De atunci criterul a devenit cât de mare este arsenalul nuclear.

După ieșirea Regatului Unit din UE, numai Franța va rămâne o țară cu arsenal nuclear. Germania, Italia, țările nordice și restul nu au arsenal atomic, nu au rachete și întregul continent va trebui să se mulțumească cu Umbrela Franceză care va fi plătită numai de Franța.

În drumul spre integrare țările UE vor fi mai puțin aparate și în final mai expuse.

UE are un prim obiectiv, pacea. Această a fost implementată pe frontul de vest, dar Estul este expus rivalității cu Rusia.

UE va trebui să caute noi forme de colaborare cu Rusia și, în viitorul îndepărtat, un parteneriat.

Dar Rusia are interese în Orientul îndepărtat unde vrea să mărească exportul de materii prime și energie către China și să se alăture noilor căi de transport și comunicații.

Azi Rusia este mai aproape de China decât de UE și America. Este posibil ca rușii să se apropie și mai mult de chinezi.

În aceste condiții NATO și SUA devin și mai importante. UE va dori ca America să continue să se implice pe glob și să nu se izoleze.

Rolul Americii va deveni și mai important și trebuie să se instaleze un parteneriat și mai strâns atât pe plan economic cât și militar între UE și SUA.

America va continuă să fie la conducerea lumii libere iar UE trebuie să recunoască eforturile Americii și importanța ei în menținerea păcii.

Dacă se dorește apropierea economiilor SUA și UE, atunci UE trebuie să devină mai compatibilă cu SUA, să adopte și alte elemente în economie și să micșoreze birocrația.

Dar ce înseamnă înainte?

În fapt Brexit-ul a sunat alarma în cancelariile europene şi zvonul “se poate repeta” s-a întins de la Marea Neagră la Oceanul Atlantic.

Oricât am dori să minimizăm impactul Brexit-ului, acesta demonstrează eşecul Europei de a păstra un membru important.

Două subiecte figurează pe lista de preocupări ale guvernelor: securitatea (cu corolarul terorism) şi valul de refugiaţi.

Conducerea UE a mai introdus un subiect controversat: crearea unui mecanism de apărare comun. Acesta în fapt există pe hârtie dar trebuia să avanseze către o armată comună.

Dar Europa are şi alte probleme, generale şi regionale, pe fondul unei crize economice prelungite.

Ori oamenii aşteaptă rezolvarea acestor probleme.

În paralel cu linia oficială practicată până acum cu directive şi mecanisme menite să integreze toate ţările, a existat opţiunea unei Europe cu două viteze în care ţările dezvoltate să urmeze linia lor iar cele mai puţin dezvoltate, cele sudice, să urmeze o altă cale.

Dar nici măcar două ţări de nivel de dezvoltare apropiat nu au cristalizat o cale de integrare.

Ne puteam aştepta ca măcar două ţări nordice să se apropie şi mai mult şi să creeze structuri comune, dar aceasta nu s-a întâmplat.

Rog să vă exprimaţi opinia în legătură cu posibilităţile de reformare şi evoluţia UE.

Mormântul lui se află lângă o alee şi o parte chiar pe alee. Mormântul nu este îngrădit ci numai câteva pietre au fost puse de câţiva fani. Se pare că în mod tacit Demis Roussos este dat uitării şi supus unui boicot şi am putea spune că este urât de mulţi din domeniul muzicii şi mulţi alţii. În viaţă Demis Roussos a deranjat şi mulţi nu uită şi încă îl urăsc.

Demis Roussos a făcut o greşeală şi anume a exprimat opinii în mod sincer. Grecii locali nu l-au simpatizat întrucât pentru ei Demis Roussos era străinul din Alexandria, Egipt, deşi era mai grec decât aceştia.

Să amintim cuvintele lui Demis Roussos: „Cu cât mergi spre sud cu atât mentalitatea oamenilor se îngustează”.

După 3 ani corpul încă nedescompus a lui Demis Roussos va fi exhumat şi îngropat într-un loc îndepărtat în cimitir, de obicei lângă gard, iar peste un an sau doi iar va fi exhumat şi pus în soluţie să se topească şi să rămână oasele care vor fi puse în osuar.

Aviz amatorilor: Cât trăiţi, nu vorbiţi. Că şi viaţa după moarte este de origine greacă şi anume foarte răzbunătoare.

