Month: February 2011

Cateva emotii de iarna surprinse intr-un poem.

“ Ştiu, între noi sunt două iubiri: a mea şi a ta “
(Vasile Voiculescu- Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară Ed. Humanitas, 2006-pag. 50)

Rock-ul romanesc a avut parte totdeauna de oameni care au stranse legaturi cu cartea. Urmarind lista celor ce au cantat sau mai canta rock vom vedea ca, cvasi-majoritatea acestora sunt absolventi de facultate, in general de alte profile decat cel muzical. N-am avut parte aici de fenomenul de pe alte meleaguri cand mari muzicieni rock s-au nascut din pur talent,din intamplare. Muzicienii romani de rock au intrat pe acest teren cu o solida pregatire intelectuala, culturala sau a meseriei de baza(uneori ulterior abandonata!)

În perioada interbelică, Eugen Lovinescu a simţit nevoia să intervină în peisajul literaturii noastre vorbind despre modernism. Printre alte deja cunoscute teze ale modernismului lovinescian se numără şi necesitatea întoarcerii literaturii către zona citadină. Evident că o asemenea întoarcere era absolut necesară atunci, într-un peisaj literar ameninţat de ideile literare ale lui Iorga, de sămănătorism şi poporanism. Să ne reamintim, era perioada în care se afla la mare preţ ideea absurdă că românul adevărat şi fibra naţională se găsesc la sat. Literatura română s-a grăbit să îmbrăţişeze entuziast tendinţa şi ne-am trezit în scurt timp cu texte care aduceau în faţa cititorului galerii întregi de personaje-ţărani, oameni robuşti, cu o viziune sănătoasă, adesea chiar optimistă şi mesianică asupra vieţii (pe linia Goga-Coşbuc). S-au pus astfel bazele unui mit care avea să traverseze deceniile, instaurându-se adânc într-un mental colectiv românesc serios zdruncinat (până la schizoidie) de regimul comunist. În anii ce au urma, desigur, lucrurile au fost distorsionate.

Mircea Nicolau – un artist român universal

Scandalul vameşilor corupţi din România a zguduit opinia publică europeană, românească, dar mult prea puţin pe cea din R.Moldova. Şi aici apare o întrebare, după mine retorică, de ce operaţiunile declanşate de organele de resort din ţara vecină au cuprins din punct de vedere geografic frontierele cu Ucraina şi Serbia, ocolind controversata graniţă moldo-română? Există sau nu o implicaţie politică pe filiera Bucureşti-Chişinău şi cât de (ne)corupte sunt persoanele responsabile de siguranţa frontierei de pe Prut?

Anual, peste 16000 de voluntari asociați cu cca 3000 de organizații comunitare, oferă ajutorul și completează declarațiile a 501000 candieni cu venituri scăzute.

Cuvintele au neindoios consecinte, mai cu seama atunci cand sunt rostite de personalitati cu ambitii profetice. Cum ajung intelectuali de marca, spirite de o incontestabila subtilitate, sa imbratiseze doctrine situate la antipodul umanismului? Este problema rinocerizarii, a sacralizarii unui scop deliberat nebulos a carui atingere implica inevitabil recursul la mijloace abominabile, a orbirii voluntare, a nazuintei nesabuite spre o infaptuire a mileniului hic et nunc.

Mişcarea Verzilor adresează un apel Parlamentului României să nu dea curs solicitărilor de finanţare a Catedralei Mântuirii Neamului cu 20 de milioane RON sau cu orice altă sumă!

Asociaţia Promo-LEX îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu situaţia tot mai dramatică a celor 2 deţinuţi politici Ilie Cazacu – „condamnat” la 9 februarie 2011 şi Ernest Vardanean – „condamnat” la 16 decembrie 2010, care au fost privaţi de libertate de „autorităţile” secesioniste. În aceste condiţii putem vorbi despre un caz unicat şi imposibil în alte ţări: cetăţenii RM, pe teritoriul ţării sale, sunt „arestaţi”, „cercetaţi”, „judecaţi” şi „condamnaţi” de către concetăţeni pentru „spionaj în favoarea Republicii Moldova”.

