N-aveam ieri ce face și, cît spălam vasele, o încerc pe fiică-mea cea mare, să văd ce-mi răspunde: ai vrea să ne întoarcem în țară? Doamne, zice ea serioasă, să știu că spăl vase în restaurant ca să am din ce trăi și eu în țară nu mă întorc. Bun, zic, dar de unde pornirea asta pe țara ta? La urma urmei, ce-ți lipsea ție în țară? Multe, face ea.
Potrivit datelor parțiale ale recensământului din 2011, populația stabilă a României a scăzut la puțin peste 19 milioane, o scădere de peste 2,5 milioane față de precedentul recensământ din 2002 și aproape același număr de locuitori stabilit de recensământul din 1966. Scăderea este aproape în întregime pusă pe seama emigrației. O vedere personală a unei astfel de emigrante, născută la doar doi ani după recensământul din 1966, Cristina Dobrin din Toronto.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România a pronunţat, săptămâna trecută, sentinţa prin care Adrian Năstase, fost prim ministru în perioada 2000 – 2004, a fost condamnat la 2 ani de închisoare, cu executare, în procesul intitulat „Trofeul calităţii”. Adrian Năstase este, astfel, primul ex-premier condamnat la închisoare, pentru corupţie, din perioada postcomunistă.
Procesul în dosarul „Torfeul calităţii” a început în anul 2009, în baza rechizitoriului instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Fostul premier a fost acuzat că, în campania electorală din 2004, şi-a folosita influenţa pentru a obţine foloase necuvenite, în formă continuată.
Greva parlamentară declarată de reprezentanţii opoziţiei la deschiderea sesiunii din acest an, ce urmăreşte de fapt forţarea organizării de alegeri anticipate, nu va soluţiona criza politică la care s-a ajuns, ci, dimpotrivă, o va accentua. Pentru că, prin blocarea activităţii celor două Camere, din lipsă de cvorum, legile vor fi adoptate prin asumare de răspundere sau emitere de ordonanţe de urgenţă, practici nedemocratice de a căror utilizare excesivă a fost acuzat şi până acum actualul Executiv.
Recent a avut loc aniversarea eliberării lagărului de concentrare nazist Auschwitz. Data a fost adoptată ca Ziua Internațională a Holocaustului (”Shoahului”). 27 ianuarie 1945 – 27 ianuarie 2012. 67 de ani. Ocazie pentru a organiza manifestări comemorative, menite să împiedice un singur lucru: uitarea.
Un interviu şocant al unui lider al formaţiunii de extremă dreaptă “Jobbik” din Ungaria acordat publicaţiei britanice “Jewish Chronicle”.
[caption id="attachment_46411" align="alignright" width="150" caption="Raphael - Scoala din Atena"]
[/caption]
Fresca este o pictura murala executata pe o tencuiala proaspata in care culoarea este incorporata chimic si poate fi conservata un timp nelimitat. Evident, exista tehnici diferite si, de-a lungul vremurilor procedurile s-au mai schimbat. Dar nu putem nega faptul ca fresce sunt picturile preistorice descoperite in pesterile din Lescaux, in Franta, sau in grotele din Tassili, din Sahara. Fresce au impodobit si piramidele egiptene, templele in Knossos si Heraklion, vile bogate in Pompei si Herculane, palate indiene in Rajastan, morminte regale in Weijin, China, sau temple la Sigiria, in Sri Lanka…
Varutul Dan imi vorbeste despre felul cum am putea mestesugi o lasagna vegetariana, mai ales dupa abuzurile din timpul sarbatorilor de iarna. Ne-am decis asupra unei retete toscane, insa adaptata la ingredientele gasite prin casa.
„E posibil ca la Cluj să fie numai 158 de evrei?” –m-am întrebat neîncrezătoare şi prima explicaţie găsită spontan (şi visceral) era că „Nu s-au declarat evrei nici măcar membrii comunităţii!”. Dar de ce să nu-ţi declari sincer naţionalitatea şi religia în faţa recenzorului, un funcţionar necunoscut? Să menţionăm, totuşi, că toate întrebările din chestionarul de recensământ erau obligatorii, în afară de trei: naţionalitatea, religia şi limba maternă.
Puteam oare sa ma supar pe tatal meu, figura dominanta si carismatica din familie? El a crezut mereu ca versurile mele au valoare, chiar cind eu cautam sa-l conving ca sint deja demodate, ca nu mai sint acelasi de la 20 de ani, ca iubitorii de poezie, mai ales in limba romana, sint tot mai putini in Israel, iar in Romania nimeni nu a auzit de mine, ce rost avea sa “ma fac cunoscut”?
Vizualizarea celui mai important dar al vieții
[caption id="attachment_46337" align="alignleft" width="150" caption="Bistrou munchenez"]
[/caption]
In noapte ma indrept catre aeroport si ii dau dreptate fiului meu pentru a fi intuit absenta acelui “bonjour” adresat drumetului, si ca macar el traieste din plin bucuria intoarcerii acasa, averea cea mai de pret.
Teoria complotului şi a complotiştilor nu a bântuit nicicând mentalul nostru colectiv mai agresiv decât în anii comunismului şi deceniile de după. Era o vreme când comploturile se făceau, a venit acum timpul comploturilor care se imaginează. Rivalitatea dintre Brâncoveni şi Cantacuzini, tradusă prin nenumărate şi sângeroase comploturi, rivalităţile dintre alte nenumărate familii de boieri din Ţările Române, debarcarea lui Cuza, toate ar fi justificat atunci discuţii veritabile despre comploturi. Cum oamenii acelor epoci nu aveau internet şi nici televiziune prin cablu, cum ei nu erau excitaţi de discursuri naţionaliste furibunde, dezvoltate plenar cam după secolul XIX, cel mai probabil ideea complotului nu se afla atât de mult în discursurile şi discuţiile publice.
Am urmărit cu mult interes demonstrațiile din săptămânile trecute, din România. Îngrijorarea mea, cu privire la acest popor exasperat de starea în care l-a adus actualul guvern mi-a conturat ceea ce veți citi mai jos. Rareori mi-am permis să scriu despre România, fiindcă, aflându-mă de trei decenii în Israel, nu am putut urmări îndeaproape tot ce se petrece acolo. Mai exact, plecată fiind de la jumătatea anului 1982, știam destule despre ultimii ani ai „epocii de aur”, fiindcă îi simțisem eu însămi „binefacerile”, în prima sa perioadă.