“Trebuie să fie aprobat planul de accord pe care Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetrar Internaţional l-au depus la şedinţa EuroGroup din dată de 25.06.2015 şi care se constituie din două secţiuni care împreună formează o propunere generală a celor citaţi?

Primul document se intitulează Reforme pentru împlinirea prezentului plan cît şi pe viitor şi al doilea document are titul Analiză preliminară a datoriei.”

Există două căsuţe care pot fi completate prin aplicarea unei cruci, purtînd inscripţia

NU pentru respingere (sus)

DA pentru aprobare

În fapt, cu dată de 30 iunie Grecia nu se mai află în programul de ajutorare, condiţie pentru ca să se poată reinoi sau modifica un program, şi prin urmare întrebarea nu mai este de actualitate, fiind doar orientativă.

Chiar dacă rezultatul votului ar fi DA, nu mai există o ofertă în vigoare.

Pentru a se ajunge la un nou program de ajutorare, Grecia trebuie să înceapă procedura prin depunere a unei noi cereri care să fie examinată în şedinţa EuropGroup şi să fi aprobată de parlamentele ţărilor membre, ca apoi să se treacă la negocieri, care pot avea orice rezultat.

Societatea elena este puternic divizată de acest referendum – conseciţă importantă încă înainte de exprimarea electoratului – iar după aflarea rezultatului am putea să vedem un rezultat care să influienteze scena politică şi să ducă la alegeri anticipate.

Curentul de opinie pentru exprimare prin vot DA a fost în creştere în ultima săptămînă şi a cuprins 96% din emisiunile de televiziune care au prezentat în special actori sau personalităţi din diferite domenii care fac campanie în această direcţie, fie prin declaraţii, fie prin mitinguri de amploare care reiterează sprijinirea valorilor europeene.

Chiar dacă în următoarea săptămînă se vor efectua paşi rapizi în noile negorieri, finalizarea unei înţelegeri care să aducă numerar băncilor elene şi statului grec ar putea să dureze foarte mult şi prin această se va întîrzia o normalizare a situaţiei.

Un interval de incertitudine de încă o luna este posibil şi prin aceasta economia şi societatea vor fi afectate grav.

La început relaţia Europa-Grecia a fost prezentă că fiind cea dintre furnică şi greiere. În fapt este o situaţie mult mai complexă, cu mulţi actori – ţările din zona euro – şi cu o mai mare greutate în relaţiile dintre aceştia.

Europa pare şi ea în schimbare şi dacă triumviratul Franţa, Germania şi Regatul Unit putea să impună o line Uniunii Europeene, acum există numai un lider cu un adjunct şi cel de al treilea pe care de îndepărtare.

Lipseşte o uniune politică şi un pragmatism în luarea deciziilor.

Încerc să fiu imparţial în analizarea relaţiei Grecia şi EuroGroup fără să pot să nu găsesc greşeli de amblele părţi.

Situaţia zilei de după referendum nu va fi caracterizată de Win-Win în care şi Europa şi Grecia ar putea cîştiga ci numai Win pentru Europa care va trebui să se adapteze situaţiei şi să-şi mpuna punctul de vedere.

Să efectuăm o divagaţie pe plan sentimental şi cel pragmatic.

În tinereţe am fost atras în mod fanatic de o prezenţa cu promiţătoare şi de success în toate domeniile.

Încă nu îmi dau seama cum eram privit eu provincial de cineva de success care se găsea la nivel superior de prosperitate.

Nu am reuşit să stabilesc o relaţie constantă de durata, dar la început era ceva stimulant să înţelegi cealaltă parte şi au existat doi concurenţi care au avut ofertele lor care nu s-au finalizat.

La ţară se spună că atunci cînd o pereche este potrivită, Dumnezeu nu a vrut să strice două case.

Tocmai aici este esenţialul şi în politică.

Prezenţa atrăgătoare încă din tinereţe este chiar Europa.

Europa a încercat să cuprindă Elveţia şi Norvegia, dar la acel moment nu erau potriviţi şi pragmatismul a prevalat şi fiecare îşi continuă drumul.

Grecia şi alte ţări mai mici s-au simţit atrase de Europa şi au trecut la convieţuire pe baza unui sentiment sincer.

Se pare că nu exista o potrivite şi că timpul a adus la suprafaţă atenauarea sentimentelor şi apariţia diferenţelor de caracter.

Greecia este la antipodul Norvegiei şi a Elveţiei.

Grecia se află mult sub media Europei, cînd peste medie se află Norvegia şi Elveţia.

