preluare de pe BBC

Chiar dacă veniturile pentru anul viitor sunt considerabil mai mari în comparaţie cu anul curent, în opinia analiştilor ele sunt totuşi insuficiente pentru a asigura resursele necesare principalelor sectoare publice, finanţate de la buget.

Proiectul bugetului pentru anul viitor prevede venituri de aproape 10 miliarde de lei, adică 774 milioane de dolari americani.
Aceste venituri sunt cu 176 de milioane de dolari mai mari decât în anul curent.
Cheltuielile pentru anul viitor sunt estimate la 782 milioane de dolari, iar deficitul bugetar – la 8 milioane de dolari – sub 1% din produsul intern brut.
Toate acestea la o rată a inflaţiei prevăzută la 10%.

Potrivit proiectului de buget pentru 2006, principalele venituri vor fi asigurate de majorarea accizelor la mai multe produse, inclusiv la bere şi ţigări, precum de majorarea unui şir întreg de taxe de licenţă.
De asemenea va fi introdusă sau majorată taxa pe valoarea adăugată la produsele agroalimentare, medicamente, flori, pesticide.
În schimb, ar putea să se reducă rata minimă a impozitul pe venit – de la 9 la 8% pentru persoanele fizice şi de la 18 la 15% pentru profitul companiilor.

Analistul economic Veaceslav Ioniţă susţine că, în pofida unei majorări considerabile a bugetului, cel puţin la nivel de proiect, veniturile prognozate vor acoperi doar o parte din necesităţile Republicii Moldova.
Ca sistemul de stat să funcţioneze fără probleme, Republica Moldova ar avea nevoie de un buget mai mare cu minimum 50%, spune analistul.
El afirmă că la elaborarea bugetului pentru anul viitor, la fel ca şi a celui pentru anul curent, nu s-a ţinut cont de situaţia reală din economie.

În mod normal, spune analistul, bugetul pentru anul viitor trebuia să fie cu mult mai mare, cel puţin de 960 de milioane de dolari.
Veaceslav Ioniţă consideră că, pentru a obţine venituri mai mari, autorităţile ar fi trebuit să modifice politica fiscală a statului care, în opinia sa, este defectuoasă.
„Noi nu avem o politică fiscală normală. Uitaţi-vă, 70% din buget se face din taxa pe valoare adăugată. Aşa este şi anul acesta şi va fi şi la anul. Asta înseamnă că statul, la modul practic, nu poate colecta impozite. Nici accize, nici taxe vamale, nici impozite pe venit, cel mai grav. Sună paradoxal, dar la noi taxa pe valoare adăugată creşte an de an cu un ritm foarte mare, iar impozitul pe venit rămâne, practic, constant”.

Dar ce efecte va avea asupra contribuabilului de rând un asemenea buget?
„Acuma ce se întâmplă la noi? În educaţie, să zicem. Statul finanţează doar salariile şi puţin din cheltuielile curente şi drept rezultat părinţii sunt nevoiţi să întreţină sistemul de învăţământ. Noi am făcut o analiză. Părinţii cofinanţează statul. Statul dă aproximativ un miliard de lei şi părinţii mai finanţează educaţia cu vreo 400 de milioane”.

Proiectul de buget pentru anul viitor ar putea însă suporta mai multe modificări întrucât, pentru a deveni lege, el urmează să fie aprobat de către Guvern, iar apoi examinat şi adoptat de către Parlament.

Mulţi observatori cred că abstenteismul este rezultatul direct al atitudinii de protest a electoratului faţă de nişte alegeri organizate într-un timp nepotrivit şi într-o conjunctură politică nepotrivită pentru majoritatea alegătorilor, dar şi imposibilitatea de a alege între un candidat comunist (Zinaida Greceanâi) şi un şovin rus (Valeri Climenco). Ceilalţi opt concurenţi, reprezentanţi ai diferitor formaţiuni politice parlamentare şi extraparlamentare sau candidaţi independenţi, s-au retras cu câteva zile în urmă din cursă, făcând apel către electorat să boicoteze scrutinul pentru a nu permite candidatului comuniştilor, favoritul acestei curse electorale, să câştige alegerile. Mai mult, şi Valeri Climenco, rămas în cursă “pentru a nu permite comuniştilor să falsifice alegerile”, a cerut electoratului său să boicoteze alegerile.

Chişinăul consideră că rezultatele alegerilor repetate sunt cu atât mai îmbucurătoare, cu cât întreaga conducere supremă a statului s-a axat pe promovarea unui singur concurent electoral la funcţia de primar al Chişinăului, recurgând la metode interzise şi neoneste.
Candidatul din umbră al comuniştilor la funcţia de primar al capitalei, care bolnăvicios îşi doreşte victoria asupra Chişinăului, a luptat cu înverşunare, dar a pierdut. Şi nu este pentru prima dată. Aşa s-a întâmplat în iunie, 2003 când chişinăuienii i-au dat vot de încredere lui S.Urecheanu, aşa a fost la 10 iulie, curent, când la urne s-au prezentat doar 27,6 din numărul celor cu drept de vot, aşa a fost la 24 iulie, când la urne au venit, conform datelor preliminare, doar 19,7 la sută din numărul total al alegătorilor, sau în jur de 113 mii din cei înscrişi în listele electorale, adică cu 7,2 la sută mai puţin decât la 10 iulie.

Pentru candidatul comuniştilor, Zinaida Greceanâi, au votat 95 de mii 022 alegători, iar pentru unicul ei contracandidat Valeri Climenco – peste 13 mii de alegători.

