nu de drag, ci de teamă că ministra, strânsă cu ușa de procurori, ar fi putut ¬să dea pe goarnă, ca angajata aia fictivă a lui Bombonica, de unde a venit ordinul.

Primejdia nu a trecut. Ba din contră. Trădătorii roiesc. Dacă puciștii, strânși sub comanda lui Stănescu (ingratul!), schimbă direcția în CEx, te pomenești că îl dau chiar ai lui pe mâna statului paralel. Scrisoarea aia (o fi tot opera lui Năstase?), deocamdată pusă la fezandat, cere ca Dragnea să se retragă pentru că a devenit ”toxic” pentru imaginea partidului. Cam ca gazele jandarmilor. Sau mai rău chiar, dacă te gândești că Parlamentul European va da o rezoluție și se pregătește să discute despre activarea Articolului 7. Groaznic, cine s-ar fi gândit, Dragnea în tot cazul nu, că puciștii vor ajunge sensibili la astfel de lucruri. Se prefac, evident, dar așa e lupta politică. Folosești armele dușmanului când îți vine la socoteală. Au de gând s-o tragă de partea lor pe Dăncilă, s-o propună interimar până la Congres. Niște șmecheri. Rămân și cu guvernul și cu partidul. De asta nu sunt bune marionetele! Nu știi pe mâna cui ajung sforile.

Uite așa, prins între o lovitură de stat imaginară și un puci real, Dragnea a ajuns într-o mare dilemă. Existențială de-a dreptul. Ar da Ordonanța cu grațierea și amnistia deși știe că a doua zi puciștii îi iau gâtul. Chestia e că Dăncilă nu vrea s-o semneze până nu trece audierea de la Strasbourg. Și nici Tudorel, întors cu cheia de Tăriceanu. Or, până pe 3 octombrie multe se mai pot întâmpla. Dacă nu dă Ordonanța, ca să-i țină în șah, e riscant. Motivarea la condamnarea de 3,6 ani a venit (se vede treaba că Tarcea e supărată rău după bălăcăreala la care a supus-o împreună cu băieții ăia finuți de la A3 și RTV), iar la completul de 5 judecători e și mai greu de manevrat decât la cel de 3. Oricum, nici acolo n-a ținut. Ce să facă? Ce să aleagă, pielea sau partidul? Simte însă că le va pierde pe amândouă.

Asta da lovitură de stat!

Andreea Pora, 15 decembrie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiunea redacţiei de pe situl Revistei 22

A vrut ordonanța de urgență pentru codurile penale, n-a reușit, a trebui să dea în marșarier spre parlament. A vrut apoi ordonanță pentru amnistie și grațiere, a pierdut la mustață. Două eșecuri grandioase din care Dragnea a ieșit șifonat, cu imaginea de lider atotputernic pleoștită. Pînă nu de mult dădea senzația ca are totul la picioare, parlamentul îi mînca din palmă, Dăncila bătea din tocuri și îl urma ca un căţeluș, Curtea Constituțională îi anticipa vrerile, pînă și de Kovesi a reușit să scape. Și deodată, cum-necum, sorții încep să i se alinieze împotrivă.

La Codul penal, de exemplu, au fost doar două voturi salvatoare, la ordonanța de urgență pentru amnistie și grațiere, unde toate sforile păreau unse, n-a reușit să obțină o biată semnătură de la Ministerul justiției. Toader s-a dat împușcat în aripă, secretarii de stat au spălat putina care încotro au văzut cu ochii, Tăriceanu continua lupta din gură cu statul paralel dar a dat ordin pe unitate să se bage capul la cutie cu OUG care îi strica lui socotelile prezidențiale. Cît despre tanti Viorica, nu știm ce i-o fi spus Iohannis la telefon și apoi la Cotroceni, dar ceva i-a spus de și-a găsit tăria să nu-și pună semnătura. În final, pare că o mână nevăzută a dezamorsat bomba.