Indiferent de rezultatul referendumui şi chiar în cazul unui nou acord de salvare a Greciei, problema pragmatică a compatibilităţii dintre Europa şi Grecia va dăinui.

Se pare că nici în Europa şi nici în Grecia nu există voinţa politică de separaţie.

Totuşi eforturile părţilor de pînă acum au eşuat în practică.

Europa este în criză profundă, dar în prim plan este insolvenţa Greciei şi de aceea vedem numai acest copac şi pierdem întreagă imagine.

Problema centrală nu este rămînerea sau nu a Greciei în zona euro, ci existenţa statului elen şi păstrarea echilibrului de forţe în zona.

În situaţia în care Grecia părăseşte zona euro, statul elen se prăbuşeşte din imposibilitatea administrării ţării şi a exercitării funcţiilor strategice precum, apărare, alimentare cu apă şi alimente şi sănătate.

În cazul prăbuşirii statului elen, imediat se va crea un vid de putere şi se poate ajunge la război civil şi forţe din exterior ar putea să aibă iniţiativa în zona.

Astfel musulmani extremişti vor avea iniţiativa apărării minorităţilor musulmane şi ar încerca să formeze un arc musulman în nordul Grecei, Macedonia, Kosovo, Bosnia şi Albania.

Imediat forţele ruseşti ar putea avea iniţiativa avansării pînă în Bulgaria iar Turcia ar deveni o ţară NATO izolată.

Dacă examinăm metodele folosite de sovietici în Cehoslovacia şi Polonia am putea să considerăm că nu s-ar putea folosi în cazul Grecei din multe motive.

Dar situaţia ar putea să se degradeze foarte repede şi dacă nu se acţionează, în timp vom fi în faţă unei situaţii extrem de grave.

De aceea sub nici un motiv Grecia nu trebuie abandonată.

Este necesară o soluţie pragmatică indiferent de prejudecăţile pe care unii politicieni din Europa le-ar putea avea.

De aceea o avansare spre unitate politică chiar în mod accelerat ar putea să ajute.

Cel mai probabil va fi sa se ajungă la un mandat ONU prin care Grecia să fie administrată pentru o perioada după modelul unor condominii.

Cauza este progresul religiilor protestante în America Centrală şi de Sud şi a religiei islamice. Biserica “universală” este în regres în piaţa mondializată a religiilor.

De aceea este pe cale să se restructureze şi să încerce continuarea unor direcţii de dezvoltare începute încă din evul mediu, cît şi o adaptare la condiţiile actuale în care şi în domeniul religiilor concurenţa este crescută.

Biserica catolică reia direcţia dezvoltării în răsărit şi caută să se extindă în Europa de Est. Din nord, din Prusia de Est, şi pînă în Sud în Mediterana, catolicismul încearcă să reia contactul cu realitatea şi să strîngă rîndurile credincioşilor, să se manifeste şi prin activitate umanitară şi colaborare în domeniul social în folosul păturilor defavorizate.

Astfel, înainte de a fi ales în funcţie, Alexis Tsipra a efectuat o vizită la Vatican şi a purtat convorbiri cu Papa pe care l-a denumit “Papa celor săraci”.

În ultimul an Papa a efectuat două călătorii, una în Orientul Apropiat în care a încercat un dialog pentru pace şi interconfesional şi în care s-a întîlnit cu Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol şi o a două călătorie în Turcia în care a promovat pacea socială şi dialog interconfesional.

Comunicatele emise cu aceste ocazii indică o accelerare a apropierii între biserica ortodoxă şi cea catolică.

În Biserica de la Fanar Papa a solicitat să primească binecuvântarea Patriarhului Ecumenic.

Numărul de credincioşi ortodocşi din Constantinopol este infim şi o eventuală unire cu Roma ar avea o importanţă simbolică dar în practică ar fi precum achiziţionarea unei firme minuscule de către o companie importantă cotată la bursă.

Importanţa simbolică ar constă în exemplul care ar putea fi urmat şi de alţi credincioşi sau chiar părţi din bisericile autocefale din răsărit.

Grecia, care tradiţional era o ţară cu majoritate ortodoxă, continuă să fie aşa numai în statistici oficiale. În practică populaţia, în special cea de sub 45 de ani, nu este practicantă şi nu are o conştiinţa religioasă, fiind dominată de un curent anarhist antireligios. Tinerii ar putea fi atraşi de misionari protestanţi sau catolici foarte bine organizaţi.