Astfel, n-a ajutat campania masivă de promovare a lui Greceanâi, implicările directe în campania electiorală a preşedintelui ţării, care de nenumărate ori a chemat lumea să aleagă candidatul comuniştilor sub pretextul înscăunării „unui adevărat gospodar”, n-a ajutat cu nimic nici înfrumuseţarea masivă a tuturor pilonilor electrici de pe cele cca 700 de străzi şi stradele din Chişinău cu o seceră şi un ciocan şi cu chipul nesimpatic şi oţărât al candidatului comuniştilor, n-au folosit la nimic cheltuielile nebune pentru crearea imaginii „pieptănate” a Zinaidăi Greceanâi, precum n-au ajutat nici ameninţările patronilor-simpatizanţi ai puterii de verificare a prezenţei la urne prin ştampila „Votat” din suplimentul la buletinul de identitate, nici intimidările prin telefon a bătrânilor că vor rămâne fără pensie dacă nu vor participa la scrutin, nici afirmaţia din publicitatea electorală „Până la victoria chişinăuienilor au rămas 14……1 zile”…

Numărul electoratului comunist din capitală s-a schimbat, în comparaţie cu a.2003 micsorandu-se. Atunci candidatul comuniştilor, V.Zgardan, susţinut masiv de V.Voronin, a acumulat cca 120 de mii de voturi, iar S.Urecheanu, blamat şi murdărit atât de comunişti, cât şi de PPCD-iştii lui Roşca, – mai mult de 135 de mii. Electoratul comunist, disciplinat şi docil, s-a micşorat cu mai mult de 20 de mii în doar 2 ani.
Şi de această dată Chişinăul a rămas un oraş alb, renunţând la culoarea roşie.

Potrivit estimărilor preliminare, la alegerile pentru funcţia de primar al capitalei R. Moldova s-au prezentat doar 26,93 la sută din cei peste 560 de mii de locuitori ai municipiului, înscrişi în listele electorale. Dintre voturile valabil exprimate, cele mai multe (50,15 %) au fost date pentru candidatul partidului de guvernământ, Zinaida Greceanîi. Pe locul doi s-a situat candidatul independent Dumitru Braghiş (20,65 %), iar pe poziţia a treia – candidatul Partidului Liberal Dorin Chirtoacă (7,13 %). Concurentul din partea PPCD Gheorghe Susarenco a acumulat 7,02 % din sufragii, iar reprezentantul blocului electoral «Patria-Rodina-Ravnopravie» Valeri Climenco – 3,76 %. Candidaţii Iuliana Gorea-Costin, Mihai Severovan, Vladimir Guriţenco, Gheorghe Sima şi Vladimir Garaba au totalizat, respectiv, câte 4,94%, 3,58 %, 1,88 %, 0,5% şi 0,39 %.

În opinia experţilor, este prima dată în istoria alegerilor libere când la urnele de vot s-a prezentat mai puţin decât o treime din electorat, necesară pentru validarea scrutinului.
Potrivit observatorilor, pe lângă faptul că data alegerilor a fost numită fără a se lua în consideraţie perioada de odihnă, un factor aparte este decepţia electoratului prodemocrat faţă de votul acordat de partidele de opoziţie guvernării comuniste, produs la 4 aprilie.

Funcţia de primar de Chişinău a rămas vacantă la 18 aprilie curent, după ce fostul deţinător al acesteia, Serafim Urecheanu, şi-a depus mandatul în favoarea calităţii de deputat.

Potrivit legislaţiei în vigoare, la nevalidarea alegerilor din cauza prezenţei insuficiente la urne, scrutinul se va repeta peste două săptămâni, la 24 iulie.

„Cui au încurcat aceşti oameni?” se întreba grupul multinaţional de creaţie al proiectului internaţional „Mirajul dragostei” în primele zile de filmare, trăind alături de familia lui Motl-Şothen, clipe de dragoste şi fericire, problemele lor cotidiene, savurând tânăra şi frumoasa familie, în care domneşte liniştea şi pacea, unde cresc trei copii. Privind la Motl şi Rahel, în interpretarea israileanului Alex Demidov şi moldoveanca Margareta Pântea, la cei trei copii cuminţi şi frumoşi, interpretaţi de moldoveanul Alin, rusul Matvei şi ucraineanca Nastea, fiecare membru al grupului de creaţie, se cutremura la gândul, că această familie, care a existat în realitate, a fost exterminată din cauza unor ambiţii de putere ale doi tirani sângeroşi ai secolului trecut – Stalin şi Hitler.

Regizorul din Republica Moldova, Valeriu Jereghi, operatorul american de origine rusă, Anatoli Ivanov, pictorul Iurie Matei, dar şi ceilalţi membri ai grupului, cineaşti din Moldova, Ucraina, Rusia, au reuşit să redea atmosfera caldă a unei familii dintr-o localitate în care convieţuiau în pace şi înţelegere în anii ”30 ai secolului trecut, oameni de diferite naţionalităţi şi confesiuni, în care domina liniştea şi bunăvoinţa. Târguşorul Zinkov, un colţ de rai, uitat de Dumnezeu pe pământ, nu exista în acea perioadă pe harta fostei URSS. Doar prezenţa unui ins, exteriorul căruia adie mult cu cel al lui Stalin (Aurel Dănilă), aminteşte despre omniprezenţa ochiului atotvăzător al sistemului, care va aduce nenorocire acestor oameni.