În dezbaterea din 9 februarie 2011, Senatul României a respins iniţiativa legislativă prin care urma înlocuirea termenului “rom” cu cea de “ţigan”, în documentele oficiale din România

Cel mai important membru Republican al Comisiei de Politică Externă a Senatului a cerut administrației de la Washington să sprijine Republica Moldova în vederea soluționării conflictului cu Transnistria.

Într-un raport de șapte pagini înaintat membrilor comisiei din care face parte, Richard Lugar, fost președinte al acestei comisii în perioada 1985 – 1987 și 2003 – 2007, a detailat motivele pentru care acesta este ultimul conflict înghețat din Europa de est.

Studiul prezintă în detalii neobișnuit de precise istoria conflictului început acum 19 ani printr-un război civil de patru luni și aruncă responsabilitatea fără ambiguitate asupra Rusiei.

moartea n-a intrat niciodată până acum în socotelile mele

D’ ale imigrantilor !

Modernitatea noastră e marcată de un fenomen pe cât de complex pe atât de plin de superficialitate. Trăim de multe ori hrănindu-ne cu informaţii la mâna a doua. Ştiu că pare absurd să afirmi asta într-o plină epocă a exploziei informaţionale, însă realitatea e că din ce în ce mai mulţi dintre noi îşi formează opiniile nu pe baza evenimentelor însele, ci în urma relatărilor despre evenimente. Deunăzi, o moderatoare a Antenei 3 vorbea despre evenimentele din Egipt şi cita mândră nevoie mare reţeaua de socializare twitter, acolo unde un revoluţionar posta de zor informaţii despre ceea ce se întâmpla în stradă. Televiziunea avea vreo câţiva corespondenţi la faţa locului, dar twitter-ul a continuat să fie citat cu o frecvenţă alarmantă. Pe nimeni nu pare a frapa ideea că reţelele de socializare sunt deschise oricui şi că, neavând o identitate verificabilă, oricine poate spune orice.

Tine ceea ce se petrece in Egipt de un nou val democratic declansat ori catalizat de eventimentele din Tunisia ori este vorba de manipularea strazii de catre varii factiuni care se lupta pentru mantaua suprema? Putem compara aceasta explozie de nemultumire anti-autoritara cu cele similare din Filipine ori din Indonezia? Avem de-a face cu o repetare a dezastruosului scenariu din Iranul revolutionar al anului 1979 cand un regim corupt si represiv a fost inlocuit cu o teocratie nu mai putin corupta si represiva, de un feroce anti-occidentalism si visceral refractara idealurilor unei modernitati deschise si pluraliste?

Formarea sâmbătă a Uniunii Social Liberale (USL) – între Partidul Social Democrat (PSD), condus de Victor Ponta, cu Alianța de Centru Dreapta (ACD), formată din Partidul Național Liberal (PNL), condus de Crin Antonescu, și Partidul Conservator (PC), al cărui președinte este Daniel Constantin, dar al cărui lider de facto este considerat de observatorii politici din România Dan Voiculescu, președintele său fondator – reprezintă o evoluție semnificativă pe scena politică românească.

USL are ca scop declarat înlăturarea de la putere prin mijloace democratice a “regimului Traian Băsescu”, reprezentat de președintele României și partidul care-l sprijină – Partidul Democrat Liberal (PDL), condus de premierul Emil Boc, și Uniunea Democrată Maghiară (UDMR) din România, condusă (încă) de Bela Marko.

Apariția USL este semnificativă, dar nu constituie nici pe departe o premieră în viața politică a României din ultimii 21 de ani, caracterizată perfect de caragialismul “pupat Piața Independenței” sau de mai neaoșul “lingem acolo unde am scuipat”.

Toate cele cinci partide menționate mai sus au fost, la un moment dat, aliate, la scurt timp după ce au fost adversare pe scena politică. Nu este de aceea inutil să reamintesc câteva momente semnificative ale ultimilor ani, pentru acei tentați să vadă în formarea USL o schimbare de fond în politica românească.

Anatomia unui oraş precum Roma este complicată şi plină de reverberaţii la fiecare pas. Şi aşa şi trebuie parcursă, per pedes…Caput Mundi-Capitala Lumii- învăluie şi fascinează.

Presedintele Basescu s-a facut cu prilejul ultimei intalniri cu “activul” PDL purtatorul de cuvant al al unei parti a populatiei. Este semnul ca acolo sus nu este chiar un turn de fildes unde nu ajung “pasurile” celor de jos sau ca serviciile de informatii “informeaza”, adica fac sinteze corecte si coerente.

