Gelu Diaconu (n. 1962, Bucureşti) a revenit în literatură în 2005, după o absenţă de aproape două decenii, devenind în scurtă vreme una dintre prezenţele cele mai constante şi mai îndrăgite din mediul virtual. Prima sa carte a fost romanul „Fabian” (2006), iar la scurtă vreme a debutat şi ca poet, cu „Antipoeme”(2008), un volum închegat şi matur despre care Felix Nicolau a notat: „(…) aici e secretul artei lui: firescul, (auto)ironia, nostalgia perplexă şi un soi de reproş budist adresat lumii. Priveşte in jur, se miră de nebunia generală, robotizată, dă din umeri ca un boier şi se acuză pe sine de inadaptare.”. Dezabuzare, pesimism, melancolii urbane, descrieri bine dozate într-un decor auster: principalele calităţi ale scrisului lui G.D. se păstrează (sau se transferă) din poezie în proză şi invers, convingându-ne că autorul este un excelent profesionist într-o literatură năpădită de
semi-amatori.

Aurelia Borzin (n. 1984, Căuşeni, Rep. Moldova) este una dintre prezenţele de prim-plan ale noii poezii din Basarabia. Poetă şi publicistă, redactor-şef al revistei „Clipa”, a debutat cu „Nesomn pentru demenţi” (2003), revenind patru ani mai târziu cu volumul „Pansamente” (2007). Prezentă în antologia „Noua poezie basarabeană” (2009) alcătuită de Dumitru Crudu. Aurelia Borzin scrie o poezie biografistă puternică şi tensionată, amintind uneori de Denise Levertov, alteori de nervul şi concentrarea unor autoare 90-iste precum Rodica Draghincescu sau Irina Nechit. O poezie trăită, fără trucuri sau trucaje.

http://institutulblecher.blogspot.com/