Aproape zece zile m-am aflat pe platoul de filmare din Zinkov, unde am reuşit să mi-i fac prieteni pe Motl, Rahel, pe micii şi frumoşii lor copii, să conştientizez cât de anevoios să creează un film, cât de mult efort se depune pentru câteva secunde rulate pe ecran. Nu ştiu ce relaţii sunt în alte colective de creaţie, dar aici, cred că din cauza atmosferei paşnice din Zinkov, conlucrarea între toate verigile – regie, imagine, iluminare, decor, costume, administrare, este de invidiat. Rar de tot îşi ieşea din fire regizorul, mai curand îşi exprima satisfacţia de ceea ce vedea în camera de luat vederi operatorul, în rest oamenii îşi făceau meseria în tăcere, înţelegându-se dintr-o privire. Satul s-a deprins cu prezenţa echipei şi cu străzile şi casele vechi, construite de echipa lui Iurie Matei.

… Motl îşi câştigă bucata de pâine unind sorţi şi inimi solitare, creând familii şi contribuind la menţinerea vieţii pe pământ. Războiul aduce în viaţa lui şi a altor locuitori din Zinkov – evrei, ucraineni, ruşi, tătari – trădarea, frica, laşitatea, batjocura soldaţilor germani şi a slugoilor acestora, aduce moartea în flăcări a mii de familii de evrei, inclusiv soţia şi copiii lui Motl.
Aceşti oameni, demni până în clipa morţii, din locul tristei, dar curajoasei lor mucenicii, îşi îndreaptă privirile spre noi, cei de astăzi, solicitând NEUITAREA. Valeriu Jereghi mi-a spus că este sigur că acesta a fost imboldul şi pornirea lui Iacob Tihman, să amintească lumii, prin intermediul cărţii sale “Lumina astrului apus”, atât ororile războiului, cât şi acea viaţă în care nu existau conflicte interetnice, în care, de Paşti, evreii mâncau ouă roşii, iar ucrainenii şi ceilalţi erau serviţi cu maţa, viaţa, în care copiii se jucau de-a valma şi vorbeau în limbile prietenilor lor. Exact ca şi la Străşeni, satul lui de baştină, unde a crescut împreună cu copii de evrei, ruşi, ucraineni. „Îmi este foarte aproape ceea ce încerc să realizez pe peliculă, fiindcă asemenea relaţii existau şi la noi. Mama mergea la tanti Şeiva cu o bucată de mămăligă şi friptură de pui, cu zeamă şi colţunaşi, iar tanti Şeiva ne aducea peşte umplut şi alte bunătăţi.Noi, copiii, ne jucam de-a războiul, băteam mingea în curtea noastră mare, şi nimeni nu m-a întrebat de ce naţionalitate sunt eu, cine este Buma, Fima, Edic sau ceilalţi”, spune regizorul.

… După prima discuţie cu Iacob Tihman de acum jumătate de an, a urmat scrierea scenariului şi parcurgerea altor perioade de pregătire. La 20 iunie au fost filmate primele cadre – o sută de metri de peliculă. Începutul anevoiosului proces de filmare l-a constituit comanda „Motor, băieţi!”, pe care a dat-o prin telefonul portabil producătorul proiectului, Iacob Tihman, aflat în acea zi, la ora 10.00, la Zidul Plângerii din Ierusalim. În liniştea mormântală a micei odăiţe în care avea să-şi trăiască viaţa familia lui Motl, se auzea vocea tremurândă a lui Iacob Tihman, care spunea că a venit la ora începerii filmărilor să se roage lui Dumnezeu pentru succesul viitorului film, în care vor fi pomeniţi consătenii, rudele, prietenii, sorţile mutilate şi vieţile ucise.

Secvenţele realizate în primele două zile de filmare, sunt şi primele din viitorul film, dându-i o încărcătură emoţională, ce va persista până la ultimele cadre, mai spune Valeriu Jereghi, sigur de faptul că o asemenea istorie cutremurătoare va determina lumea să se gândească cât de efemeră este viaţa şi nici o clipă din ea nu merită să fie neagră.

În următoarele zile am urmărit cum derulau diferite perioade istorice şi evenimente, inclusiv batjocorirea cimitirului evreiesc, ruşinea trăită de fiica ucraineanului Vasâl (Irina Caras) în momentul în care tatăl ei (Igor Caras) distra nemţii, bând dintr-o suflare 3 litri de ţuică, relaţiile deformate de nazism dintre o „mamă”-esesovistă (Silvia Luca) şi fiul ei (Cristian Jereghi), prima dragoste a acestuia faţă de fiica lui Vasâl, întoarcerea lui Motl de la război şi încercarea acestuia de a reveni la viaţă, unindu-şi soarta cu cea a Dvoirăi (Rada Ixari). Tot în aceste zile s-au filmat primele semne ale apariţiei sistemului inuman sovietic în acest uitat colţ de rai.
Alături de actori cu nume din Israel, Moldova, Ucraina, Rusia, cum ar fi Alex Demidov, Mihail Kozakov, Alexandr Pankratov-Ciornâi, Ivan Bortnik, Nelly Camenev, Igor Caras, Sandu Vasilache, Silvia Luca, Margareta Pântea, Anatol Durbală, Angela Ciobanu, Rada Ixari, Igori Slobodskoi, Iana Leahovici, ş.a. pe platoul de filmare trăiesc viaţa predecesorilor săi locuitorii s. Zinkov, în care din mai mult de 5 mii de familii de evrei a rămas doar o singură bătrână, ajutată de tot satul. Parcă conştienţi de importanţa viitoarei pelicule, cu durerea pierderilor în suflet, aceştia îşi joacă rolurile cu aceeaşi veridicitate ca şi actorii profesionişti. Aproape după fiecare episod filmat se aude exclamaţia lui Anatol Ivanov, devenită proverbială la grupul de cineaşti – „Minunat. Cinci baluri”. Mirarea veridică din ochii mari albaştri ai lui Alin Capmari, de 5 ani, mica copie a lui Alex Demidov, a provocat lacrimi operatorului american, râsul regizorului moldovean şi aplauzele grupului de creaţie.

