Investigarea separată a magistraților printr-o secție specială a Parchetului General sugerează o întoarcere în timp, într-o perioadă în care procurorii și judecătorii erau la cheremul partidului unic. Punerea în operă a acestei idei face parte dintr-o filosofie mai largă a actualei majorități, care încearcă să minimalizeze impactul luptei cu marea corupție, inclusiv prin reducerea masivă a instrumentelor de investigație aflate la îndemâna procurorilor.

Secția specială pentru investigarea magistraților apare în modificările operate de majoritatea parlamentară din România în legea privind organizarea judiciară. Ordonanța de Urgență a fost data pentru ca această secție să fie pusă la lucru imediat. Este o formulă prin care procurorii și judecătorii sunt puși sub lupă, avertizați cumva, că nu sunt chiar de capul lor, că politicul ar vrea să-i țină sub control. Comisia de la Veneția a insistat că nu e cea mai bună metodă, mai ales că până acum magistrații erau anchetați de Direcția Națională Anticorupție, la fel ca toți ceilalți oficiali români.

Noua secție pentru magistrați va funcționa la Parchetul General cu 15 procurori și va prelua de la DNA atât dosarele aflate în lucru, cât și cele închise prin neînceperea urmăririi penale. Preluarea acestei arhive ar putea fi, de asemenea, un semnal de alarmă, mai ales pentru procurorii sau judecătorii care au dat soluții incomode și care dintr-un motiv sau altul au avut plângeri penale care nu au culminat cu o anchetă. Cei 15 procurori care vor investiga cauze în care sunt implicați magistrații vor fi selectați de o comisie a Consiliului Superior al Magistraturii. Din comisie vor face parte, în mod paradoxal, trei judecători și un procuror. Aritmetica gândită de guvern are în spate o logică simplă care pornește de la faptul că secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este, poate, mai puțin recalcitrantă și mai conformistă.

Investigarea separată a magistraților printr-o secție specială a Parchetului General sugerează o întoarcere în timp, într-o perioadă în care procurorii și judecătorii erau la cheremul partidului unic.

Punerea în operă a acestei idei, printr-o ordonanță de urgență dată astăzi de guvernul de la București face parte dintr-o filosofie mai largă a actualei majorități, care încearcă să minimalizeze impactul luptei cu marea corupție, inclusiv prin reducerea masivă a instrumentelor de investigație aflate la îndemâna procurorilor.

Astfel, Camera Deputaților ca for decizional a adoptat tot astăzi o lege prin care, operatorii de telefonie sunt obligați să le spună celor interceptați în termen de două luni că sunt monitorizați, de către cine și în ce scop. Spre exemplu, un vânzător de droguri, un criminal sau, poate, chiar un potențial terorist, ar putea afla de la operatorul său telefonic dacă este urmărit.

Firește, măsura e făcută mai ales pentru demnitari, pentru a evita investigațiile de corupție, dar ea va afecta în același timp dosare grele de crimă organizată, de spălare de bani, de trafic de persoane sau de arme. Potrivit noii legi, operatorul este obligat să le spună clienților săi la cerere scopul și temeiul juridic al prelucrării datelor care îi vizează, categoriile de date cu caracter personal care sunt urmărite precum și destinatarii cărora le-au fost trimise interceptările telefonice sau electronice. Totuși operatorul, poate, dar nu e obligat, să amâne pentru cel mult un an furnizarea acestor date pe care i le cere clientul său.

O astfel de lege ar putea afecta, însă nu doar lupta anticorupție, ci și siguranța națională.

Sabina Fati, 10 octombrie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Potrivit diferitelor surse din PSD, printre subiectele care se discută la ședința lărgită a conducerii partidului se află, dincolo de evaluarea miniștrilor, alte trei chestiuni considerate importante:

i) în primul rând, un plan în războiul cu președintele Klaus Iohannis;
ii) în al doilea rând, o strategie cu privire la felul în care protocoalele dintre instituțiile juridice și SRI pot fi folosite ca muniție în luptele politice; și nu în ultimul rând
iii) stabilirea unor comisii parlamentare de anchetă pentru diferite subiecte, cum este și cel privind protocoalele, iar rapoartele finale să poată avea efecte politice.

Social-democrații români s-au strâns pentru două zile la Neptun, pe malul Mării Negre, în stațiunea dedicată nomenclaturii înainte de căderea comunismului. Această alegere de organizare a Comitetului Executiv lărgit în locul de odihnă al celor cu funcții în defunctul partid comunist este simptomatică. PSD s-a îndepărtat din punct de vedere ideologic de trecutul comunist, dar a păstrat anumite reflexe, care țin inclusiv de viața internă de partid. De pildă, tradiția de a ascunde divergențele, de a evita discuțiile deschise atunci când apar nemulțumiri, în așa fel încât din afară să pară că partidul e strâns unit în jurul liderului său.