Pe Lady Alison Kremer (născută Balfour) am întâlnit-o în vara anului 2010 la Shefaym, în Israel, cu ocazia celei de a 70-a aniversări a Liceului Evreiesc din Cluj. Soţul ei Thomas Kremer, autor a mai multor cărţi de psihologie şi ştiinţe politice şi întemeietorul unei prospere firme care produce jocuri, a fost elev la Liceul Evreiesc până în vara anului 1944, când evreii clujeni au fost deportaţi în lagărele naziste. Tom Kremer, care a avut norocul să supravieţuiască la Bergen Belsena a plecat în Palestina unde a luptat în războiul de indeăendenţă, făcând parte din grupul primilor soldaţi care au eliberat în Beer Sheva. Curând după înfiinţarea statului evreu, Tom Kremer, mânat de dornţa de a învăţa într-o universitate prestigioasă, a plecat la studii în Anglia. Căsătoria cu tânărul evreu, supravieţuitor al unui lagăr de concentrare şi fost combatant în armata israeliană, avea să închidă un cerc în viaţa tinerei Alison Balfour, nepoată a renumitului Lord Balfour al cărui nume este legat indisolubil de înfiinţarea viitorului stat Israel.

Premierul David Cameron a stârnit reacții de protest din partea opoziției și a unor organizații musulmane din Marea Britanie, când a criticat “multiculturalismul de stat”.

Într-un discurs rostit la Munchen cu prilejul unei conferințe asupra terorismului (http://www.number10.gov.uk/news/speeches-and-transcripts/2011/02/pms-speech-at-munich-security-conference-60293), premierul britanic a cerut făurirea unor identități naționale mai puternice, printr-un “liberalism mai mușchiulos”.

N-am să-nţeleg niciodată de ce Gabriel Liiceanu şi-a intitulat apelul la conştiinţa celor care ar fi trebuit să lase loc unei noi lumi să se nască în România după 1989, „Apel către lichele”. În egală măsură, în aceiaşi ani ziarul „România liberă” avea o rubrică faimoasă: „Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani?” prin care îşi propunea sa scoată la lumină adevărata faţă a politicienilor cu obrazul dat la-ntors după căderea dictaturii ceauşiste.

O reteta destinata unei intalniri cu prietenii la un pahar de vin in timpul saptamanii.

Acest articol este unul academic, si incearca sa prezinte, facand o scurta analiza, avantajele si dezavantajele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Vom vedea astfel, ca principalul castigator in aceasta relatie este UE, Romania trebuind sa gaseasca solutia optima pentru a deveni si ea la randul sau un actor de tip “win”.

Recent a fost aniversarea Unirii Principatelor, 24 ianuarie. Această dată a trecut aproape sub tăcere, oricum fără să atragă atenţia în mod deosebit. Totuşi, trebuie să menţionăm că este vorba despre o dată istorică importantă, care trebuie menţionată în mod special. Nu numai pentru că este data Unirii Principatelor şi, ca urmare a acesteia data
apariţiei României moderne ca stat, ci şi pentru că reprezintă o primă recunoaştere europeană a ei, o primă acceptare – deşi, deocamdată formală – în Europa.

Recent am apărut volumul Artişti plastici la Oradea 1850-1950 semnat de dr. Maria Zintz şi publicat la editura Muzeului Ţării Crişurilor. Cartea aduce în plin plan viaţa, opera şi destinul artiştilor plastici dintr-un centru care, la cumpăna veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, a fost dominat de o viaţă economică dinamică deschisă spre modernism, de o viaţă culturală animată. Să amintim doar, că în timpul aşa-numitei ,, Belle Époque” într-o perioadă relativ scurtă, s-au ridicat 15 clădiri în stil Sécéssion şi au funcţionat peste zece tipografii. În acest climat deschis spre orizonturi vaste, alături de artişti români şi maghiari s-au afirmat şi numeroase personalităţi creatoare evreieşti, originare din Oradea, din zona Bihorului sau care au lucrat şi expus în Oradea şi, prin contactul lor cu marile centre culturale ale Europei, au adus o contribuţie importantă în viaţa cultural-educativă a oraşului.