În una din zile Iacob Tihman a participat la procesul de creaţie, aflându-se toată perioada pe platou, ca seara, când şcoala din localitate îşi sărbătorea absolvenţii, să meargă cu premii pentru cel mai bun învăţător, pentru cel mai bun elev din localitate. Nu înainte ca să-i dea preotului ortodox din localitate mir, lumânări şi cruciuliţe sfinţite la Ierusalim. Impresionat de cele ce se petreceau pe platou în momentul pângăririi cimitirului evreesc Iacob Tihman mi-a mărturisit că parcă trăieşte împreună cu eroii durerea acelor ani.

…În decembrie curent, înainte ca la Chişinău, în SUA, Israel, Germania, Rusia să aibă loc premiera filmului, grupul de creaţie va aduna cioburile farfuriei cu inscripţia „Mirajul dragostei”, sparte, întru succes, în prima zi de filmare.

Istoria lichidării agenţiei de presă este următoarea. In urma cu mai bine de un an, aceeaşi componenţă a Consiliului municipal Chişinău, în cadrul procesului de lichidare a fostului Departament Relaţii cu Publicul al Primăriei, din care făcea anterior parte Info-Prim, au votat constituirea Agenţiei într-o instituţie publică cu statut de persoană juridică independentă. Aleşii locali au votat în acest sens 3 decizii – la 6 aprilie 2004, la 4 iunie, 2004 şi 23 iulie 2004, urmând să fie aprobate ulterior alte documente necesare pentru crearea cadrului normativ al activităţii Agenţiei: planul financiar, statele de personal, regulamentul Consiliului de administraţie. Pe parcursul unui an, însă, consilierii au tergiversat examinarea acestor documente, încălcându-şi astfel propriile decizii.

Mai mult, proiectele de decizii privind definitivarea statutului de persoană juridică a Info-Prim au fost avizate pozitiv de comisiile de profil ale Consiliului municipal, din care fac parte şi consilierii, care au votat lichidarea. Tot ei, dar şi colegii lor din fracţiunile Partidului Popular Creştin Democrat şi Partidului Comuniştilor au refuzat să examineze proiectele propuse spre examinare, propunând şi votând în unanimitate lichidarea definitivă a agenţiei. În calitate de argumente creştin-democraţii şi comuniştii au invocat RAŢIUNI ECONOMICE şi INUTILITATEA PENTRU CONSILIU a acestei instituţii de presă. Astfel, cu votul fracţiunilor PCRM, PPCD şi al unui numar de 3 consilieri independenţi, activitatea agenţiei “Info-Prim” a fost sistată.

Votul unanim al foştilor duşmani politici a fost catalogat de consilierul din partea Mişcării social-politice “Ravnopravie”, Valeri Klimenko, drept o dovadă în plus a constiturii unei “coaliţii monstruoase comunisto-frontistă, creată la nivel municipal după modelul celui central, cu scopul de a curăţa terenul pentru a prelua în totalitate puterea în stat”.

Directorul AP “Info-Prim”, Valeriu Vasilică, căruia i s-a oferit cuvântul abia după ce chestiunea a fost votată, a apreciat această decizie drept una politică, menită să elimine de pe piaţa informaţională din R. Moldova a concurenţilor mediilor de informare controlate de PCRM şi PPCD. Potrivit lui, motivele economice invocate sunt cel puţin nefondate, agenţia activând cel mai mic buget dintre toate mediile municipale, prestând populaţiei o gamă diversă de servicii informaţionale. Vasilică a mai declarat că acordarea dreptului de privatizare a bunurilor aflate în gestiune, colectivului de muncă al agenţiei, inclusiv a sediului, ar fi una conformă cu normele unei societăţi democratice şi deschise şi cu spiritul acordului privind deetatizarea mass-media guvernamentale de la 4 aprilie 2005, când a fost votat actualul preşedinte al R.Moldova. Argumentele directorului agenţiei au lăsat reci aleşii locali, indiferenţi de soarta unui colectiv de jurnalişti şi de faptul că societatea va fi lipsită de dreptul la informaţie corecta.

La puţin timp după ce a aflat vestea, parte a societatii civile din Chişinău a dorit să-şi expună părerea vis-a-vis de lichidarea unei instituţii media. Astfel, Preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din R. Moldova, Valeriu Saharneanu, a declarat că lichidarea agenţiei de Presă Info-Prim de către consilierii municipali din partea Partidului Popular Creştin Democrat şi Partidului Comuniştilor este o crimă contra Constituţiei şi a societăţii. „Prin lichidarea agenţiei, aleşii locali comunişti şi aliaţii acestora cred că s-au răzbunat cu ex-primarul capitalei, Serafim Urecheanu, dar, în realitate, s-au răzbunat cu locuitorii capitalei, cu societatea, lipsită de acum încolo de informaţii veridice şi nepărtinitoare”, a spus Valeriu Saharneanu,m sigur că CMC a uitat că „R. Moldova s-a pornit spre Europa, dar nu spre abis. Or, aceştia, prin lichidarea unui organ mediatic demonstrează că merg spre abis”.
Directorul publicaţiei „Săptămâna”, Viorel Mihail, consideră că lichidarea Agenţiei de Presă Info-Prim este o gafă a consilierilor municipali, pe care o vor resimţi în scurt timp locuitorii capitalei, privaţi de dreptul de a poseda informaţii utile şi veridice despre activitatea municipalităţii.
Viorel Mihail crede că lipsa agenţiei va fi resimţită, în primul rând, de înşişi consilierii municipali, care vor fi privaţi de posibilitatea de a face publice activităţile lor şi a afla care sunt doleanţele şi problemele locuitorilor capitalei.