În PSD au existat mereu facțiuni centrifuge, adesea mult mai puternice și mai experimentate decât actuala grupare care ar prefera schimbarea prim-ministrului Viorica Dăncilă și retragerea lui Liviu Dragnea din prim-plan. Fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, multă vreme vicepreședintă PSD a publicat o scrisoare deschisă în acest sens. Fostul premier Mihai Tudose, care a plecat din funcție la începutul acestui an după ce a devenit incomod pentru liderul PSD Liviu Dragnea, a strâns în jurul lui mai mulți nemulțumiți, dar această grupare nu are încă o masă critică suficientă pentru a ieși la bătaie în structurile din partid. O altă facțiune care tinde să se îndepărteze de conducerea oficială este cea care se profilează în jurul Gabrielei Firea, care deține fotoliul de primar general al capitalei. Au existat mereu fricțiuni între ea și Liviu Dragnea, dar acum lucrurile s-au agravat după ce Speranța Cliseru, care este prefect al Bucureștiului, a declarat că ea a dat ordinul de intervenție al Jandarmeriei pe 10 august abia după miezul nopții, declarație care intră în contradicție cu scenariul oficial oferit de Ministerul de Interne. A existat senzația că PSD vrea să o sacrifice pe prefecta capitalei în acest scandal al represiunii protestului. Numai că ea are sprijinul primăriței Firea.

Peisajul este, deci, complicat în PSD pe mai multe planuri. Între timp, ministrul Cercetării, Nicolae Burnete, și-a dat demisia. Prim-ministrul Viorica Dăncilă spusese însă că nu urmează o remaniere, dar potrivit surselor din partid există o serie de nemulțumiri față de ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, față de cel al Economiei, Dănuț Andrușcă, un personaj care nu apare aproape deloc în public. De asemenea, nici ministrul Educației, Valentin Popa, cunoscut pentru gafele lui de exprimare nu este bine văzut. Prim-ministrul Viorica Dăncilă se află la rândul ei în vizorul multor fruntași social-democrați, care au început să se jeneze de bancurile care apar pe seama șefei guvernului, dar ea își păstrează funcția, câtă vreme Liviu Dragnea este liderul PSD, fiindcă este o persoană loială, care răspunde prompt comenzilor partidului și liderului acestuia.

Sabina Fati, 31 august 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Șeful social-democraților și președintele Camerei Deputaților a susținut într-un interviu că anul trecut în luna aprilie ar fi venit în România în mod special pentru această operațiune patru străini, care ar fi fost cazați vreme de trei săptămâni la Athenee Palace.

Liderul PSD nu a dat mai multe detalii, dar a spus că ar fi fost făcute cercetări în legătură cu această „tentativă”.

[Alte secvenţe din interviul lui Dragnea pot fi găsite aici; nu am găsit întregul interviu. Am vizionat doar o secvenţă suplimentară, cea intitulată „Dragnea, acuzații-bombă pentru SRI și SPP”. Este năucitoare – ca să folosesc terminologia sitului /al]

Inițial în interviul acordat marţi 21 august Antenei 3, Liviu Dragnea a sugerat că în spatele tentativei ar fi fost George Soros, dar miercuri a retractat.

Pentru liderul PSD, România este un stat “parțial mafiot”, unde “statul paralel este o mafie”. Altădată și-a lămurit auditoriul că statul paralel ar fi format între altele și din serviciile secrete.

Serviciul Român de Informații a precizat că nu a primit „nicio sesizare oficială din partea președintelui Camerei Deputaților în legătură cu presupusa amenințare la integritatea sa fizică”.

SRI a mai arătat că nu se ocupă cu paza și protecția demnitarilor, dar că dacă află informații care intră în atribuțiile altei instituții este obligat să le pună la dispoziția acestora, numai că în cazul Liviu Dragnea nu au existat astfel de date.

Surse din SPP, Serviciul de Pază și Protecție, au declarat pentru Agenția Mediafax, că „nu a fost sesizat niciunul dintre elementele pe care le-a precizat Liviu Dragnea cu privire al amenințare și atentat”.

Şi Parchetul General [de pe lângă ÎCCJ] a precizat prin biroul de presă că nu există și nu a existat vreun dosar referitor la o presupusă tentativă de asasinat asupra liderului PSD.

Nu este clar dacă Liviu Dragnea poate să-și demonstreze spusele, sau dacă încearcă să se victimizeze în fața propriului electorat pentru a deturna atenția de la scandalul reprimării manifestației pașnice din 10 august.

Șeful social-democraților a insistat pe linia lansată deja de partidul său că protestatarii au încercat să schimbe guvernul în mod violent.

Dar pe tot parcursul interviului acordat postului de televiziune Antena 3, cu toate că a avut în fața sa o moderatoare prietenoasă, Liviu Dragnea a părut destul de nesigur pe el, a răsfoit tot felul de hârtii când a vorbit despre politicile publice și s-a poticnit de mai multe ori înainte să dea răspunsuri.

Mesajul său clar către aliații PSD la guvernare a fost că vrea să-l suspende pe Klaus Iohannis din funcție. Și că așteaptă să vadă dacă președintele Senatului, care este și șef al ALDE, și-a schimbat părerea în această privință.

Într-un comunicat de presă ALDE a lăsat miercuri să se înțeleagă că suspendarea președintelui român poate fi negociată. Totuși, partidul lui Călin Popescu Tăriceanu a precizat că „declanșarea procedurii de suspendare, într-o societate profund divizată, instigată la fanatism și violență de lideri politici lipsiți de scrupule, poate avea urmări imprevizibile”.

ALDE consideră că suspendarea lui Klaus Iohannis trebuie făcută doar dacă acest lucru „nu va perturba funcționarea statului”, mai ales având în vedere că România va prelua de la începutul anului viitor președinția rotativă a UE.