Ce să mai discutăm despre ultimele năzbîtii ale CCR: dezbaterile la contestările făcute la codul penal și cel de procedură au fost amînate hăt în septembrie, pe 17 și 25. Și e doar începutul unui proces care se anunță interminabil dacă ne gîndim cîtă lume stă la coadă cu noi și noi plîngeri la puzderia de articole care îi fac scăpați pe infractorii de pretutindeni. Colac peste pupăză, raportor la Codul penal, unde s-a dezincriminat parțial abuzul în serviciu, e judecătoarea Livia Stanciu, despre care propaganda dragnistă spune că e o membră de vază a statului paralel din cauza opiniilor ei separate de cele ale majorității pesediste. Curtea i-a mai făcut un pocinog lui Dragnea declarîndu-i neconstituționale două aspiratoare de bani pentru pușculița partidului – Fondul Suveran de Investiții și Editura Pedagogică pentru manualul unic. O fi efectul raportului preliminar al Comisiei de la Veneția? Greu de spus. Dar ceva e, că prea se vede cum s-a ridicat piciorul de pe accelerație. Prea se leagă toate.

Tabloul de ansamblu arată cum nu se poate mai prost pentru Dragnea: camarazii și slugoii dau îndărăt, par că-l lasă din brațe. Nu de tot, doar așa cît să vadă publicul de aici și cine trebuie de dincolo, din Europa și de peste ocean, că ei nu sunt trup, suflet și semnătură alături de toate mizeriile și nebuniile șefului. Or, nimic nu poate fi mai rău pentru Daddy decît mesajul că nu mai este stăpîn peste alianța cu ALDE și peste guvern. Ar însemna că e cu burta în sus plutind la vale spre Completul de 5 judecători de la Înalta Curte. Dar în primul și în primul rînd ar înseamnă că nu mai e capabil să salveze de la dezastru armata de actuali penali și viitori condamnați, care își așteaptă de mult prea mult timp izbăvirea de la el. Probabil de aceea e atît de nervos, de bădăran, de lipsit de proverbiala stăpînire de sine. În loc de glumițe, amenințări, în loc de ironii face crize de nervi, aerul șmecheresc a dispărut și omul arată ca unul care și-a pierdut cumpătul și știe că este vulnerabil.

Ce s-o fi întîmplat, de unde această înclinare a balanței? Dacă ar fi să-l ascultăm pe Dragnea e vorba de o conspirație a ocultei, de statul paralel care nu se lasă pînă nu-i face felul. Politic, desigur. În nebunia lui chiar s-ar putea că aibă ceva dreptate. Statul paralel, după definiția lui Dragnea și a propagandei, este alcătuit din tot ce le scapă controlului – parchete, instanțe, adică magistrați, din serviciile secrete, președinte, ONG-uri și presa independentă, societate civilă care iese în stradă și, nu ultimii pe listă, Comisia europeană, Comisia de la Veneția, GRECO, statele care le mai dau din cînd în cînd cu linia peste degete (de exemplu, cele 12 care au semnat scrisoarea de avertisment). Mai exact, în logica lui Dragnea statul paralel este chiar statul de drept, statul român.

Ei bine, statul ăsta peste care Dragnea a trecut cu bocancii sau a amenințat că o va face, chiar îl vrea plecat de la putere. Pe el și pe incompetenții iresponsabili de care s-a înconjurat. Nu-i un secret. Unii i-o spun în gura mare, sau, constrînși de funcții, o sugerează voalat ori de cîte ori au ocazia. Alții însă, cei care nu pot ieși în piața publică, mută încetișor, una cîte una, piesele pe tabla de șah în direcția asta. ”Întîmplările” care au blocat ordonanța de urgență cu amnistia și grațierea nu sunt simple coincidențe, nici treziri tardive de conștiințe sau frici existențiale, ci rotițe care s-au pus în mișcare. Ele fac parte dintr-un mecanism mai mare care înțelege periculozitatea individului, nebunia demersurilor sale pentru stat.

”Obsedat” cum e, omul nu pricepe sau nu-i vine să creadă că nu are cum să cîștige partida. Cei din jurul lui însă încep să înțeleagă. Cineva le-o fi explicat, că d-aia e stat paralel. De la toamnă încolo efectele vor fi mai vizibile. Nu doar pentru inițiați singurătatea lui Dragnea va sări în ochi. Într-un fel sau altul condamnatul va fi scos din priză. Rămîne însă gașca lui.

Andreea Pora, 20 iulie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Revistei 22

Teoretic terenul ar trebui sa fie pregătit pentru debarcarea guvernului Dăncila, dar determinarea de a ”merge până la capăt” cu îngenuncherea justiției și salvarea propriilor piei a generat un nou front în jurul lui Dragnea. Front de care însa Dragnea nu pare totuși a fi atât de sigur din moment ce a decis să lege prin ucaz parlamentarii de bănci, interzicându-le sa voteze la moțiune.