„Decizia de închidere a Agenţiei municipale „Info-Prim” este „un gest negândit” din partea Consiliului municipal Chişinău” susţine redactorul-şef al Redacţiei ştiri de la postul municipal de radio „Antena C”, Vera Tăbăcaru, care şi-a exprimat încrederea că, în scurt timp, Consiliul „va simţi efectul greşelii comise”. „Cred că este necesar ca o capitală de ţară, cu circa un milion de persoane, să aibă o agenţie de presă care să scrie despre problemele comunitare”, – a declarat Vera Tăbăcaru, subliniind că lipsa Agenţiei „Info-Prim” va fi resimţită de către ascultătorii postului de radio „Antena C”.

Reprezentantul Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, Dorin Chirtoacă, a declarat că decizia Consiliului municipal Chişinău contravine tuturor standardelor şi principiilor europene, lichidarea Agenţiei „Info-Prim” fiind „absolut împotriva tuturor declaraţiilor anterioare ale guvernării privind integrarea europeană şi respectarea principiilor democratice”. „Agenţia „Info-Prim” a avut un rol de balanţă bună în spaţiul informaţional din ţară. Ea reflecta profesionist şi echidistant evenimentele şi avea un rating destul de înalt printre agenţii”, – a mai spus Dorin Chirtoacă.

„Lichidarea Agenţiei de Presă Info-Prim prin votul solidar al consilierilor municipali din partea Partidului Popular Creştin Democrat şi Partidul Comuniştilor a confirmat o dată în plus crearea a ceea ce opinia democratică a numit „monstruoasa coaliţie între Roşca şi Voronin”, – a declarat directorul publicaţiei „Timpul de dimineaţă”, Constantin Tănase.

Potrivit publicistului, aceasta este o coaliţie de esenţă totalitaristă şi antidemocrată periculoasă pentru societate, acest lucru fiind demonstrat prin acţiunile îndreptate împotriva presei libere. „Numai publicaţiei „Timpul” unul din arhitecţii de bază ai coaliţiei, Iurie Roşca, i-a intentat 4 dosare penale”, – a spus Constantin Tănase.

Directorul publicaţiei „Timpul de dimineaţă” consideră alarmant faptul că reprezentantii partidului comunist, al presedintelui Voronin şi deputaţii lui Roşca acţionează coordonat şi la nivel municipal. „Lichidarea celei mai bune agenţii de ştiri din R. Moldova, Info-Prim, trebuie să pună pe gânduri întreaga societate, nu numai breasla ziaristică”, – a declarat Constantin Tănase, care a făcut un apel către jurnaliştii de la Info-Prim să nu cedeze. „Aveţi tot sprijinul şi solidaritatea noastră”, – a spus Directorul publicaţiei „Timpul de dimineaţă”.

Colectivul agenţiei a decis în dimineaţa zilei următoare celei negre să lupte pentru locul său pe piaţa mediatică din R.Moldova, începând cu informarea tuturor structurilor naţionale şi internaţionale, după care vor urma alte acţiuni.

Lichidarea AP Info-Prim s-a făcut cu încălcarea tuturor normelor legale: chiar în prima zi de campanie electorală pentru funcţia de primar general al Chişinăului, ceea ce nu este deloc întâmplător.

Topul aparţine studiului global privind independenţa mass-media, efectuat de Organizaţia „Freedom House” şi întitulat „Libertatea presei în 2005”.
Cele mai multe din zecile de ziare, reviste, posturi de radio, televiziuni din Moldova au menirea de a dezinforma publicul/cetatenii in legatura nivelul de trai intr-o tara guvernată de comunişti, in care PIB-ul creşte în continuu, subliniind ca R. Moldova are un preşedinte curajos care a întors spatele Moscovei, că limba vorbită nu este româna, ci „limba moldoveneasca”, că istoria românilor nu are nimic in comun cu istoria moldovenilor din partea stângă a Prutului, că „în anul 2001 (când au venit comuniştii la putere –n.n.) R.Moldova se afla pe marginea prăpastiei, dar acum a făcut un pas înainte…”, cum s-a exprimat cel mai longeviv şi cel mai „instruit” premier din istoria Moldovei, Vasile Tarlev.

O pleiadă de jurnalişti apartinand diverselor categorii de varsta, bâlbâiţi şi lipsiţi de inteligenţă şi cunoştinţe, vânduţi, înrăiţi şi plasaţi la posturi de conducere ale televiziunilor publice, posturilor de radio, ziarelor, produc zilnic „capodopere” neimaginabil de slabe şi, culmea, îşi permit să arate cu degetul ziaristi consacrati precum Constantin Tănase, Val Butnaru, Constantin Chianu.