La începutul acestei luni a apărut un document – cu care câțiva demnitari PSD păreau să fie la curent – prin care se argumentează că ar exista date pe baza cărora Klaus Iohannis poate fi acuzat de înaltă trădare și suspendat.

Social-democrații au nevoie însă de două treimi în această situație. Potrivit Constituției, „de la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, Preşedintele este suspendat de drept” (Art.96).

Un astfel de scenariu l-ar aduce ca interimar pe Călin Popescu Tăriceanu, șeful Senatului, care spre deosebire de Klaus Iohannis ar putea promulga probabil rapid modificările la Codul Penal care l-ar putea salva pe Liviu Dragnea de închisoare, după ce acesta a fost condamnat în primă instanță la trei ani și jumătate pentru fapte de corupție.

Revenind la presupusa tentativă de asasinat a cărei victimă Liviu Dragnea susține că a fost în aprilie 2017, dacă informația e adevărată, atunci a fost un atac grav la adresa securității naționale a României, Dragnea fiind al treilea om în stat, ca președinte al Camerei Deputaților.

Dacă însă informația e falsă, atunci Liviu Dragnea riscă pușcăria, pentru că articolul 404 din noul Cod Penal spune: „Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”.

Sabina Fati, 22 august 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Pe termen scurt, istoria anticorupției românești va fi probabil împărțită folosind metoda „înainte și după Kövesi“. Între timp, însă, nimeni nu are o strategie despre cum să fie prevenite incendiile viitorului: cum să fie conservate lucrurile bune care s-au făcut în perioada mandatului de șefă a DNA și cum să fie eliminate greșelile comise de Laura Codruța Kövesi.

Profilul ei rămâne ambiguu, fiindcă nu știm încă exact cum au funcționat, dincolo de onestitatea procurorilor, pârghiile politice și chiar relațiile personale dintre diverși actori politici și cea care a condus lupta anticorupție. Sunt rezultate certe, confirmate de Comisia Europeană în favoarea Codruței Kövesi, dar sunt de asemenea informații, încă nedovedite până la capăt, care ar putea arunca o umbră de îndoială asupra succeselor ei. A fost sau n-a fost în noaptea alegerilor prezidențiale din 2009 în sufrageria lui Gabriel Oprea, pe-atunci ministru de Interne, împreună cu directorul SRI, George Maior, și adjunctul acestuia, Florian Coldea? Și dacă da, ce-a căutat acolo la capătul unui scrutin strâns, în care totul era pe muchie de cuțit? Pe urmă, de ce a intrat în cursa celor ahtiați să-și ia doctoratul sau de ce nu s-a retras, când și-a dat seama că obligațiile de procuror general și apoi de șef al DNA nu-i lasă suficient timp pentru a duce la bun sfârșit o teză fără cusur? Plagiatul de 4% i-a pus sub semnul întrebării onorabilitatea. În fond, cât de credibil mai poate fi un procuror care se bate cu marea corupție atunci când este prins că a copiat fie și doar o parte din lucrarea de doctorat?

Poate că toate aceste întâmplări au fost rodul inocenței, fiindcă Laura Codruța Kövesi a fost numită procuror general la doar 33 de ani, când încă nu avea autoritatea necesară pentru a ocupa un fotoliu cu atâta greutate. Avea însă alte calități, testate de psihologi în 2006, înainte de a primi nominalizarea. În mod cert, dispune de multă ambiție și de o energie inepuizabilă. Nu se sperie de cei care vor să o intimideze, nu fuge din calea lor, se luptă așa cum a învățat pe terenul de baschet, până la capăt, chiar dacă nu reușește mereu să marcheze.

În primii trei ani pe care i-a petrecut în vârful Parchetului General, Kövesi a fost timidă, s-a temut să miște lucrurile din loc și a făcut greșeli, cu voie sau fără de voie. Încă nu e clar de ce, în 2007, a infirmat punerea sub acuzare în dosarul Mineriadei a lui Ion Iliescu. Apoi a închis și marele dosar al Revoluției. Ambele res¬tanțe rostogolite de toți procurorii generali până la Augustin Lazăr, care le-a redeschis și pentru prima dată românii au putut vedea cum au fost posibile crimele din 1989 și din 1990.

Nu și-a asumat niciodată aceste greșeli, a mers mai departe, cu psihologia sportivului care se preface că este mereu câștigător, dar la vremea respectivă a făcut turul anumitor redacții încercând să-i convingă pe șefii de gazete că închiderea acestor anchete e în firea lucrurilor. A fost ideea ei sau cineva a împins-o de la spate să pună punct lamentabil unor anchete care trenau fiindcă actorii lor principali erau încă în viață?

Semnarea în 2009 a Protocolului secret dintre Parchetul General și Serviciul Român de Informații este un alt capitol discutabil și neasumat până la capăt de Kövesi. Protocolul sugerează o implicare disproporționată a ofițerilor de informații în anchetele procurorilor, dând apă la moară celor care pun azi în operă contrareforma în justiție.

În 2013, George Maior, cel care a contrasemnat Protocolul din partea celui mai mare serviciu secret autohton, era încă directorul SRI, când Codruța Kövesi a fost numită în funcția de procuror șef al DNA, în urma celebrului troc politic dintre Băsescu și Ponta. Fostul premier Victor Ponta este finul de cununie al lui George Maior. În această ecuație, fostul președinte Traian Băsescu a impus-o pe Kövesi la DNA fără să se respecte niciun fel de reguli, iar procurorii anticorupție au primit-o cu un protest prin care cereau o metodologie transparentă de desemnare.