Singurul care ar avea cheia potrivita sa intoarca soarta motiunii, presedintele Iohannis, nu o poate utiliza. Asa se face ca nu doar aritmetica parlamentara- prea putin schimbata de la alegerile din 2016-, ci si alti factori joaca impotriva motiunii.

Calcule si iar calcule

În prezent PSD și ALDE au împreună 250 de mandate (220 -PSD și 30 ALDE) și au asigurată o majoritate confortabilă, cu 17 voturi peste cele 233 necesare succesului motiunii. De partea celalaltă, Opoziția – PNL, USR, PMP – are 152 de voturi (92 PNL, 41 USR, 20 PMP) și are nevoie de susținerea a încă 81 de parlamentari. UDMR are 30 de senatori și deputați, Minoritățile 17, iar 15 parlamentari sunt neafiliați, dintre aceștia 11 fiind înscriși în partidul lui Victor Ponta.

Negocierile in pripa purtate de Ludovic Orban au pornit cu stingul, acesta se autopropusese premier in caz de reusita a motiunii, ceea ce a ostilizat gruparea Ponta si nu numai, nu a prezentat niciun potential program de guvernare si nici nu a venit cu oferte concrete de ministere pentru potentialii aliati.

Ponta si ai lui, demagogii neamului?

Victor Ponta, desi adversar inversunat a lui Dragnea, pe care il ataca furibund in special in punctele sensibile, cum ar fi autocratia si colaborarea acestuia cu „ statul paralel”- chiar in ziua motiunii a dat publicitatii o fotografie cu el, Dragnea si Maior la vila K2 a SRI-, a declarat ca nu este dispus sa schimbe guvernul Dancila cu unul condus de Orban, avansind solutia Sorin Campeanu premier.

Decis sa fractureze PSD si sa construiasca o alternativa la dominatia camarilei lui Dragnea, Ponta a dat o lovitura de imagine prin atragerea de partea sa a lui Ioan Rus, exponent al Grupului de la Cluj. Acesta si-a anuntat sustinerea pentru Pro Romania, a spus ca PSD a ajuns intr-un hal de nedescris si a indemnat indirect pesedistii sa se alature acestei miscari. Greu de estimat efectul intr-un timp atit de scurt, dar nu ar fi exclus ca o serie de parlamentari din Ardeal sa schimbe tabara in ziua motiunii. Semnificativ este insa ca Vasile Dancu, si el considerat ca apartinind aceluiasi grup din Cluj, nu a dat niciun semnal pe linia deschisa de Rus. Spre deosebire de Rus, care dupa experienta guvernului Ponta din care a plecat prin demisie in 2015, s-a retras complet, Dancu a mai cochetat cu puterea, facind parte din cabinetul Ciolos, ca reprezentant al PSD, unde, potrivit acuzatiilor aduse de USR, a facut jocurile lui Dragnea si a fost o frina in calea oricaror reforme.

Chiar si fara intelegeri clare cu PNL sau USR, este de presupus ca cei 11 parlamentari afiliati lui Ponta sa voteze motiunea. Altfel, toate atacurile si acuzele aduse lui Dragnea si guvernului Dancila vor parea demagogii si jocuri de interese. Ceea ce, probabil, nu e departe de adevar.

Cum se orienteaza constiinta UDMR

Cit priveste UDMR, cu cei 30 de parlamentari ai sai, Kelemen Hunor pare sa joace, n-ar fi prima oara, la doua capete. Dupa intilnirea cu Ludovic Orban, desi a dat a intelege ca guvernul Dancila ar merita schimbat si a cerut, firesc, amanunte despre program, guvern si potentialul premier, s-a lansat in calcule aritmetice, sugerind ca indiferent de voturile, UDMR motiunea nu va trece. “Am adunat tot ce se poate aduna la un loc, ca să vadă toată lumea, şi el, să văd şi eu cam unde suntem. Maxim 194 – 195 de voturi, dacă nu ţinem cont de nimic. Până la 233 mai sunt multe voturi lipsă. În acest moment, Opoziţia, completată eventual cu o parte dintre minorităţi, nu are şanse să dărâme Guvernul”.