În următoarele decenii Grecia ar putea deveni un amalgam de populaţii în care curentul musulman ar putea fi şi cel mai puternic. Cu ani în urmă credincioşii musulmanii au manifestat prin rugăciuni în aer liber, în special în pieţe şi bulevarde, cît şi în oraşe şi sate şi au reuşit ca de dimineaţă să blocheze activitate în capitală cît şi în multe oraşe şi regiuni.

Lumea este în schimbare şi trebuie să se evite radicalizarea în toate domeniile sociale şi în religie.

Poziţia dominantă a economicului se reflectă în concurenţa politică dar şi în religie.

Deşi religiile au ramură economică importantă, este posibil că în timp aceasta să se micşoreze şi economicul să se îndepărteze şi în loc să observăm o religie cîştigătoare dominantă să observăm o fărâmiţare şi chiar dispariţia unor religii.

Economicul nu doreşte concurenţă, vrea să fie dominant.

Acesta este mesajul hotărât al primului-ministru Israelian în discursul istoric rostit în faţa Camerelor Reunite – Congres şi Senat. Primul-ministru s-a referit la imaginea lui Moise care se află sus în faţă lui şi a repetat cuvintele rostite către cei pe care urma să-i conducă în drumul dificil în afară Egiptului.

Este a treia oară când Primul-ministru Israelian se adresează Congresului American; el a mulţumit deputaţilor şi senatorilor pentru sprijinul către statul Israel şi în fapt oricare loc ocupă în sală, ei sunt de partea Israelului. Este un discurs patriotic primit cu entuziasm în special de republicani care au fost impresionaţi de fiecare cuvânt. A fost subliniat destinul comun şi s-a exprimat gratitudinea pentru sprijinul american în momente de criză în diferite puncte care au fost exemplificate, cât şi pentru sprijinul celor două Camere prin asistenţa militară generoasă.

Subiectul central al discursului a fost programul militar de înarmare nucleară al Iranului, program care ameninţă nu numai statul Israel, ci întreaga lume prin sistemul de rachete pe care doresc să-l producă.

A fost menţionat un moment antic din Biblie, în care planul imperiului Persan a fost dejucat de o femeie evreică, regina Esther, care a dat posibilitatea şi dreptul evreilor să se apere. Aceasta este sublinierea dreptului Israelului să se apere împotriva actualului pericol nuclear.

Metodele folosite de Iran sunt comparate cu cele naziste care au făcut 6 milioane de victime în rândul evreilor. Deşi iranienii sunt un popor talentat, dictatura instaurată în anul 1979 de extremiştii religioşi a mers pe o cale periculoasă a exportării “revoluţiei” şi recrutarea de sprijinitori în regiune cu crearea unor reţele teroriste.

Analiza situaţiei şi influenţei Iranului în zonă, dar şi oriunde există terorişti, nu lasă nicio ambiguitate asupra faptului că aceştia sunt şi se manifestă ca duşmani ai Americii.

Referitor la un acord cu Iranul aşa cum se cristalizează în momentul de faţă, este o posibilitate periculoasă în care Iranul ar ajunge să aibă o vastă infrastructură nucleară şi răgazul necesar pentru a construi bombe nucleare.

Acest acord nu ar distruge nicio facilitate nucleară şi ar păstra intacte instalaţiile de îmbogăţire a uraniului. Cele câteva limitări în program nu împiedică Iranul să continue producţia de materiale nucleare, iar limitările ar putea să expire în 10 ani.

În plus, programul iranian de rachete intercontinentale ar putea să ofere posibilitatea atingerii oricărei ţinte inclusiv în America.

Primul-ministru apreciază că nu trebuie să existe pasivitate în faţă acestor planuri de înarmare nucleară şi speranţa că Iranul se va limita în planuri şi nu va fi agresiv.

În urmă unui acord, regimul radical din Iran ar putea beneficia de sume imense de bani cu care ar finanţa agresiuni în străinătate şi prosperitate în interior.

În practică se va ajunge la imposibilitatea efectuării unui control al armelor deţinute de Iran, ceea ce ar avea un impact negativ asupra echilibrului şi păcii.

Cu gravitate, primul-monstru a adresat un mesaj realist şi anume că în acest moment pe care l-a caracterizat de răscruce trebuie să existe hotărârea de a nu se pune în pericol viitorul copiilor noştrii. Aceasta este linia limită pentru Israel – primul-ministru nu o va încalcă şi nu va trece peste ea.