Kövesi nu s-a impus cu ușurință în fruntea lor și a fost nevoită să demonstreze că-și merită fotoliul, dar nu a făcut-o cu adevărat până în pragul plecării lui Băsescu de la Cotroceni. Abia atunci au fost deschise anchete împotriva oamenilor fostului președinte, începând cu fratele acestuia, Mircea Băsescu, și culminând cu Elena Udrea, favorita președintelui. DNA și-a reînceput demarajul în forță în 2015 și, de atunci încoace, Laura Codruța Kövesi a devenit eroina europeană a luptei anticorupție. În cei cinci ani, cât a condus DNA, au fost trimiși în judecată 70 de demnitari: 14 miniștri și peste 50 de parlamentari. 37 dintre aceștia sunt deja condamnați definitiv. A suportat cu stoicism atacurile permanente, hărțuirea nesfârșită și calomniile. S-a luptat pentru a menține ritmul susținut al anchetelor, chiar dacă uneori a făcut-o cu un entuziasm exagerat, implicând, voit sau nu, anticorupția în lupta electorală, cum s-a întâmplat, de exemplu, când DNA i-a deschis dosar penal lui Ludovic Orban, în toiul campaniei pentru Primăria Capitalei, pentru ca ulterior judecătorii să-l declare nevinovat.

În urma ei rămâne o instituție consolidată. Laura Codruța Kövesi a fost onorată de partenerii occidentali ai României prin declarații și distincții, dar expulzarea ei forțată din fruntea DNA nu a primit nici măcar dinspre Klaus Ioannis mulțumirile cuvenite. Fiindcă, dincolo de compromisurile (in)evitabile din atmosfera balcanizată în care a evoluat, Kövesi a performat cu instrumentele pe care le-a avut la dispoziție.

Sabina Fati, 17 iulie 2017

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Revistei 22

Ședința conducerii lărgite a Partidului Social Democrat a decis că PSD rămâne strâns unit în jurul liderului său Liviu Dragnea după ce acesta a fost condamnat la trei ani și șase luni de închisoare cu executare, în primă instanță.

La terminarea Comitetului Executiv al PSD, Liviu Dragnea a apărut pentru prima dată în public după hotărârea de joi a Înaltei Curți.

Fără cravată, fără ochelari, palid și nesigur pe el, Dragnea a avut totuși un discurs coerent, cu fraze scurte, prin care, simplificând a încercat să demonstreze că (1) este nevinovat; (2) că partidul e puternic și îl susține; (3) că a greșit urmând calea parlamentară pentru modificarea Codurilor penal și de procedură penală și că de-acum încolo lucrurile vor merge mai repede.

Președintele PSD a rezumat procesul condamnării sale în câteva propoziții din care rezultă că ar fi fost nedreptățit, eludând firește lucrurile complicate din dosarul angajărilor fictive, din perioada în care el era președintele Consiliului Județean Teleorman: este vorba despre două persoane pe care Dragnea le-a luat de la Direcția de Asistență Socială și le-a mutat la partid, continuând să fie însă retribuite din bugetul public.

Liviu Dragnea a precizat că toată discuția de vineri cu liderii partidului s-a desfășurat cu mandatul său pe masă. Altfel spus, s-ar fi oferit să demisioneze atât din fruntea PSD, cât și din cea de președinte al Camerei Deputaților, dar colegii lui s-au opus, pentru că există „riscul destructurării partidului”.

Șeful social democraților a amenințat că PSD va merge mai departe în lupta cu „statul paralel” și că va schimba Codul Penal, sugerând că o va face repede, fiindcă „abordarea procedural corectă din parlament” nu a fost suficientă.

E posibil deci ca guvernul să adopte o Ordonanță de Urgență pentru modificările de care au nevoie politicienii acuzați de corupție.

Comitetul executiv al PSD a adoptat o Rezoluție de susținere a lui Liviu Dragnea și a guvernului Dăncilă, în care se precizează că e nevoie de „finalizarea și accelerarea” modificărilor legilor justiției și a codurilor penale sub pretextul punerii lor în acord cu deciziile Curţii Constituţionale, a Curţii Europene Drepturilor Omului, a directivelor europene şi în conformitate cu „standardele în această materie ale Comisiei de la Veneţia”.

În documentul adoptat de PSD se subliniază că actuala majoritate parlamentară va „utiliza cu fermitate” toate procedurile posibile pentru „denunțarea abuzurilor din Justiție, realizate în baza unor protocoale secrete ilegale”.

Rezoluția conducerii social-democraților mai prevede „consolidarea autorităţii Curţii Constituţionale, astfel încât deciziile definitive şi obligatorii ale acestei instanţe supreme să fie respectate şi puse în executare de către toate autorităţile statului român”.

În spatele acestor enunțuri din documentul PSD se ascund de fapt amenințările de care Liviu Dragnea vorbea la marele miting de acum două săptămâni, că va merge „până la capăt” în lupta cu justiția, care-i amenință libertatea: masacrarea legilor anticorupție pentru salvarea lui și a celorlalți politicieni care au nevoie de sprijin pentru a scăpa de DNA.