La ora actuală doar publicaţiile „Timpul”, „Jurnal de Chişinău”, „Literatura şi Arta”, AP „Info-Prim”, postul de radio Antena C, postul de televiziune Euro-TV spun lucrurilor pe nume; din pacate, insa, majoritatea locuitorilor acestei ţări nu-şi pot permite luxul de a se abona la ziare, iar aria de acoperire a posturilor de radio şi televiziune menţionate este mult prea mică pentru a atinge efectul scontat. Falsele informatii furnizate zilnic de „televiziunea publică”, televiziunea NIT, ORT-Moldova, radioul naţional ş.a. – se constituie in reale picături chinezeşti sub formă de laudă permanentă adusa regimului totalitar şi de ocară la adresa opoziţiei, a intelectualităţii.
Nici urma de libertate de exprimare, departe dreptul de a şti adevărul, R. Moldova confruntandu-se cu un intens proces de rusificare, de deznationalizare.

Cruda realitate….
Ca sa va oferim doar un exemplu concret de inexistenta a libertatii presei, vom spune ca existenţa unei Agentiei de presa Info-Prim din Chisinau, depinde de decizia ce va fi luata de consilierii municipali comunisti si ppcd-isti, demersurile acestora fiind clare in ce priveste dorinta de desfiintare a agentiei mentionate.

Concluzionand, vorbind despre libertatea presei in R. Moldova trebuie sa spunem ca din 27 de state din regiune, doar în opt presa a fost apreciată de Organizaţia „Freedom House” drept „liberă”, în nouă ţări presa este „parţial liberă”, iar în 10 tari – „neliberă”. Toate cele zece ţări din regiune, unde presa nu este liberă, sunt foste republici sovietice, inclusiv R. Moldova.

Vor fi observat cei de la „Freedom House” că presa independentă din R. Moldova se reduce la câteva publicaţii şi acestea hărţuite nu numai de regim, dar şi de un creştin-democrat, „cel mai mare prieten a lui Victor Iuşcenco şi Mihail Saakaşvili” – Iurie Rosca (sau pur şi simplu Iurii Ivanovici?)
Acesta cere daune de milioane de lei publicatiilor „Timpul” şi „Jurnal de Chişinău” pentru prejudiciu moral, urmărind ruinarea acestora.

Se vor fi straduind ei, comunist-crestin-democratii sa mareasca tirajul publicatiei „Flux”, proprietate privată, dar in zadar caci nu vor mai reusi sa il ridice mai sus decat nivelul inregistrat de la 4 aprilie încoace, adică din Marea zi a trădării.

…Pe primele trei trepte ale topului „Libertatea presei în 2005” se situează cele trei ţări baltice, urmate de Slovenia, Polonia, Ungaria Slovacia, Republică Cehă, Bulgaria, Croaţia, Serbia, Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina. Ei nu au un Voronin, un Tarlev, un Iurii Ivanovici, o presă vândută comuniştilor, ei nu au parveniţi şi Iuda în jurnalistică. Nici nu le trebuie.

Gala spectacolelor politice de la Chişinău s-a încheiat. Cortina a căzut. După ce s-a jucat ultimul spectacol cu instalarea guvernului Tarlev-2, luminile s-au stins şi ţărişoara asta din estul Europei a pogorât în bezna unei lungi perioade de “calm şi stabilitate”. Prietenii şi partenerii noştri occidentali pot fi liniştiţi – nimeni şi nimic nu le va tulbura tihna în această zonă geopolitică. Nu vor fi mitinguri cu urlete, nu se vor mai auzi pocnituri de reteveie în scuturi – singura gălăgie ce va mai continua să strice liniştea acestei zone vor face-o ţăranii moldoveni, bătând pe dealuri, cu sapele, în pământul uscat ca cremenea…

Moldova astăzi este dezarmată moral. Opoziţia parlamentară a fost decapitată. Printr-o lovitură de mare maestru, Voronin a împărţit-o în două tabere adverse: una, zisă “constructivă” – zgomotoasă, cinică, iezuită şi agresivă, care-i lustruieşte cizmele, şi cealaltă, zisă “intransigentă” – deocamdată, molcuţă, care toarce ca o pisică în fotoliile parlamentare, fără să zgârie pe cineva. După plecarea lui Urecheanu, comuniştii vor să ieie Chişinăul fără luptă. Peste două luni va fi căldură mare de vor sfârâi ouăle de potârniche prin cuibare, iar “aleşii” vor prefera nu să se întâlnească cu poporul, căci se odihnească pe coaste răcoroase de oceane atlantice. Oricum, o linişte uleioasă pogoară peste Moldova şi numai la ţară va continua trista baladă a acestui neam: ţăranii care au mai rămas, uscaţi de vânt, arşi de soare şi mâncaţi de boli vor bate cu sapele în pământul ista blestemat care le dă doar atâta cât îi trebuie unui neam ca să nu aibă demnitate…

După ruşinosul târg de pe 4 aprilie, când “opoziţia” a intrat în soldă la Voronin, între electorat şi clasa politică s-a căscat un hău imens. Astăzi, această “opoziţie” se reprezintă doar pe sine. A fost îngropată definitiv ideea că partidele reprezintă voinţa unor segmente de populaţie. Politicienii naţionali, cum le ziceam noi, supranumiţi şi “bărbaţii neamului”, s-au dovedit a fi nişte mişei. S-a ajuns astfel la acel mare şi trist adevăr formulat genial de către Eminescu: “Spuma asta-‘nveninată, astă plebe, ăst gunoi a ajuns a fi stăpână şi pe ţară, şi pe noi…”.