El a cerut Iranului să înceteze agresiunea în Orientul Apropiat şi să înceteze sprijinul terorismului şi ameninţările asupra statului Israel. Dacă Iranul nu îşi schimbă practicile, atunci nu trebuie să se ridice nicio sancţiune. Dacă Iranul doreşte să fie o ţară normală, trebuie să se comporte normal.

Prezentul acord propus este un acord foarte periculos şi negativ, iar atunci lipsa unui acord este preferabilă. Un acord periculos ar putea conduce la război declanşat de Iran. În fapt, sigura opţiune nu este războiul, ci un acord mai bun care ar menţine pacea, nu un acord rău.

Moment impresionat a constituit exprimarea respectului faţă de supravieţuitorul Holocaustului Elie Wiesel, prezent şi citat după cuvintele acestuia “never again”, şi l-a asigurat că lecţiile istoriei au fost învăţate şi greşelile trecutului nu vor fi repetate, iar viitorul nu va fi sacrificat pentru un moment în prezent.

Zilele în care poporul evreu (şi poate şi al lumii, adaug) a fost pasiv, au trecut. Pentru prima dată după multe generaţii poporul evreu se poate apăra şi a promis că în situaţia în care Israelul va trebui să înfrunte pericolele singur, o va face şi este sigur că America va fi împreună cu Israel.

Trebuie subliniată penetraţia cuvintelor şi convingerea pe care o imprimă tocmai bazată pe evaluarea realistă a situaţiei şi hotărârii de a acţiona preventiv ca sigura măsură eficientă.

Se poate aprecia că discursul a avut ecoul aşteptat şi a influenţat şi pe cei mai nedecişi să acţioneze.
Israelul a fost totdeauna în prima linie şi prin aceasta a apărat lumea liberă în timpul Războiului rece şi a contracarat influenţa sovietică în regiune şi constituie cel mai bun aliat al Europei şi Americii, iar acum are rolul de a opri nehotărârea unor politicieni şi a menţine spiritul realist în rândul aliaţilor şi hotărârea de a nu permite expansiunea teroristă.

Mitul promovat de fostul partid de guvernămînt prin Th. Pangalos care afirma în parlament „împreună am mîncat!…”, a se citi bani, este o manevră propagandistică menită să învinovăţească întregul popor pentru a se simţi vinovat şi să plătească datoria şi că să se justifice încheierea unor acorduri de împrumut noi cu dobîndă mare.

Structurile nedemocratice din Grecia au ramificaţii în toate straturile societăţii şi încep prin organizaţiile para-politice ale partidelor, asociaţii de tineret menite să organizeze demonstraţii şi chiar curăţări ale teritoriului de concurenţi şi se extind în viaţa economică şi alte activităţi.

Fiecare partid avea structurile de forţă gata să iasă în stradă pentru confruntare cu grupările rivale şi să pregătească alegeri.

Aceste organizaţii din teritoriu au creat o reţea de influenţă şi legături economice de sus şi pînă la nivel cel mai de jos cînd nici un loc de muncă sau nici un mic contract nu se adjudeca decît pe baza locului şi influenţei în aceste structuri altfel respectabile.

Deasupra acestor structuri stă partidul şi comitetul executiv sau delegaţia permanentă care, pe baza centralismului democratic, se supuneau preşedintelui partidului.

Fostul preşedinte şi prim ministru Konstantinos Karamanlis revenit din exil în anul 1974 după căderea dictaturii a pus bazele sistemului politic cu alegeri şi partide şi a creat şi partidul lui Noua Democraţie care a avut la baza sloganul „Cine se îndepărtează de partid va fi mîncat de lupi”.

Aceasta a fost practică ulterioară în toate partidele inclusiv în partidul comunist KKE – nicio părere diferită de cea a preşedintelui partidului nu este permisă. Astfel KKE a pierdut foarte mulţi membri, bătuţi chiar în şedinţe de către gardienii secretarului general.

Absolut toţi politicienii care au plecat dintr-un partid şi au deschis afacerea lor, adică un partid, au eşuat şi au trebuit să se întoarcă în partidul din care provin.

Începînd din anul 1995 preşedintele partidului socialist PASOK a început să schimbe orientarea partidului care a devenit fanatic pro-european şi liberal în practică.

Economistul Simitis Kostantinos a încercat toate reţetele oferite de „contabilitatea nouă” şi generatoare de cifre umflate pentru a aduce Grecia la parametrii ceruţi de Europa.