Sabina Fati, 22 iunie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Președintele României a cerut Comisiei de la Veneția o analiză a legilor justiției

Președintele României, Klaus Iohannis, spune că decizia Curții Constituționale care îl obligă să o demită pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, nu contribuie la lupta contra corupției și este confuză, iar el are nevoie de timp ca să o studieze. Președintele care a refuzat în trecut să o demită pe Kovesi a mai sugerat că această dezbatere ar trebui tranșată la referendum.

Președintele Klaus Iohannis pare să-și fi construit o strategie de răspuns în fața deciziei Curții Constituționale care-i cere explicit revocarea procuroarei șefe anticorupție.

Primul pas, așa cum a fost sugerat de șeful statului român ar fi o dezbatere largă asupra necesității luptei anticorupție, a rolului președintelui și chiar a arhitecturii statului, care, eventual, să se încheie printr-un referendum. Aceste teme ar putea deveni ulterior subiecte ale campaniei sale electorale, după un mandat destul de tern.

Ideea referendumului pentru menținerea politicilor anticorupție a fost lansată prima data de Klaus Iohannis la începutul anului trecut, după ce actuala coaliție guvernamentală a încercat să impună grațierea generalizată și schimbarea Codurilor, penal și de procedură penală, prin ordonanță de urgență. Președintele a amânat însă, în 2017, declanșarea referendumului, după ce PSD a renunțat sub presiunea străzii la impunerea grațierii și la celelalte amputări ale legislației anticorupție. Și-a păstrat astfel o lovitură de rezervă pentru situații mai dificile, cum este cea de acum.

Dar ce poate face concret Klaus Iohannis cu un referendum? Ce întrebare poate să le adreseze românilor pentru a obține ceva concret? În ce privește lămurirea „arhitecturii statului”, deci a modificării Constituției în așa fel încât să fie definit mai clar rolul președintelui, lucrurile nu stau la îndemâna domnului Iohannis. Chiar dacă va reuși să impună revizuirea legii fundamentale, parlamentul va opera modificările pe care le impune majoritatea, iar la referendum oamenii vor vota sau respinge proiectul dorit de PSD-ALDE, partide care controlează guvernul.

E greu de spus, deci, ce-ar putea rezolva președintele cu un referendum. Ceea ce e cert, deocamdată, e intenția președintelui de a trage timp, fiindcă după cum a explicat Klaus Iohannis el nu va aplica „mecanic” decizia Curții Constituționale. Pe de altă parte, președintele a explicat de ce e nevoie de o „consultare” publică: pentru a stabili ce rol mai au procurorii și dacă, în lumina noii decizii a Curții Constituționale care cere revocarea Codruței Kovesi, procurorii mai sunt sau nu independenți, dar și ce rol mai are președintele, după ce actuala majoritate golește încet-încet de conținut funcția prezidențială, inclusiv prin modificarea legilor justiției.

Klaus Iohannis s-a întâlnit azi cu reprezentanții Comisiei de la Veneția, căreia i-a cerut o analiză asupra acestor legi pentru a vedea dacă în urma schimbării lor mai sunt conforme cu standardele europene. Referindu-se la amenințările liderului PSD la adresa procurorilor, președintele s-a întrebat cum e posibil ca „un politician, care este și infractor” să facă așa ceva „după ce a convocat un miting mediocru antijustiție”. „Poate e nevoie să discutăm ce fel de persoane pot fi chemate la conducerea statului”, a mai adăugat Klaus Iohannis, care nu crede că va fi suspendat de majoritatea PSD-ALDE.

Președintele român nu a spus că refuză să pună în aplicare Decizia Curții Constituționale de revocare a procuroarei șefe anticorupție, ci doar că e nevoie de o dezbatere largă, care de altfel se va internaționaliza prin analiza Comisiei de la Veneția asupra modificărilor aduse legilor justiției.

Social-democrații au ripostat printr-un comunicat de presă în care îl acuză pe Klaus Iohannis că „atacă” „ordinea constituțională din România” prin punerea în dezbatere publică a unei decizii a Curții Constituționale.

Potrivit legii fundamentale, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii (Art. 147 (4)), dar nu există un termen de aplicare a lor. Klaus Iohannis a explicat de altfel că va „reacționa” într-un „timp rezonabil”, precizând că „nu putem să stăm, de exemplu, până în decembrie”.

Sabina Fati, 12 iunie 2018

Acest articol al d-nei Sabina Fati a fost preluat cu permisiune de pe site-ul Europei Libere.

Cel mai mare partid din România a vorbit despre organizarea unui mare miting încă de anul trecut, pentru a demonstra astfel că are în spate cel puțin la fel de mulți susținători ca manifestanții care s-au strâns în 2017 luni de zile în fața guvernului pentru a protesta împotriva PSD și a guvernului său.

Liderul PSD Liviu Dragnea a insistat pentru mitingul care va avea loc sâmbătă seara și care are ca temă „protestul față de abuzurile din justiție”.

Nu toate organizațiile social-democrate au fost încântate de această idee, care este destul de costisitoare pentru filiale, fiindcă partidul trebuie să acopere cheltuielile cu transportul și hrana celor care sunt aduși la București ca să strige împotriva justiției care a promovat anticorupția.

Întâmplător sau nu, mitingul a fost planificat să aibă loc imediat a doua zi după ce Înalta Curte urma să dea verdictul într-un proces în care Dragnea a fost acuzat de instigare la abuz în serviciu.

