Două fapte care trebuie privite cu mare atenţie pentru că riscă să influenţeze, nu doar pe termen scurt, evoluţiile politice, ba chiar şi vieţile noastre în ansamblu – şi nu nu cred că pozitiv! Mă refer la criza de la Ministerul de Interne, provocată cu aplomb inconştient de premierul Boc, şi de declaraţiile d-lui Theodor Stolojan privind efectele acordului de împrumut cu FMI şi nivelul de îndatorare a României. Să încep cu ultimul. Dl. Stolojan spune cu voce tare ceea ce specialiştii abia murmură, iar politrucii tac cu toată energia de care sînt în stare!

Aşa cum au fost gestionaţi banii – practic, exclusiv pentru plata salariilor şi a pensiilor –, prin acest împrumut, România nu a cîştigat decît timp, iar nivelul de îndatorare a ajuns, pe degeaba cum s-ar spune, la un maxim istoric pe care îl vom resimţi nu peste multă vreme, că doar banii împrumutaţi vor trebui să se întoarcă şi acasă la un moment dat! Dacă adăugăm şi sumele exorbitante cu care dl. Pogea se împrumută zilnic de la bănci, de asemenea exclusiv pentru cheltuieli salariale, avem toate motivele să ni se facă părul măciucă! Aproape nimic nu se poate reproşa observaţiilor d-lui Stolojan decît un micuţ eufemism. România nu cîştigă nimic, nici măcar timp, din contra, ca de obicei, datorită înţelepciunii politrucilor noştri, România va pierde.

Rostogolirea efectelor crizei nu este de nici un folos ţării, dar este de folos politrucilor, care îşi cumpără astfel liniştea electorală! Important este să poată fi plătite salariile şi pensiile pînă trec prezidenţialele, esenţial este să nu se declanşeze greve de mari proporţii sau alte forme de protest pînă cînd nu e reales dl. Traian Băsescu sau ales, deşi este foarte puţin probabil, dl. Mircea Geoană. Această rostogolire a crizei, această cumpărare a liniştii relevă excelent incompentenţa şi egoismul politrucilor băştinaşi. Ei fac politică, inclusiv „politică economică”, deşi termenul e cu totul exagerat, ca şi cum ar juca un joc de calculator – din păcate, efectele nu rămîn la nivelul jocului, ci le vom resimţi noi, „pierderile colaterale”, pe pielea noastră!

În sfîrşit, scandalul de la Ministerul de Interne, cu demiterea interimarului Nica şi numirea – dar nimic nu e sigur în ţărişoară! – interimarului Blaga, ne arată odată în plus ce cred ei despre noi şi despre alegerile la care ne cer să participăm. Prin urmare, cauza demiterii o constiutie declaraţiile ministrului debarcat despre autobuzele electorale arvunite de PDL pentru alegerile din noiembrie. Bun, declaraţii despre fraude electorale s-au făcut mereu, de către toate partidele, inclusiv de către cel supus preşedintelui. Chiar înaintea celui de-al doilea tur de la prezidenţialele din 2004, dl. Băsescu şi partidul dumisale urlau ca din gaură de şarpe că PSD furase peste un milion de voturi. A trecut turul al doilea, dl. Băsescu a cîştigat şi n-am mai auzit nimic despre vreun furt de voturi, despre vreo anchetă, despre vreun vinovat. Dar dacă, de data aceasta, dl. Boc a simţit nevoia să-l debarce pe cel de-al treilea ministru de Interne numit în mai puţin de un an, ori acesta a nimerit peste ceva serios, ori scandalul în sine a fost calculat ca fiind în folosul d-lui Băsescu. Ca să poată interveni în postură de salvator. Doar că propunerea dumisale, ministru independent sau aparţinînd opoziţiei, riscă să se întoarcă împotrivă-i precum bumerangul. Mai întîi, pentru că guvernul actual este unul politic, realizat printr-un acord între PSD şi PDL, în care Internele au revenit celui dintîi. Numirea unui ministru fără apartenenţă politică sau aparţinînd opoziţiei ar însemna renegocierea acordului, cu riscul uriaş al prăbuşirii coaliţiei şi a guvernului acesteia, în plină criză şi cu puţină vreme înaintea alegerilor!

Cînd scriu articolul, preşedintele încă n-a semnat demitarea, nici numirea unui alt interimar. Nu mai vorbesc despre semnalul dat publicului prin această „soluţie” – dacă Ministerul de Interne este atît de important în stabilirea învingătorului, ce sens mai are votul nostru, de ce să mai mergem la vot, cît ei pot stabili singuri rezultatele în cabinetele lor, eventual prin tragere la sorţi? Sînt toate motivele să credem că toată această tevatură în jurul Ministerului de Interne va contribui la un nou minim istoric în ceea ce priveşte prezenţa la vot. Deşi, prin cealaltă soluţie demagogic –populistă, referendumul privind resturcturarea Parlamentului, preşedintele părea să dorească să atragă lumea la vot!

Stăm bine, un maxim istoric la datoriile statului şi un minim în ceea ce priveşte angajarea politic-electorală a publicului! Da, totul pentru vot, totul pentru victorie! Victoria cui? Oricum am lua-o, oricine va cîştiga, va fi tot o victorie împotriva noastră!

P. S. Între trimiterea articolului şi apariţia lui, ceea ce bănuiam că se va întîmpla s-a şi întîmplat – din pricina încăpăţînării prosteşti a premierului Boc, cuplată cu exaltarea electrală a preşedintelui, demisia ministrului de Interne a fost semnată, miniştrii PSD au demisionat, iar coaliţia, atît de dorită de preşdinte acum mai puţin de un an, a sărit în aer. În plină criză economică şi cu mai puţin de două luni înainte de alegeri, sîntem la apogeul unei frumoase crize politice. Acum, va înceepe meciul aruncării vinovăţiei dintr-o parte în alta ca inconştient sport demagogic-electoral. Să ne trăiască, îi merităm pe toţi din plin!