Prin impozite mari şi artificii contabile, Simitis a produs o criză mare în anul 1998 în care statul se afla la marginea prăpastiei, dar în timp, cu ajutorul băncilor, s-au obţinut bani şi economia a continuat în linia liberală.

De la an la an veniturile statului păreau să crească din bani importaţi prin împrumuturi din ce în ce mai multe şi cu dobînzi mai mici şi cifrele economice au fost cosmetizate pentru ca inflaţia să scadă.

Afacerile au înflorit pe hîrtie nu în practică, oamenii şi-au vîndut din bunuri pentru a cumpără acţiuni care creşteau peste noapte.

Balonul a explodat şi oamenii au rămas fără bani, în schimb firme mari au stris fonduri pentru a cumpără mărfuri din exterior pe care le-au importat.

Absolut toate guvernele de după 1974 au efectuat împrumuturi mari din exterior şi au distrus industria internă, iar golul de produse a fost umplut de firme importatoare care obţineau marfă pe credit mic şi astfel comerţul a funcţionat în parte.

Guvernul Simitis a creat după 1999 mitul economiei prospere care îndeplineşte condiţiile de intrare în zona euro. Oamenii şi-au văzut veniturile scăzând, dar au continuat să trăiască din împrumuturi oferite de bănci cu capital importat.

În realitate economia nu producea nimic. Oligarhii au obţinut comenzi de stat care s-a împrumutat pentru a construi autostrăzi la preţuri enorme sau să organizeze olimpiada din anul 2004.

Mitul economiei prospere a Greciei a ieşit şi în exterior, firmele au primit împrumuturi pentru a se reloca în Balcani, pentru a cumpără firme acolo şi a efectua investiţii.

Puţin înainte de începerea olimpiadei, Primul Ministru L. Simitis a demisionat. Un fior a cuprins cercurile economice care aveau informaţii în legătură cu o eminentă catastrofă dacă se va continua în acelaşi mod.

Noul guvern Kostas Karamanlis al partidului conservator Noua Democraţie nu a făcut altceva decît guvernul precedent şi anume să se împrumute.

Capitalul împrumutat a ajutat industria germană şi firmele occidentale care au vîndut în perioada dificilă a anilor 1998 şi au crescut comenzile pentru aceste firme de al an la an şi asftfel împrumuturile garantate de statul german şi alte împrumuturi din bani din Europa au susţinut industria şi economia vestică.

Numai că de la an la an dobînzile creşteau şi împrumuturile deveneau ameninţare pentru bugetul Greciei.

Că să se efectueze comenzile de stat s-au pus în mişcare mecanisme de influenţare a clasei politice şi începînd cu 1990 toate partidele şi toţi politicienii au aprobat comenzi din ce în ce mai mari.

S-au dat bani numiţi „mize” care se distribuiau partidului, politicienilor şi structurilor din teritoriu pentru a susţine clientela politică.

Începînd cu anul 2008 bugetul a dat semnele problemelor grave şi politicienii au continuat încă un an şi jumătate să nu facă nimic dar au continuat împrumuturi cu dobânzi mari.

Încet firmele greceşti din Balcani au fost preluate de germani la preţuri mai mici decît investiţiile efectuate de firmele greceşti care au primit împrumuturi de la stat din bani împrumutaţi de la germani.

În fapt a fost o afacere proastă din care statul grec a rămas cu datorii. Absolut tot ce a întreprins guvernul grec a fost un eşec. Abia în toamna anului 2009 guvernul a anunţat alegeri datorită unor probleme care nu au fost divulgate.

Noul guvern socialist al lui G. Papandreu a anunţat ”bani există” şi a continuat aceeaşi politică. Au urmat convorbiri de lungă durata cu ţările UE din zona euro şi abia după 10 luni a fost efectuat un mecanism de ajutorare a ţărilor în criză, ceea ce anterior nu exista.

În tot acest timp guvernul grec a cheltuit peste măsură pentru a servi clientela politică. Abia în anul 2010 guvernul grec a anunţat că intenţionează să facă apel la ajutorul noului mecanism de ajutorare din UE.

Pentru a anunţa această „victorie”, primul ministrul G. Papandreu a mers pe insula Megersti, denumită şi Kastelorizo, care este cea mai îndepărtată faţă de Atena, din arhipelagul Dodecanez, la sud-est de Rodos. Filmarea a avut loc în golful în care se află oraşul, pe fondul marii şi al caselor tradiţionale şi a munţilor.