Este vorba despre perioada în care era șeful Consiliului județean Teleorman (2006-2012) când a convins două persoane angajate la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului să primească bani de la stat, dar să lucreze pentru PSD.

Completul de trei judecători ai Înaltei Curți a amânat însă pronunțarea în primă instanță de azi pentru 21 iunie.

Judecătorii au invocat absența unor documente, dar poate în amânare a contat și promisiunea lui Dragnea de a aduce la București „câteva sute de mii de oameni” împotriva așa ziselor „abuzuri din justiție”.

Este evident că presiunea asupra judecătorilor care urmează să decidă în dosarul lui Dragnea a crescut foarte mult.

Pe de altă parte, mitingul în sine e ceva ieșit din comun pentru o formațiune aflată la putere și deci care are la îndemână toate pârghiile guvernamentale și parlamentare necesare pentru a pune în operă orice ce fel de politici.

Apoi, strategii PSD au gândit o regie demnă de vremurile de glorie ale defunctului partid comunist.

Primul punct al strategiei ține de confiscarea simbolurilor protestelor pro-democratice din ultimii aproape 30 de ani: de pildă, cămășile albe folosite imediat după mineriadele din iunie 1990 de studenți și opozanți ai regimului neocomunist al vremii pentru a cere tăcut eliberarea celor arestați atunci pe nedrept. Sigur, există și alternative la cămașa albă: costumul național.

Un alt exemplu este solicitarea ca fiecare manifestant să aibă telefon sau lanternă, copiată după mitingurile din ultimul an și jumătate împotriva PSD și a guvernului, fiindcă nemulțumiții strânși în fața guvernului seară de seară, la ora 21, aprindeau lanterna telefoanelor și cântau imnul. Din documentul intern privind organizarea uriașei manifestații de mâine, rezultă că participanții aduși de PSD vor primi „varianta scurtă” a imnului, pentru a putea și ei cânta. Fiecare manifestant trebuie să primească în plus la urcarea în autobuz un steag mic, un pachet de mâncare și apă. La zece oameni va fi un steag tricolor mare, organizarea va fi după model militar: o grupă de 10 persoane cu un șef, un grup de 40 de oameni cu un șef mai mare. Următoarea împărțire este în detașamente de câte o sută.

Pentru a-i încuraja și pe bucureșteni să vină benevol, în Piața Vicotoriei vor fi instalate 29 de ecrane sub pretextul urmăririi finalei de la Roland Garros între Simona Halep și Sloane Stephens.

Debarcarea simpatizanților pe care-i aduce PSD sâmbătă în capitală e prevăzută la ora 18, la nici jumătate de oră după începerea marșului comunității din care fac parte lesbienele, gay, bisexualii, transsexualii și intersexualii (LGBT).

Poliția a anunțat că a luat măsuri speciale pentru prevenirea oricăror incidente, inclusiv un elicopter care va survola sâmbătă după amiază zona centrală.

Au apărut și o serie de plângeri despre faptul că oamenii vor fi aduși cu forța la mitingul PSD.

A fost creat și un site special în acest sens cu o hartă interactivă unde pot fi văzute localități și eventualele abuzuri care s-au făcut sau urmează să se facă.

De pildă, la Deva, potrivit site-ului „Miting cu japca”, șeful pazei magazinului Lidl i-ar fi anunțat pe angajați că cei care sunt liberi sâmbătă sau merg la miting, sau își iau „adio de la serviciu”.

Mitingul de sâmbătă urmează să-i impresioneze pe susținătorii PSD, să demonstreze coeziunea acestei formațiuni, dar și să pună presiune asupra Justiției.

Sabina Fati, 8 iunie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Coabitarea dintre președintele Klaus Iohannis, provenit din zona liberală a politicii românești și guvernul preponderent social-democrat este tot mai complicată.

Pe de o parte șeful statului a început să tragă de timp în privința promulgării actelor normative și să saboteze modificările făcute de parlament la legile justiției, prin trimiterea și retrimiterea lor la Curtea Constițituțională.

Pe de altă parte, majoritatea parlamentară îi restrânge tot mai mult atribuțiile președintelui, astfel încât în final să rămână doar cu cele prevăzute de Constituție.

Celelalte, specificate prin legi organice, le pierde treptat. Președintele a fost astfel eliminat din procedura organizării referendumului, a fost scos din numirea șefului Autorității de Reglementare în Comunicații, iar parțial i-a fost redus rolul de numire a procurorilor șefi, astfel încât poate refuza instalarea lor în funcție doar o singură dată.

În acest conflict dintre președinte și guvern sau majoritatea parlamentară, conflict care se prelungește în tot mai multe domenii, rolul de reglementare a rolurilor revine Curții Constituționale, care în România este formată din 9 judecători cu mandat de 9 ani care poate fi reînnoit: 3 sunt propuși de președinte, 3 de Camera Deputaților și 3 de Senat (Art 142 din Constituție).

Fiindcă cei 9 judecători nu provin din afara sferelor de influență politică, independența lor e mereu pusă la îndoială și, printr-o tradiție care nu onorează această instituție, adesea Curtea Constituțională a făcut favoruri puterii.

Joi, ministrul justiției Tudorel Toader a încercat să convingă Curtea că revocarea procurorului-șef anticorupție nu este o prerogativă a președintelui, după ce el a cerut revocarea șefei DNA, iar Klaus Iohannis a respins-o.