Dupa Orban, s-a intilnit cu liderul ALDE, Calin Popescu Tariceanu, unde pe masa nu a fost doar subiectul motiunii, ci si o posibila suspendare a presedintelui Klaus Iohannis. Se observa ca Hunor si Tariceanu au in ultima perioada o colaborare tot mai buna: ambii s-au opus adoptarii Codului penal prin Ordonanta de Urgenta, desi partidele lor au votat cu toata inima controversatele modificari aduse Codului de Procedura Penala si legilor justitiei. Lucru pe care il vor face mai mult ca sigur si in sesiunea extraordinara dedicata CP si pragului la abuzul in serviciu menit sa-l scape pe Dragnea de puscarie.

UDMR a anuntat miercuri dimineata ca nu va vota la motiune dar va fi in sala. Adica exact tactica PSD. O noua mostra a maleabilitatii constiintei udemeriste. Despre care se stia deja cum functioneaza si incotro se orienteaza.

Grupul minoritatilor nationale, altele decat cea maghiara, numara 17 parlamentari. Nu exista insa pana acum nicio pozitie exprimata in legatura cu votul la motiune.

Dar chiar daca parlamentarii UDMR , cei ai lui Victor Ponta sau minoritatile nationale ar vota, prin absurd, cot la cot cu PNL, USR, PMP, tot ar mai fi nevoie de 21 de voturi pentru ca motiunea de cenzura sa treaca. Iar aceste voturi nu pot veni decit de la coalitia PSD-ALDE.

Ruptura in PSD si mainile legate ale lui Iohannis

Exista vreo sansa ca aceste voturi sa fie dizlocate? Probabil ca nu. Asta desi au circulat mai multe informatii despre asa-numita grupare a fostului premier Mihai Tudose, care ar numara circa 20 de parlamentari, din care ar face parte inclusiv proaspat nominalizatul la sefia SIE, Gabriel Vlase. Interesant din perspectiva jocurilor facute de Dragnea este ca audierea lui Vlase in comisia de specialitate (pentru a primi avizul) a fost programata cu doar citeva ore inaintea dezbaterii motiunii. Aceasta in conditiile in care ultima zi in care ar putea primi votul plenului este vineri, cind se incheie sesiunea. Altfel, ramine pe sesiunea extraordinara. Daca mai e cazul, desigur.

Dincolo insa de aceste amanunte, mai putin importate in ecuatia momentului, se ridica intrebarea ce ar putea provoca ruperea frontului din jurul lui Dragnea. Poate doar certitudinea ca PSD va ramine in continuare la guvernare si ca va primi un premier PSD. De Dragnea s-au saturat multi, mai ales ca e evident ca sfirsitul sau politic nu e departe- chiar daca il scapa acum cu „operatiunea modificarea Codului penal”- si ca in perspectiva alegerilor va deveni o piatra de moara atirnata de procentele partidului. Cit despre Dancila, ea este subiect de bataie de joc inclusiv in partid.

Dar PSD nu este dispus deocamdata sa renunte la putere, nu a venit momentul- probabil ca va face miscarea in apropierea parlamentarelor, asa cum a procedat in 2008. Are, deci, nevoie de certitudini in privinta asta. Garantii pe care nu le poate primi decit de la presedintele Iohannis. Ceea ce pare imposibil. Ultimele scandaluri si tensiuni- decizia CCR si revocarea lui Kovesi-, dar si a raboiului deschis de Dragnea si ai lui, amenintarile permanente cu suspendarea, au taiat toate puntile. In plus, Iohannis nu-si poate permite sa nominalizeze un al patrulea premier de la PSD mai ales dupa o motiune de cenzura de succes. Ar fi terminat in fata propriului electorat. Chiar daca acesta ar intelege ratiunea gestului- orice numai sa scape tara de Dragnea!-nu l-ar ierta. Asadar, singurul care ar fi avut mecanismele de negociere si pirghiile ca sa faca posibila trecerea motiunii de cenzura, nu le poate folosi.

Desigur, ar mai fi fost si varianta unui guvern de coalitie care sa cuprinda si aripa dezertoare din PSD, in fruntea caruia sa fie instalat un premier acceptat de toate partile. Dar cine ar putea fi acela? Ion Rus, de exemplu? Complicat. Asa-zisul Grup de la Cluj, din care pare ca ramas doar Rus, nu e bine vazut iin PSD si cu atit mai putin printre ”sudistii” grupati in jurul lui Tudose. Dar astfel de strategii si negocieri nu se fac intr-o saptamina-doua, la botul calului, ci in luni de zile. PNL, presedintele si restul opozitiei par sa fi dormit pina acum in bocancii cu care Dragnea si ai lui au calcat tara in picioare.

Andreea Pora, 27 iunie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Revistei 22