În aceeaşi zi un post TV a efectuat o transmisie dintr-o cafenea din insulă, în care un om în vîrstă sublinia că insulele sunt abandonate şi că era mai bine pe timpul stăpînirii turceşti.

Insulele din centrul şi estul Marii Egee au trecut în etape sub stăpînirea statului grec după 1912 şi 1922 şi pînă în anul 1950. În timpul stăpînirii turceşti insulele erau prospere şi efectuau comerţ şi erau mult mai populate ca acum cînd sunt părăsite şi numai bătrîni şi puţin alţi oameni mai trăiesc acolo în mod continuu.

De atunci mecanismul triplu FMI, Banca Europeană şi EuroGroup al ţărilor din zona euro a pompat bani în Grecia prin diferite tratate numite Memorandum, care au fost ratificate de parlamnetul elen. Prin acestea se schimba structura datoriei care în parte era împinsă la o dată de expirare ulterioară prin noi împrumuturi, de această dată sub incidenţa dreptului britanic, ceea ce asigura pe creditori că vor putea recupera banii datoraţi sau vor putea să execute statul elen.

Programul de ajutorarea al Greciei numit Memorandum a crescut datoria Greciei după 5 ani de la aplicare de la 120% la 180% din PIB şi aparent nu ar fi dat rezultate ci mai mult a făcut rău păturilor defavorizate căzute în sărăcie cruntă şi sub limita supravieţuirii. Au fost înregistrate sinucideri şi economia a scăzut cu 30%, dar ţările din zona euro consideră că aceasta trebuie continuat.

Cel mai frecvent apare întrebarea: “Este datoria Greciei viabilă?” astfel încît să se poată plăti împrumutul în totalitate, sau pentru moment împrumutul poate fi onorat
încă prin artificii să se plătească pentru o perioada.

În realitate împrumutul de 350 miliarde plus alte sume ascunse care nu sunt comunicate oficial, dar se estimează la peste 275 miliarde, este improbabil să poată fi rambursat ţinînd seama că este pe o perioada lungă de timp în care multe se pot întîmpla şi că dacă se mai intră în perioadă de criză şi creşte inflaţia, atunci dobînzile explodează.

De aceea nimeni nu poate da o soluţie credibilă ci o predicţie pe termen scurt. În ce măsură valorile greceşti precum bunuri executate de creditori ar putea să aibă valoare şi ar putea să fie vîndute, nu se ştie.

Cînd o ţară se prăbuşeşte, se prăbuşesc şi valorile imobilelor sau a firmelor din acea ţară. De aceea obiectivul creditorilor a fost să restructureze împrumuturile să le asigure cît mai mult prin incidenţa dreptului britanic şi acum încearcă o ajustare în mai multe domenii pentru că să poată obţine bani şi eventual valori precum aur etc. în viitori 8 ani.

Accidente se pot întîmpla şi mai devreme dar sunt mai probabile odată cu trecerea timpului.

Poate că acest moment este propice pentru integrarea europeană şi că în 10 ani vom vedea o unitate politică, fapt care ar putea să schimbe condiţiile şi atunci să apară alte posibilităţi.

Pînă atunci Grecia urmează marşul lung spre catastrofa totală.

Nicolae Muşat 16-2-2015

În principal guvernul solicită creditorilor un împrumut care să permită acoperirea plăţilor scadente până în luna iunie.

În această perioada guvernul solicită negocierea unui nou acord care să ajute Grecia să returneze împrumuturile contractate.

Premierul a indicat ca principala cauză a solicitării renegocierii împrumuturilor eşecul planului anterior care a adus datoria externă de la 120% din PIB la 180% din PIB, fapt care ar indica datoria ca neviabilă şi de aici imposibilitatea de a fi returnată.

Critici externi indică că abandonarea de către guvern a prezentului plan şi refuzul de a trata cu delegaţia de specialişti numită “troika” constituie un obstacol în calea unor noi convorbiri. În schimbul celor solicitate primul ministru promite un şir de reforme interne. Multe din cele anunţate sunt în fapt puncte din planul UE în diferite domenii. Se promit reduceri de personal şi cheltuieli în aparatul central de stat, vânzarea unui avion, a autoturismelor de lux şi blindate, cheltuieli de lux.

Primul ministru aduce în prim plan solicitarea unor despăgubiri de război şi mai ales returnarea de către Germania a unui împrumut din timpul celui de al doilea război mondial. Aceste puncte au fost inspirate de veteranul nanogenar Manolis Glezos care a luptat în rezistenţa antinazistă şi care împreună cu un alt luptător, atunci tineri, au coborît steagul nazist de pe Acorpole şi au înălţat steagul elen.