Potrivit legii, președintele îi numește pe procurorii-șefi propuși de ministrul justiției, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.

Legea nu prevede însă mecanismul revocării, care în mod normal ar trebui să fie simetric, deci președintele să decidă și demiterea la cererea ministrului de resort.

În fața Curții Constituționale, avocatul președintelui în această speță a fost Simina Tănăsescu, profesor la Facultatea de Drept din Bucureși la Catedra de drept public și consilier prezidențial din 2015.

Tănăsescu a explicat că decizia președintelui de a refuza revocarea Codruței Kövesi, deci de a respinge solicitarea ministrului justiției, poate fi atacată doar în contencios administrativ.

Juriștii pe care i-a consultat postul nostru de radio au părerei împărțite.

Curtea Constituțională a ținut o ședință publică miercuri în acest caz, dar a amânat pronunțarea pentru finele lunii mai. Cei 9 judecători sunt chemați să răspundă la întrebarea dacă președintele are sau nu drept de veto, în revocarea unui procuror șef.

Ministrul justiției Tudorel Toader a spus în fața Curții că în lipsa intervenției acesteia pentru eliminarea blocajului creat s-ar putea acredita ideea că „oricând președintele ar putea să refuze să dea curs unei proceduri legale, blocând-o la jumătatea drumului”.

Simina Tănăsescu a răspuns că refuzul președintelui de revocare a șefei Direcției Naționale Anticorupție nu este un blocaj instituțional, ci reprezintă „exercitarea unei atribuții legale a șefului statului”. (Mai mult, reprezentanta președintelui le-a arătat judecătorilor o opinie separate făcută de ministrul Justiției pe vremea când era membru al Curții Constituționale, din care rezultă că Parlamentul poate reglementa cum dorește atribuțiile pe care le are președintele sau ministrul Justiției în numirea procurorilor șefi, de und ear rezulta că nu ar fi nevoie de arbitrajul CCR, ci de un proces în contencios administrativ)

Social-democrații își doresc cu ardoare de mai multă vreme debarcarea Codruței Kövesi, în semn de răzbunare față de ceea ce s-a întâmplat cu mulți dintre ei, dar și pentru slăbirea mecanismelor anticorupție și revenirea la o viață politică mai relaxată, așa cum era înainte de întărirea DNA.

Se relatează că liderul social-democraților Liviu Dragnea s-ar fi lăudat la partid că are de partea sa cel puțin 5 din cei 9 judecători ai Curții Constituționale și că lucrurile vor merge în sensul dorit de PSD.

Între timp, parlamentarii PSD continuă modificarea legilor justiției, inclusiv în detrimentul statului de drept și pe drumul izolării politice a președintelui, prin golirea de atribuții a funcției acestuia.

Sabina Fati, 10 mai 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Președintele Klaus Iohannis s-a justificat în scurta declarație de acceptare a Vioricăi Dăncilă ca prim-ministră desemnată, că nu a avut altă soluție, fiindcă decizia lui trebuie să fie conformă cu Legea Fundamentală și cu hotărârile Curții Constituționale. „Argumentul cel mai puternic este aritmetica parlamentară”, a spus Iohannis, adăugând că PSD dispune de majoritatea necesară formării noului guvern. Susținătorii președintelui i-au scris în număr mare pe rețelele sociale să nu mai susțină experimentele social-democraților, să încerce cu un premier din altă zonă sau chiar să forțeze alegerile anticipate.

Klaus Iohannis a preferat stabilitatea, unei crize politice prelungite. Președintelui român nu-i place să riște și nu se simte confortabil într-un peisaj instabil, cu atât mai mult cu cât Opoziția a fost destul de apatică anul trecut, iar pentru a avea majoritate ar trebui să dizloce ALDE din actuala coaliție cu PSD. Iohannis nu mizează pe social-democrați, dar a înțeles că o eventuală respingere a candidaturii PSD ar fi putut continua cu o posibilă suspendare a sa din funcția de președinte. Or, un război politic intern ar fi fost extrem de complicat, pentru un președinte care vrea liniște aproape cu orice preț. Chiar cu prețul modificărilor fiscale haotice sau cu schimbările Legilor juridice. Klaus Iohannis a declarat că a decis să-i mai dea „o șansă” Partidului Social Democrat. După „două guverne PSD eșuate”, a subliniat președinte, social-democrații „primesc din nou șansa” „de a dovedi că știu ce vor și știu cum se face”.

La consultările cu președintele, liberalii și reprezentanții Uniunii Salvați România au vorbit despre avantajele anticipatelor, partidul lui Traian Băsescu a venit cu două propuneri de premier, Sigfrid Mureșan și Eugen Tomac, iar Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, prin liderul său, Kelemen Hunor a precizat că Uniunea nu are de ce să o respingă pe Viorica Dăncilă: „nu avem prejudecăți, de aceea nu spunem nu, dar nu o cunoaștem și nu putem spune da”. Președintele UDMR a cerut o întâlnire cu viitoarea prim-ministră, sugerând astfel că voturile formațiunii sale vor fi date PSD în urma unei negocieri.