Ceea ce noi am crezut că este “crema societăţii” s-a dovedit a fi în realitate spumă-‘nveninată. Ceea ce noi am crezut că sunt “bărbaţii neamului” în realitate s-a dovedit a fi gunoiul neamului.

Ei s-au cocoţat în fotolii, şi-au aranjat treburile, îşi protejează afacerile, îşi sporesc averile şi rup cămăşile de pe ei, chipurile, ar fi exponenţii interesului naţional. Tabloul este deprimant, apocaliptic: sus – o minoritate politică infimă şi infamă, jos – un întreg neam necăjit şi prostit, care se topeşte văzând cu ochii.

În sfârşit, ţărănimea şi intelectualitatea s-au regăsit; amăgiţi golăneşte de politicieni, s-au pomenit în afara istoriei. Începând cu 4 aprilie, istoria o făuresc fuhreraşii. Nouă ni s-a rezervat rolul de “îngrăşământ natural” – un fel de băligar electoral pentru buna creştere a caracudei politice. Hăul ce ne desparte se vede mai clar ca oricând: pe de o parte, luxul jenant şi jignitor, iar pe de alta – boţul de mămăligă rece, singura măsură a bunăstării şi demnităţii unui neam jefuit de speranţe.

Anul acesta, duşmanii lui Iisus au răstignit Moldova cu o lună înainte de Paşte. Ca nu cumva, Doamne fereşte, să nimerească în vâlvătaia unei revoluţii, ei au urcat-o pe cruce şi au răstignit-o, asigurându-i astfel Cezarului o domnie liniştită.

Şi într-adevăr, e linişte. O linişte adâncă şi o stabilitate ca în morgă. Căci acolo nimeni nu se revoltă. Acolo e consens deplin.

P.S. Când, luni, s-a dat citire listei “noului guvern” – o garnitură categoric antinaţională, cu figuri dubioase gen Molojen – “opoziţia constructivă” în frunte cu Iura Roşca (în prezidiu)… s-a abţinut de la vot. Pilat din Pont s-a spălat pe mâini? Probabil, aşa i-a dictat interesul naţional. Al cui interes naţional? – asta-i întrebarea. Al R. Moldova? Nu cred…

Încă patru ani morţi, încă patru ani de stabilă involuţie spre marasmul epocii lui Brejnev. Îţi vine “să dai cu cuţitu-n chiatră”! Atâta lume bună în jur, atâţia oameni oneşti – ţărani, profesori, medici ş.a.m.d., bătrâni înţelepţi şi tineri cu carte multă, dar toţi rămaşi în afara istoriei, iar în capul bucatelor – din nou spuma asta-‘nveninată!

Treziţi-vă, morţilor, treziţi-vă, viilor, căci pierdem ţara! Toţi cei care aţi fost şi sunteţi, de la Munte până la Mare şi la Dunărea albastră. Treziţi-vă, care cu sâneaţa, care cu cobza, care cu furca…

…Hai, nea Tudore, hai, oltene, hai, dom’ Gheorghe – steaua mă-si de destin românesc! – ia cobza şi mai cântă-ne cum “se urcă Basarabia pe cruce şi nu ştim învierea când va fi…”

…Hai, Ioane şi Doina, mai cântaţi-ne ceva despre apele Prutului…

…Hai, dom’ Ciobanu, mai zi-ne ceva despre casa părintească care nu se vinde…

…Hai, dragă Zinaidă, mai aminteşte-ne de toamna ceea când va da bruma…

…Hai, bade Esinencu, ia mortul cela în spate şi ieşi cu el de pichetează parlamentul…

…Hai, dom’ Vasilache, scoate-l în stradă pe bouleanul cela de Serafim – cât o să stea închis în povestea ceea cu cocoşul roşu?

…Hai, Vladimirescule, ridică-ţi pandurii, căci politologii pragmatici rod ca guzganii coloana vertebrală a neamului… …Hai, Ioane, hai, Marie, hai, Gheorghe…

…Hai, căci spuma asta-‘nveninată îneacă ţara…

Bună dimineaţa, oameni!

Primarul general al municipiului Chişinău, Serafim Urecheanu, şi-a depus mandatul de şef al administraţiei publice locale a capitalei în favoarea calităţii de lider al fracţiunii parlamentare Alianţa „Moldova Noastră”.
Ex-primarul şi-a motivat decizia prin intenţia de a pleda cauza celor 450 mii de alegători care şi-au dat votul la 6 martie, pentru Blocul „Moldova Democrată” în speranţa unor schimbări.
„Am ales Parlamentul pentru a promova imaginea ţării şi capitalei, pentru a contribui în plan naţional la ameliorarea situaţiei din Moldova, la ieşirea din criza economică”, a spus Serafim Urecheanu, adăugând că la această decizie dificilă a contribuit teroarea organizată de conducerea ţării la adresa autorităţilor publice locale prin arestările mai multor funcţionari locali, prin suspendarea activităţii viceprimarilor şi a pretorilor din sectoare, prin inactivitatea Consiliului municipal.
El a spus că decizia de a renunţa la funcţia de primar general al municipiului Chişinău nu are nici o legătură cu dosarul penal intentat pe numele său de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei în toamna anului 2004, că respectivul dosar penal „a fost fabricat şi a purtat un caracter electoral”. Urecheanu a subliniat că decizia de a rămâne în Parlament a fost una „foarte complicată”, după ce a exercitat funcţia de primar de Chişinău timp de aproape 11 ani.
„Starea mea sufletească de astăzi este una similară cu cea pe care am trăit-o când mi-a murit mama”, a spus Urecheanu echipei sale, rămase şocată la aflarea deciziei. Deşi au presupus că primarul general ar putea fi silit de conducerea comunistă să renunţe la funcţie, angajaţii municipali, dar şi mii de locuitori ai capitalei, au sperat că acest lucru nu se va întâmpla. El a lăsat, totuşi, o speranţă in ce priveste posibila revenire la funcţia de primar. „Dacă situaţia după eventualele alegeri locale va fi una mai bună decât în aceşti 11 ani, în care m-am aflat în fruntea municipalităţii, voi renunţa să candidez, dar dacă situaţia chişinăuienilor va deveni mai complicată, voi încerca să revin la vechea funcţie, obţinând un nou mandat”, a spus primarul.