Multe puncte anunţate duc la o revizuire a legislaţiei, ceea ce poate introduce o întîrziere în implementare dar şi un volum foarte mare de lucru din partea comisiilor de specialitate ale guvernului şi a echipelor de consultanţi de specialitate. Discursul premierului conţine declararea unui război împotriva duşmanului încă invizibil, similar cu un ecou din Caragiale, vampirul care suge sîngele şi a dus la prezenta datorie, hidra cu şapte capete a îmbinării de interese şi alte texte împotriva elitei economice şi a oligarhiei.

În fapt, partidul a fost sprijinit să ajungă la putere de o împletire de interese ale oligarhilor şi a fost complimentat şi de fostul rege. Premierul anunţă introducerea unui catalog al averilor mobile şi imobile similar cu cel introdus de sovietici în România înainte de naţionalizare, exproprieri şi naţionalizarea locuinţelor sau verighetelor şi bijuteriilor urmărite de Ceauşescu.

Discursul primului ministru este inserat cu ecouri din Tito, propagandă naţionalistă ceauşistă inspirată de Brejnev şi mantra independenţei, suveranităţii şi alte elemente care şi acum sunt pe planul Moscovei. Toţi grecii sunt conştienţi de imposibilitatea unei alianţe cu Rusia, întrucît de câte ori ruşii au coborît spre sud sau au avut interese în zona, de tot de atîtea ori rezultatul a fost război, crime de epurare pe criteriu naţional şi pierderea de teritorii. Rusia sprijină populaţia slava din statul vecin FYROM (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) şi pe bulgari în privinţa unor pretenţii teritoriale asupra Greciei.

De aceea Primul Ministru declară limitele pînă la care vor negocia şi că în nici un caz nu se vor negocia valori fundamentale, suveranitatea şi independenţa naţională. Primul ministru promite să acorde cetăţenie copiilor străinilor din generaţia a două. Astfel, peste un milon de albanezi, slavi şi bulgari dar şi foarte mulţi ucraineni şi asiatici şi mulţi africani, inclusiv musulmani, ar putea obţine cetăţenie europeană.

Punctele în care nu se dă satisfacţiei membrilor EuroGroup sunt: încetarea unor privatizări, negarea unui sistem de monitorizare de către troika a situaţiei de fapt, disciplină financiară şi politică sociala, inclusiv piaţă muncii.

Grecia reprezintă 2% din economia Europei. Atunci de ce atât zgomot pentru nimic? Răspunsul este privirea aţintită a pieţelor financiare de peste oceane, mai ales bursele din Pacific, asupra Europei.

Grecia este o emblemă a Europei, am putea spune mascota Europei. Statuia taurului care, conform legendei, a furat-o pe Europa, se află la sediul Uniunii, iar moneda de 2 euro conţine imaginea Europei pe taurul care a furat-o şi duce în mare ca să nu fugă. Dacă negocierile cu Grecia eşuează, înseamnă că planurile de pînă acum care au pompat miliarde din buzunarele contribuabililor din Europa au eşuat, că în această perioadă conducătorii Europei au greşit şi au eşuat, şi prin urmare ar mai avea puncte slabe. Dacă acum se refuză un nou plan care să salveze Grecia pe următoarele 6 luni, înseamnă că Europa nu trebuia să investească banii contribuabililor de la început şi că toate împrumuturile au fost acordate generos doar în scopul de a se cîştiga timp.

Miecruri 11 ianuarie va avea loc şedinţa EuroGroup cu participarea FMI şi a băncii Europene, şi de joi – conferinţa de două zile la nivel înalt care ar putea să examineze situaţia şi solicitarea guvernului elen. În continuare vor ave loc convorbiri cu alţi creditori şi politicieni din Europa.

Voi întrerupe subiectul cu ştirea declaraţiei lui Alan Greenspan, fostul şef al trezoreriei americane, care estimează că plecarea Greciei din zona euro este inevitabilă. Numai în cazul în care ar fi existat o uniune politică, atunci ar fi existat o şansă, infimă, de salvare a Greciei. Chiar dacă pe moment s-ar găsi o posibilitate de amînare a falimentului Greciei, excluderea ar surveni în termen scurt.

Invit cititorii să comenteze declaraţia lui Greenspan.