Calitățile Vioricăi Dăncilă prezentate de liderul social-democrat Liviu Dragnea la consultările cu Președintele României au fost enumerate sec, ca și cum nu s-ar califica neapărat pentru funcția de premier, dar ceva mai bun n-ar exista în PSD. Are o „experiență bogată” în Parlamentul European și „o relație bună cu membrii Comisiei Europene”, a precizat Liviu Dragnea, deși Dăncilă nu are niciun fel de realizări concrete în cei aproape zece ani pe care i-a petrecut în Legislativul Uniunii Europene. Totuși cele două mandate de eurodeputat reprezintă un plus înainte de preluarea de către România, anul viitor, a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene. În rest, Viorica Dăncilă, propusă de coaliția de guvernământ PSD-ALDE, pentru fotoliul de premier este o persoană care nu s-a certat „niciodată” cu nimeni, potrivit descrierii pe care i-a făcut-o Liviu Dragnea. Câțiva eurodeputați din grupul Popularilor Europeni au spus răutăcios, că singura ei preocupare la Parlamentul European ar fi să-i cumpere lui Dragnea țigările preferate.

Lipsa calificării în funcții de conducere, fiindcă Dăncilă nu a fost niciodată șefă, nici măcar peste cinci persoane, ar putea fi principalul său handicap. În schimb, spre deosebire de precedenții premieri PSD care au exersat guvernarea în 2017, Viorica Dăncilă nu-i va face niciun fel de probleme lui Liviu Dragnea, față de care are o loialitate totală. Dragnea este de altfel mentorul ei politic, cel care a promovat-o, a ajutat-o să crească din punct de vedere politic și să prospere împreună cu întreaga sa familie. În sfârșit, prin Viorica Dăncilă, Liviu Dragnea ar putea conduce Guvernul României, ca și cum el s-ar afla la manete.

Sabina Fati, 17 ianuarie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Umorul lui nu a fost, însă împărtășit nici măcar de liderii maghiari. Kelemen Hunor, președintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România a interpretat spusele premierului ad-literam: „în Uniunea Europeană nu poți să propui reintroducerea pedepsei capitale” a explicat fruntașul maghiar, adăugând că premierul după ce a arătat că nu e de acord cu ideile unei comunități, i-a amenințat pe membri acesteia „că vor fi spânzurați”.

Președintele executiv al UDMR, Porcsalmi Balint a scris pe Tweeter că premierul român are „un mesaj caracteristic evului mediu”.

Maghiarii se consideră umiliți și jigniți și i-au cerut premierului să-și prezinte scuzele pentru felul în care s-a exprimat. Nu există niciun semn că Mihai Tudose va face vreun gest în acest sens, cu toate că, pe de altă parte, până acum nu s-a dovedit un naționalist sau poate că doar nu a avut ocazia să se exprime.

Cert este că Rezoluția prezentată la începutul săptămânii de liderii comunității maghiare din România complică relațiile dintre București și Budapesta într-o perioadă în care cele două capitale se curtau reciproc. Documentul vorbește despre cele trei forme de autonomie pe care fruntașii maghiari le-au cerut mereu în ultimii 25 de ani: autonomie teritorială în cazul Ținutului Secuiesc, o regiune aflată în centrul țării, dar locuită în proporție de peste 70% de maghiari; autonomie culturală, adică o autoadministrare în domeniul educației, culturii, mass-media plus autonomie administrativă și bilingvism în Parțium, fosta regiune ungară din care fac parte județele din Crișana, Banat și parțial Maramureș.

Șeful UDMR a vorbit încă de anul trecut despre faptul că maghiarilor din România nu li se poate cere să se bucure de aniversarea centenarului Marii Uniri. Întregirea României înseamnă pentru maghiari, împărțirea Ungariei Mari așa cum era reprezentată până în 1918 în interiorul Imperiului Austro-Ungar. Prin Tratatul de la Trianon, de după Primul Război Mondial, Budapesta a pierdut peste 70% din teritoriul pe care îl administrase până atunci în favoarea vecinilor săi. Încercând să ia parte la fiesta pe care o pregătesc românii pentru acest an, Kelemen Hunor a amintit în diferite discursuri despre prezența continuă a ungurilor în Bazinul Carpatic: „O mie de ani în Transilvania, o sută de ani în România”. Acest slogan e supărător pentru naționaliștii autohtoni și chiar pentru unii istorici consacrați. Dincolo de visele autonomiste ale comunității maghiare, care prin liderii ei a cerut consultări politice și căi legale prin care să le atingă, reacția politicienilor români tinde să fie inutil disproporționată și să disturbe din nou relațiile româno-ungare, mai cu seamă că ministerul Român de Externe s-a simțit dator să-și ia apărarea premierului pentru limbajul deplasat. Astăzi, ambasadorul român la Budapesta a fost convocat de șeful diplomației ungare, care a relatat ulterior că diplomatul român a încercat să dea „un fel de explicație lingvistică” a remarcilor premierului Mihai Tudose.

Nu e clar dacă politicienilor români le lipsește toleranța, tactul sau educația, fiindcă în împrejurările actuale liderii de la București nu câștigă nimic rostogolind acest subiect, fără umor și cu amenințări inutile. De pe urma încordării relațiilor interetnice în această perioadă ar putea beneficia doar premierul ungar Viktor Orban aflat în campanie electorală și care va profita de ocazie să pozeze din nou în apărătorul maghiarilor de pretutindeni.

Sabina Fati, 12 ianuarie 2018

Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.