Într-o conferinţă de presă susţinută după ce a anunţat colectivul Primăriei Chişinău despre decizia de a părăsi functia de primar, Serafim Urecheanu a spus că deocamdata „este prematura” punerea in discutie a unui succesor al său la funcţia de şef al administraţiei publice locale a capitalei.
În adresarea către cetăţenii ţării şi chişinăuieni, dată citirii la conferinţa de presă, Serafim Urecheanu a evidenţiat că în Parlament va trebui să obţină „schimbarea radicală a situaţiei din ţară, dar şi a calităţii clasei politice moldoveneşti”. „Voi acumula şi voi propaga o altă experienţă politică, faţă de cea demonstrată de pretinşii politicieni până acum. Voi face totul pentru a mobiliza deputaţii fracţiunii noastre (AMN) la monitorizarea modului în care actuala guvernare va realiza imperativele integrării europene. Voi rămâne un apărător al intereselor alegătorilor, al societăţii civile şi al autorităţilor publice locale, inclusiv al viitorului primar general al municipiului Chişinău”, se spune în adresarea lui Serafim Urecheanu.

Noile alegeri pentru funcţia de primar general al municipiului Chişinău ar putea să se desfăşoare la finele lunii iunie sau la începutul lunii iulie curent. Potrivit Codului electoral al R. Moldova, data alegerilor se stabileşte de către CEC cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua desfăşurării acestora.

Moldoveanul nu este nationalitate, dar diagnoza…

Galina Lungu

Anterior grupurile parlamentare ale Blocului Moldova Democrată (BMD), prezentă în Parlament cu 26 de deputaţi, şi Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD), cu 11 deputaţi, au anunţat că nu vor participa la scrutinul prezidenţial. Blocul a explicat decizia prin neacceptarea votării unui preşedinte care este concominent lider de partid, iar PPCD nu este interesat să participe la votare din cauză cu nu are posibilitatea de a propune propriul candidat.
Reieşind din evoluţiile din ultimul timp, nimeni nu mai pune mâna în foc că evenimentele se vor derula exact aşa cum declară liderii acestor formaţiuni, fiindcă mai sunt proaspete în memorie declaraţiile de până şi după alegeri ale lui Dumitru Diacov şi chiar semnătura acestuia pe un document inedit prin care proaspeţii deputaţi ai BMD jurau că nu vor vota un preşedinte comunist. Atunci BMD a decis să nu intre în cabinele de vot pentru a feri unii legislatori de tentaţia să pună cruciuliţă în dreptul numelui lui Voronin. Evenimentele s-au derulat, însă, chiar după scenariul scris în birourile puterii şi tradus în viaţă de Diacov, care a adus BMD-ului minus mii de voturi datorită tristei amintiri a poporului privind activitatea lui în calitate de Preşedinte al Paramentului.
După spectaculoasa ieşire din componenţa BMD, Dumitru Diacov a făcut mai multe declaraţii privind relaţiile cu partenerii de bloc, finanţarea acestuia din exterior şi imposibilitatea de a merge în continuare împreună. În acest fel fracţiunea lui Diacov a devenit decisivă în alegerile preşedintelui. Liderul PD a anunţat că grupul său parlamentar va participa la vot, dar nu a precizat cum vor vota deputaţii.
Pe lângă Vladimir Voronin, la funcţia de Preşedinte al R. Moldova mai candidează şi Gheorghe Duca, Preşedintele Academiei de Ştiinte a Republicii Moldova, fost ministru în guvernul Partidului Comuniştilor între 2001 şi 2004.

Candidatura acestuia a fost propusă tot de grupul parlamentar comunist, după ce BMD a declarat că nu va înainta candidatul său la funcţia de preşedinte. Legea cere existenţa a cel puţin 2 candidaţi pentru validarea scrutinului, astfel că fracţiunea comunistă s-a simţit obligată să înainteze încă un candidat, care, se ştie, nu va acumula nici acele 15 voturi necesare pentru înaintarea lui la această funcţie.
În cazul în care, nici Voronin, nici Duca nu vor obţine majoritatea necesară de 61 de voturi, la 07 aprilie se va organiza un nou scrutin. Dacă nici atunci nu se reuşeşte alegerea Preşedintelui, alegerile se repetă, iar dacă nici a treia oară nu este ales un candidat, atunci Parlamentul se dizolvă şi în termen de trei luni este convocat un nou scrutin parlamentar. Dumitru Diacov şi fracţiunea lui, care au intrat în Parlament doar datorită autorităţii pe care o are liderul BD, Serafim Urecheanu, nu pot accepta acest lucru, astfel că vor semna pentru Voronin chiar dacă acesta nu-i oferă acei 30 de arginţi…

Galina Lungu